Staniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Staniu
IndiuStaniuAntimoniu
Ge
   
 
50
Sn
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Sn
Pb
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Staniu, Sn, 50
Serie chimică  ?
Grupă, Perioadă, Bloc  ?, ?, ?
Densitate  ? kg/m³
Culoare  ?
Număr CAS 7440-31-5[1]
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară
Punct de topire  K
Punct de fierbere  K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Staniul sau cositorul este un element chimic din grupa a IV-a a tabelului periodic al elementelor.

Modelul atomic al staniului

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Compușii staniului[modificare | modificare sursă]

Oxid de staniu - SnO

Seleniura de staniu - SnSe

Telurida de staniu - SnTe

Bromura de staniu - SnBr2

Hidroxid de staniu - Sn(OH)2

Fluorura de staniu - SnF2

Diclorura de dimetil - [Sn(CH3)2] Cl2

Iodura de dietilstaniu - [Sn(C2H5)2] I2

Diclorura de dibutil -  [Sn(CH3)2] Cl2

Hidrura stanica - SnH4

Fabricare[modificare | modificare sursă]

Se obține din casiterit (SnO2), prin reducere cu cărbune.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Aparținând grupei metalelor, cositorul are o temperatură de topire scăzută, motiv pentru care este folosit în industria electrotehnică în aliaje de lipire a altor elemente metalice. Staniul este foarte maleabil, putând fi ușor laminat în foi subțiri (staniol). Se întrebuințează la protejarea altor metale (de ex.: fierul, tablă albă) contra coroziunii; de asemenea, în multe aliaje: fludor, bronz, etc.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Staniu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar de chimie, Editura Tehnică, București, 1964
  • Macarovici, Gh. (1972). „Capitolul 15”. Chimie anorganică - metale. București: Editură didactică și pedagogică. pp. 242-253. „Metale din grupa IV-a principală” 


  1. ^ , http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0613.html