Antrachinonă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Antrachinonă
Anthraquinone acsv.svg
Anthraquinone-3D-balls.png
Nume IUPAC9,10-antrachinonă
Alte denumiriAntradionă
antracendionă
dioxoantracen
Identificare
Număr CAS84-65-1
ChEMBLCHEMBL55659
PubChem CID6780
Informații generale
Formulă chimicăC14H8O2
Aspectcristale galbene
Masă molară208,21 g/mol
Proprietăți
Densitate1,308 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire286 °C
Punct de fierbere379,8 °C
Solubilitateinsolubilă în apă
Temperatură de aprindere185 °C
Nelistat
Fraze RR36/37/38
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
2
-
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Antrachinona, de asemenea cunoscută și ca antracendionă sau dioxoantracen, este un compus organic aromatic cu formula chimică C14H8O2. Sunt posibili câțiva izomeri, fiecare fiind considerat ca fiind derivați de chinonă. Denumirea de antrachinonă, totuși, se referă numai la un izomer specific, 9,10-antrachinona (IUPAC: 9,10-dioxoantracen), în structura sa grupele cetonă fiind situate pe nucleul central. Antrachinona este un derivat al antracenului, având cristale galbene, și este folosită ca materie primă pentru unii coloranți. [1]

Sinteză[modificare | modificare sursă]

9,10-antrachinona este obținută industrial prin oxidarea antracenului prin intermediul unei reacții determinată la nucleu. Oxidantul tipic este cromul (IV). [2] De asemenea se poate prepara și prin reacția Friedel-Crafts a benzenului cu anhidrida ftalică în prezență de clorură de aluminiu AlCl3 ca și catalizator. Acidul o-benzoilbenzoic rezultat este supus unei reacții de ciclizare cu acid sulfuric, în urma căreia se formează antrachinona. [3][2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ antrachinonă” la DEX online Accesat pe 25 mai 2014
  2. ^ a b C.D.Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1973, pag. 360-361 (Antrachinona)
  3. ^ Vogel, A. (), „Anthraquinone”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a02_347