Chimie organică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Chimia organică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul structurii, proprietăților, reacțiilor de sinteză sau de descompunere a compușilor organici. Compușii organici sunt substanțe alcătuite în principal din carbon și hidrogen, dar pot conține și oxigen, azot, sulf, fosfor sau bor, precum și restul elementelor, dar în cantități mult mai mici.

Din punct de vedere istoric, prima substanță organică creată artificial a fost sintetizată de către Friedrich Wöhler în anul 1828. Prin distilarea uscată a oaselor, Woehler a obținut ureea.
Primul colorant chimic a fost negrul de anilină, obținut de William Henry Perkin în 1856.

Compușii organici pot fi caracterizați prin nomenclatura substanțelor organice, care atribuie un nume stabilit printr-un set de reguli stricte elaborate de către IUPAC.

Dintre substanțele organice cu importanță practică, amintim: metan, etenă, acetilenă, benzen, toluen, alcool etilic, alcool metilic, formaldehidă, acetaldehidă, acid acetic, acid formic, glucoză, fructoză.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Substanțele organice se împart în:

  • Hidrocarburi nesaturate
  • Hidrocarburi aromatice
  • Compuși organici cu funcțiuni
  • Compuși organici cu acțiune biologică
  • Grăsimi
  • Proteine
  • Zaharide
  • Vitamine

Vezi și[modificare | modificare sursă]