Clorură de sodiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Clorură de sodiu
Cristale de sare marină
Cristale de sare marină
Structura cristalină
Structura cristalină
Denumiri
Alte denumiri Clorură de natriu, sare de bucătărie, halit, sare gemă, aurul alb
Identificare
[Na+].[Cl-][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS 7647-14-5
Informații generale
Formulă chimică NaCl
Aspect masă solidă, cristalizată, de culoare albă, higroscopică
Masă molară 58,44 g/mol
Proprietăți
Densitate 2,165 g/cm−3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 801 °C, 1074 K, 1474 °F
Punct de fierbere 1413 °C, 1686 K, 2575 °F
Solubilitate foarte bună în apă (359 g L−1), în amoniac (21.5 g L−1) și în metanol (14.9 g L−1)
Structură cristalină cristale cubice  Modificați la Wikidata
Anion clor
Cation sodiu
Duritate (Scara Mohs) 2 1/2
Indice de refracție(nD) 1,544202  Modificați la Wikidata
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
0
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorura de sodiu (denumită impropriu și sare de bucătărie) este sarea sodiului cu acidul clorhidric și are formula NaCl. Clorura de sodiu se obține prin reacția dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu.

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Este o substanță solidă, ionică, cristalină (structură cubică cu fețe centrate); punctul de fierbere este 1413°C iar punctul de topire 801°C. Este foarte solubilă în apă - 360,9 g/l la 20°C. Sarea este higroscopică.

Densitatea sării este 2,165 g/cm3 (toate datele se referă la sarea pură). Duritatea sa este de 2,5 pe scara Mohs, adică între gips și calcit.

Rezistența la compresiune variază în funcție de încărcarea probei, formă, structură cristalină, stratificații etc. Din probele executate se constată[necesită citare]:

  • Limita de elasticitate (sarcina, în kgf/cm2, până la care sarea se comportă ca un material elastic) este de 15–25 kgf/cm2.
  • Limita deformațiilor plastice de la 25 la 100 kg/cm2: sarea se comportă ca un material plastic, dar deformațiile sunt foarte mici. Această zonă se numește regim al deformațiilor plastice mici.
  • Limitele deformațiilor plastice mari cuprinse între 100kgf/cm2 și ruperea probei.

Rezistențe mecanice, tracțiunea, forfecarea și încărcarea arată valori foarte variate pentru calitatea sării. Astfel, pentru rezistența la tracțiune, valoarea medie este de 18 kgf/cm2 — cu 9,4 pentru sarea albă, 16,2 pentru cea vărgată și 28,5 pentru cea vânătă.

Electroliza[modificare | modificare sursă]

Electroliza soluției[modificare | modificare sursă]

Electroliza unei soluții de clorură de sodiu (soluție denumită și saramură) este un procedeu foarte folositor în industrie, deoarece, în urma acestei reacții se obține soda caustică, după reacția:

2 NaCl + 2 H2O → 2 NaOH + H2 + Cl2

În România, astfel s-a produs sodă caustică.

Electroliza topiturii[modificare | modificare sursă]

Făcându-se electroliza unei topituri, se pot obține elementele chimice din care este compusă sarea de bucătărie: sodiu și clor.

2 NaCl → 2 Na + Cl2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Clorură de sodiu", sodium chloride, PubChem, accesat la 18 noiembrie 2016 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Clorură de sodiu