Compus anorganic

Un compus anorganic este un compus chimic care nu este organic.^[1] Compușii anorganici sunt văzuți tradiționali ca fiind obținuți prin intermediul unor procese geologice. Compușii anorganici alcătuiesc cea mai mare parte a scoarței terestre, însă compoziția chimică din manta rămâne un domeniu activ de cercetare.^[2]

Toți alotropii (forme pure diferite din punct de vedere structural ale unui element chimic) și unii compuși simpli ai carbonului sunt considerați anorganici. Printre exemple se numără alotropii carbonului (grafit, diamant, buckminsterfullerene, grafene, etc.), monoxidul de carbon CO, dioxidul de carbon CO₂, carburile și sărurile anionilor anorganici, cum ar fi carbonații, cianurile, cianații, tiocianații, izotiocianații, fosfații, sulfații, clorații etc. Multe dintre acestea fac parte din sistemele organice, alcătuind un procent ridicat din compoziția organismelor vii; descrierea unei substanțe chimice ca fiind anorganică nu înseamnă neapărat că aceasta nu poate să apară în cadrul organismelor vii.

Clasificare

Principalele clase de compuși anorganici sunt:

Săruri: clorură de sodiu, sulfat de cupru (II)
Oxizi: oxid de calciu, oxid de magneziu
Baze: hidroxid de cupru (II), hidroxid de sodiu
Acizi (anorganici): acid sulfuric, acid percloric, acid clorhidric

Note

^ J. J. Berzelius "Lehrbuch der Chemie," 1st ed., Arnoldischen Buchhandlung, Dresden and Leipzig, 1827. ISBN: 1-148-99953-1. Brief English commentary in English can be found in Bent Soren Jorgensen "More on Berzelius and the vital force" J. Chem. Educ., 1965, vol. 42, p 394. doi:10.1021/ed042p394
^ Newman, D. K.; Banfield, J. F. (2002). „Geomicrobiology: How Molecular-Scale Interactions Underpin Biogeochemical Systems”. Science. 296 (5570): 1071–1077. Bibcode:2002Sci...296.1071N. doi:10.1126/science.1010716. PMID 12004119.

Vezi și

Acest articol despre un compus anorganic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.

[1] J. J. Berzelius "Lehrbuch der Chemie," 1st ed., Arnoldischen Buchhandlung, Dresden and Leipzig, 1827. ISBN: 1-148-99953-1. Brief English commentary in English can be found in Bent Soren Jorgensen "More on Berzelius and the vital force" J. Chem. Educ., 1965, vol. 42, p 394. doi:10.1021/ed042p394

[Newman02-2] Newman, D. K.; Banfield, J. F. (2002). „Geomicrobiology: How Molecular-Scale Interactions Underpin Biogeochemical Systems”. Science. 296 (5570): 1071–1077. Bibcode:2002Sci...296.1071N. doi:10.1126/science.1010716. PMID 12004119.

[1]

[2]