Antrachinonă
| Antrachinonă | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | 9,10-antrachinonă |
|---|---|
| Alte denumiri | Antradionă antracendionă dioxoantracen |
| Identificare | |
| Număr CAS | 84-65-1 |
| ChEMBL | CHEMBL55659 |
| PubChem CID | 6780 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C14H8O2 |
| Aspect | cristale galbene |
| Masă molară | 208,21 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,308 g/cm3 |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 286 °C |
| Punct de fierbere | 379,8 °C |
| Solubilitate | insolubilă în apă |
| Temperatură de aprindere | 185 °C |
Nelistat | |
| Fraze R | R36/37/38 |
| NFPA 704 | |
1
2
-
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Antrachinona, de asemenea cunoscută și ca antracendionă sau dioxoantracen, este un compus organic aromatic cu formula chimică C14H8O2. Sunt posibili câțiva izomeri, fiecare fiind considerat ca fiind derivați de chinonă.
Denumirea de antrachinonă, totuși, se referă numai la un izomer specific, 9,10-antrachinona (IUPAC: 9,10-dioxoantracen), în structura sa grupele cetonă fiind situate pe nucleul central. Antrachinona este un derivat al antracenului, având cristale galbene, și este folosită ca materie primă pentru unii coloranți. [1]
Sinteză[modificare | modificare sursă]
9,10-antrachinona este obținută industrial prin oxidarea antracenului prin intermediul unei reacții determinată la nucleu. Oxidantul tipic este cromul (IV):[2]
De asemenea se poate prepara și prin reacția Friedel-Crafts a benzenului cu anhidrida ftalică în prezență de clorură de aluminiu AlCl3 ca și catalizator. Acidul o-benzoilbenzoic rezultat este supus unei reacții de ciclizare cu acid sulfuric, în urma căreia se formează antrachinona:[3][2]
Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]
Prin reacția de hidrogenare dă derivatul dihidroantrachinonă. Prin reducere cu cupru se obține antrona.[4] Sulfonarea cu acid sulfuric duce la formarea acidului 1-antrachinonsulfonic,[5] care reacționează cu cloratul de sodiu cu obținerea de 1-cloroantrachinonă.[6]
Utilizări[modificare | modificare sursă]
Unii derivați de antrachinonă sunt utilizați ca medicamente, precum: laxative (emodină, aloe emodină) și chimioterapice anticanceroase (mitoxantronă, antracicline).
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „antrachinonă” la DEX online Accesat pe 25 mai 2014
- ^ a b C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 360-361 (Antrachinona)
- ^ Vogel, A. (), „Anthraquinone”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a02_347
- ^ Macleod, L. C.; Allen, C. F. H. (). „Benzanthrone”. Organic Syntheses. 14: 4. doi:10.15227/orgsyn.014.0004.
- ^ Scott, W. J.; Allen, C. F. H. (). „Potassium Anthraquinone-α-Sulfonate”. Organic Syntheses. 18: 72. doi:10.15227/orgsyn.018.0072., which
- ^ Scott, W. J.; Allen, C. F. H. (). „α-Chloroanthraquinone”. Organic Syntheses. 18: 15. doi:10.15227/orgsyn.018.0015.