Fotogravură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Fotogravura lui Victor Hugo, 1883 de Walery

Fotogravura reprezintă un procedeu de imprimare a unei imagini, fotografii prin tehnica gravării pe o anumită suprafață. De regulă, acest lucru se obține prin folosirea de substanțe chimice în scopul arderii/atacării suprafeței respective, rezultând o operațiune de durată.În funcţie de material şi de aplicaţie, fotogravura poate fi realizată prin tehnologie laser sau mecanică. Se realizează fotogravuri pe materiale diverse (hârtie, lemn, piele, răşină sintetică, sticlă, cauciuc, metal etc.).

Pașii procesului de fotogravură

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi forme de fotogravură au fost dezvoltate de doi pionieri originali ai fotografiei, în primul rând Nicéphore Niépce în Franța în anii 1820 și, ulterior, Henry Fox Talbot în Anglia. Niépce căuta un mijloc de a crea imagini fotografice pe plăci care ar putea fi apoi gravate și utilizate pentru a face imprimări pe hârtie cu o presă tradițională de tipărire. Imaginile timpurii ale lui Niépce se numărau printre primele fotografii, daghereotipie pre-dating și procesul fotografic ulterior de collodie umedă. Talbot, inventator al procesului negativ de hârtie de tip chicot, a vrut să facă amprente pe hârtie care nu ar dispărea. El a lucrat la procesul său fotomecanic în anii 1850 și la brevetat în 1852 ("gravarea fotografică") și 1858 ("gravarea fotoglifică").[1]

Fotogravura în forma sa matură a fost dezvoltată în 1878 de către pictorul ceh Karel Klíč, care a construit cercetarea lui Talbot. Acest proces, unul încă folosit astăzi, se numește procesul Talbot-Klič.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Talbot's Correspondence:Biography”. De Montfort University. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fotogravură