Molibden

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mo-TableImage.png
tabelul periodic
Proprietăți generale
Nume, Simbol, Număr atomic Mo, 42
Serie chimică metal
Grupă, Perioadă, Bloc 6, 5, d
Aspect cenușiu metalic
Proprietăți atomice
Masă atomică 95,94 u
Rază atomică 145 () pm
Rază covalentă 145 pm
Rază van der Waals  ?
Configurație electronică [Kr] 4d5,s1
e- pe nivel de energie 2, 8, 18, 13, 1
Potențial de ionizare 684,3 kJ/mol
Proprietăți fizice
Stare de agregare solid
Structură cristalină cubic
Densitate 10,28 g/cm3
Duritate 5,5
Prop. magnetice  ?
Punct de topire 2896 K (2623 °C)
Punct de fierbere 4912 K (4639 °C)
Volum molar 9,38 · 10-6 m3/mol
Energie de vaporizare 598 kJ/mol
Energie de combinare 39 kJ/mol
Presiunea vaporilor 3,47 Pa bei 3000 K
Viteza sunetului  ?
Capacitate calorică 250 J/(kg · K)
Conductivitate electrică 18,7 · 106 S/m
Conductibilitate termică 138W/(m · K)
Proprietăți chimice
Număr de oxidare (Oxid) 2, 3, 4, 5, 6
Caracter bazic/acid accentuat acid
Potențial electric -0,200 V (Mo3+ + 3e- → Mo)
Electronegativitate 2,16 (Pauling-Skala)
Molybdenum crystaline fragment and 1cm3 cube.jpg
TEXT
Cei mai stabili izotopi
izo SN Semi-viață MD ED MeV PD
90 MO {syn.} 5,67 h ε 2,489 90Nb
91 MO {syn.} 15,49 min ε 4,434 91Nb
92 MO 14,84 % Stabil
93 MO {syn.} 4000 a ε 0,405 93Nb
94 MO -98 MO 9,25 % - 24,13 % Stabil
Unități în SI și TPS.

Molibdenul este un metal tranzițional din grupa 6 aflat în poziția 42 în tabelul periodic al elementelor. Simbolul chimic este Mo. Numele este de origine neo-latină (Molybdaenum) și înseamnă plumb, deoarece minereurile sale au fost confundate cu cele de plumb.[1]

În stare liberă, este un metal argintiu. Formează cu ușurință carburi dure și stabile, motiv pentru care este utilizat adesea la obținerea oțelurilor foarte rezistente. Molibdenul nu apare în natură ca metal liber, ci sub formă de combinații în diferite stări de oxidare, în diverse minerale. Deși mineralele de molibden se cunosc de multă vreme, elementul a fost „descoperit” de Carl Wilhelm Scheele (în sensul diferențierii ca entitate din sărurile minerale ale altor metale) în 1778. A fost izolat în formă metalică pură, pentru prima dată de Peter Jacob Hjelm în 1781.

Compușii de molibden se utilizează industrial, în aplicații la temperaturi și presiuni ridicate, ca pigmenți și catalizatori.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Molibdenul este utilizat în cantități mici pentru creșterea durității și elasticității oțelului. In raport de peste 2/3 din producția totală de molibden, este folosit pentru obținerea aliajelor de fero-molibden. In primul razboi mondial datorită cantităților mici existente de wolfram, acesta va fi înlocuit de molibden în vederea obținerii aliajelor dure. Până în prezent molibdenul este folosit la aliaje cu scopul de a crește duritatea, rezistența termică și la coroziune a metalelor.

Aliajele cu molibden sunt folosite la fabricarea avioanelor, rachetelor, în industria petroliferă ca și catalalizator pentru înlăturarea sulfului. Sulfatul de molibden în combinație cu grafitul este un lubrifiant care este folosit cu succes și la temperaturi ridicate. De asemenea este folosit ca strat fin în industria tranzistoarelor sau a celulelor solare. In producerea lămpilor cu halogeni, medicina nucleară sau în lămpile röntgen este utilizat de asemenea molibdenul ca și conductor electric.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ editor-in-chief David R. Lide. (1994). „Molybdenum”. in Lide, David R.. CRC Handbook of Chemistry and Physics. 4. Chemical Rubber Publishing Company. p. 18. ISBN 0849304741 

Legături externe[modificare | modificare sursă]