Sari la conținut

Amoniac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Amoniac
Structura moleculei de amoniac
Structura moleculei de amoniac
Denumiri
Alte denumiriSoluție de amoniac
Identificare
Număr CAS7664-41-7
ChEMBLCHEMBL1160819
PubChem CID222
Informații generale
Formulă chimicăNH3
Aspectgaz incolor
Masă molară17 g/mol
Proprietăți
Densitate0,7198 kg/m3
Starea de agregaregaz
Punct de topire-77,73
Punct de fierbere-33,5
Solubilitate541 g/l
AnionAzot
CationHidrogen
Duritate (Scara Mohs)-
Presiune de vapori8,5 atm[2]  Modificați la Wikidata
NFPA 704

1
3
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Amoniacul este un compus chimic format dintr-un atom de azot și trei atomi de hidrogen. Denumirea provine de la clorura de amoniu, care a fost pentru prima dată descoperită în „Oaza lui Ammon” azi „Oaza Siwa”, Egipt. Starea de agregare a amoniacului fiind gazoasă, având proprietățile chimice unei baze, toxice cu miros înțepător, mai ușor ca aerul.

Amoniacul are un important rol, fiind precursor sau constituent al multor compuși organici, printre care se numără: aminele, amidele, aminoacizii (și de aici peptide, proteine) etc.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Amoniacul este ușor solubil în apă la temperatura de 0 °C, se dizolvă 90,7 g amoniac în 100 ml de apă, soluție cu un miros înțepător și cu o reacție alcalină.

Amoniacul lichid dizolvă metale alcaline, alcalino-pământoase și aluminiu.

Amoniacul sub formă de gaz într-un amestec între 15,5 - 30 % cu aerul este exploziv. La contactul cu suprafețe cu o temperatură de peste 630 °C se descompune în apă și azot, reacție de descompunere care este catalizată prin prezența unui metal, care coboară temperatura de descompunere de la 630 °C la 300 °C.

Amoniacul gaz are acțiune caustică în contact cu suprafețele umede, fiind iritant al pielii, mucoaselor căilor respiratorii, digestive sau ochilor. O concentrație de amoniac de 0,5% în aerul inspirat produce în timp de 30-60 de minute moartea.

Molecula de amoniac are o structură piramidal-trigonală, având suprafețe tetraedrice, care au în colț un atom de azot cu o pereche liberă de electroni. Amoniacul are un caracter amfoter, formează baze prin acceptare de protoni dând naștere la ioni a sărurilor de amoniu, sau are proprietăți acide prin pierdere de protoni în prezența bazelor tari formând ioni de amide:

Producere pe cale sintetică

[modificare | modificare sursă]

Producerea pe scară industrială a amoniacului este realizată într-un procent de 90 % din azot și hidrogen (în raport de 1:3) după procedeul Haber-Bosch, procedeu descoperit de chimiștii germani Fritz Haber (1868–1934) și Carl Bosch (1874–1940).

Acest procedeu obține amoniacul dintr-un amestec gazos de hidrogen și azot[3][4], în prezența unui catalizator de oxid de fier Fe3O4, K2O, CaO, Al2O3 și bioxid de siliciu SiO2 supus la o presiune de 300 bari și o temperatură de 450 °C[5].

În prezent, hidrogenul necesar pentru procesul Haber-Bosch este produs din combustibili fosili (în principal gaze naturale, dar și gazificarea cărbunelui în China), ceea ce duce cumulativ la aproximativ 450-500 de milioane de tone de emisii de CO2 în fiecare an. [6]

Amoniacul regenerabil poate fi produs dacă hidrogenul este produs prin electroliza apei folosind electricitate regenerabilă (energie solară și eoliană). Datorită locației sale geografice, Africa are un potențial bun de a produce amoniac regenerabil și de a reduce dependența de importurile de îngrășăminte[7][8][9].

Amoniacul este unul din produsele principale ale industriei chimice. În prezent producția mondială de amoniac ajunge la cca. 125 milioane tone, pentru această producție fiind necesară 3% din energia mondială.

  • Cea mai mare parte a cantității de amoniac produsă este folosită pentru îngrășămintele chimice pe bază de azot (aproximativ 88% la nivelul anului 2014). Aplicate pe sol, aceste îngrășăminte ajută la obținerea unor randamente sporite la culturile cerealiere, cum ar fi porumbul și grâul. În întreaga lume se aplică circa 110 milioane de tone anual de astfel de îngrășăminte.
  • Amoniacul lichid este folosit în agregatele frigorifice, sau la distilare fracționată în cercetarea carbonului (Institutul Max Planck Germania).
  • De asemenea este utilizat în industria textilă, sau la plasticizarea lemnului prin tratare cu o soluție cu amoniac.
  • În metalurgie este folosit ca gaz de protecție în timpul tratării termice a metalului
  • Folosit sub formă de soluție în curățătoriile chimice, ca și după acțiunile de dezinfectare, la neutralizarea clorului sau formaldehidei (formolului).
  • La curățarea aerului de fumul produs de emisia motoarelor cu ardere internă[10][11][12]
  • Amoniacul este considerat un important purtător de energie în sistemele energetice în viitor[13][14].
  • În medicină sau industria farmaceutică la preparare de medicamente, sau în producerea explozibililor
  • O acțiune patogenă o are amoniacul în stomac produs cu ajutorul enzimei „urează” de bacteria Helicobacter pylori o cauză frecventă a ulcerului gastric.
  1. „amoniac” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
  2. http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0028.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. Somorjai, G. A.; Materer, N. (), „Surface structures in ammonia synthesis”, Topics in Catalysis (în engleză), 1 (3), pp. 215–231, doi:10.1007/BF01492277, ISSN 1572-9028, accesat în
  4. Zecevic, Nenad (), „Multiscale catalyst model for ammonia synthesis: coupling kinetics, diffusion and deactivation”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 138 (6), pp. 3645–3664, doi:10.1007/s11144-025-02947-4, ISSN 1878-5204, accesat în
  5. Jafari, Ali; Ebadi, Abbas; Sahebdelfar, Saeed (), „Effect of iron oxide precursor on the properties and ammonia synthesis activity of fused iron catalysts”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 126 (1), pp. 307–325, doi:10.1007/s11144-018-1498-6, ISSN 1878-5204, accesat în
  6. Alves, Maurício Oliveira; Nelson de Goes, Luiz Mário; Simonelli, George (), „Impact on greenhouse gas emissions in the ammonia production process by reusing heat in the CO2 absorption stage”, Energy Conversion and Management, 347, p. 120534, doi:10.1016/j.enconman.2025.120534, ISSN 0196-8904, accesat în
  7. Conversion of CO2 from South African coal-fired power plants using green ammonia and hydrogen https://www.igb.fraunhofer.de/en/reference-projects/coalco2x.html; https://bmbf-client.de/en/news/coalco2-x-pioneering-renewable-ammonia-synthesis-south-africas-fertilizer-future%5Bnefuncțională+–+%5D
  8. Skills development workshop for hydrogen and ammonia https://www.igb.fraunhofer.de/en/reference-projects/ptx-skills-development-in-tunisia.html;
  9. Green Ammonia – Production of green ammonia in Morocco https://www.igb.fraunhofer.de/en/reference-projects/green-ammonia.html;
  10. Kumar, M. Sunil; Alphin, M. S. (), „Influence of Fe–Cu-SSZ-13 and hybrid Fe–Cu-SSZ-13 zeolite catalyst in ammonia-selective catalytic reduction (NH3-SCR) of NOx”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 135 (5), pp. 2551–2563, doi:10.1007/s11144-022-02283-x, ISSN 1878-5204, accesat în
  11. Qie, Junmao; Zhang, Shuqi; Wang, Qunying; Zhao, Zefeng; Xu, Tong; Cao, Mengfei (), „Study on the influence of aluminum gel on the selective catalytic reduction performance of formed catalysts”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 138 (6), pp. 3993–4007, doi:10.1007/s11144-025-02929-6, ISSN 1878-5204, accesat în
  12. Pietraszek, Aleksandra; Kowalczyk, Andrzej; Piwowarska, Zofia; Rutkowska, Małgorzata; Iwaszko, Oliwia; Chmielarz, Lucjan (), „Mesoporous silicas of MCM-48 and MCM-41 types doped with copper by modified template ion-exchange method as effective catalysts for low-temperature reduction of nitrogen oxide with ammonia”, Reaction Kinetics, Mechanisms and Catalysis (în engleză), 136 (4), pp. 2259–2276, doi:10.1007/s11144-023-02461-5, ISSN 1878-5204, accesat în
  13. Round Table discussion - ammonia as energy vector, https://bmbf-client.de/en/news/coalco2-x-round-table-discussion-ammonia-energy-vector Arhivat în , la Wayback Machine.
  14. Green Ammonia as a Decentralized, Cross-Sector Energy Vector for the German Energy Transition; Open access: https://doi.org/10.1002/cite.202500020