Radiologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol are ca obiect de studiu radiologia ca specialitate medicală.
Un radiolog interpretează imagini medicale pe o staţie de lucru modernă PACS ('Picture archiving and communication system', Sistem de comunicare și arhivare a imaginii). San Diego, CA, 2010.

Radiologia este specialitatea medicală ce utilizează imagistica atât în diagnosticarea, cât și în tratamentul bolii vizualizate în corpul uman. Radiologii utilizează o serie de tehnologii imagistice (precum ultrasonografia, tomografia computerizată (CT), medicina nucleară, tomografia prin emisie de pozitroni (PET, positron emission tomography) și rezonanța magnetică nucleară (RMN)) pentru a diagnostica sau trata boli. Radiologia intervențională reprezintă efectuarea de proceduri medicale (de regulă minim invazive) folosind pentru orientare tehnologii imagistice. Achiziția imaginilor medicale este efectuată de obicei de către un radiolog sau un tehnician de radiologie.

Achiziționarea de imagini radiologice[modificare | modificare sursă]

Următoarele modalități imagistice sunt utilizate în domeniul radiologiei diagnostice:

Radiografia de proiecție (simplă)[modificare | modificare sursă]

Radiografiile (sau roentgenografiile, după numele descoperitorului razelor X, Wilhelm Conrad Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient către un dispozitiv de captare, apoi convertite într-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originală și încă larg utilizată produce filme prin impregnare argentică. În radiografia film-ecran un tub de raze X generează un fascicul de raze X, care este îndreptat către pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a reduce împrăștierea și zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strâns legat de un ecran de fosfori emițători de lumină într-o casetă fotosigilată. Filmul este apoi developat chimic și o imagine apare pe film. Înlocuind acum radiografia film-ecran este folosită radiografia digitală, RD, în care razele X lovesc o placă de senzori, care apoi convertește semnalele generate în informație digitală și o imagine pe ecranul computerului. Radiografia simplă a fost singura modalitate imagistică disponibilă de-a lungul primilor 50 de ani de radiologie. Încă este primul studiu cerut în evaluarea plămânilor, inimii si scheletului datorită disponibilității sale largi, vitezei și costului relativ scăzut.

Fluoroscopia[modificare | modificare sursă]

Fluoroscopia și angiografia sunt tehnici speciale de imagistică folosind raze X în care un ecran fluorescent și tub intensificator al imaginii este conectat la un sistem de televiziune în circuit închis. Aceasta permite vizualizarea în timp real a structurilor în mișcare sau augumentate cu un agent de radiocontrast. Agenții de radiocontrast sunt administrați, adesea oral sau injectați în corpul pacientului, pentru a contura anatomia și funcționarea vaselor de sânge, sistemului genitourinar sau tractului gastrointestinal. În uzul curent se află 2 agenți de radiocontrast. Bariul (BaSO4) poate fi dat oral sau rectal pentru evaluarea tractului gastrointestinal. Iodul, sub forma a multiple preparate, poate fi dat pe cale orală, rectală, intraarterială sau intravenoasă. Acești agenți de radiocontrast absorb sau împrăștie puternic radiația X, și folosite împreună cu imagistica în timp real permit demonstrarea de procese dinamice, precum peristaltismul la nivelul tractului GI sau fluxul sangvin în artere și vene. Iodurile se pot concentra în regiunile anormale mai mult sau mai puțin decât în țesuturile normale și fac anomaliile (tumori, chiste, inflamație) mai evidente. Mai mult, în circumstanțe specifice aerul poate fi folosit drept agent de contrast în sistemul venos; în aceste cazuri, agentul de contrast atenuează radiația X mai puțin decât țesuturile înconjurătoare.

Legături externe[modificare | modificare sursă]