Clorat de sodiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Clorat de sodiu
Sodium-chlorate-component-ions-2D.png
Sodium chlorate.jpg
Nume IUPAC Clorat (V) de sodiu
Alte denumiri Clorat sodic
Identificare
Număr CAS 7775-09-9
Informații generale
Formulă chimică NaClO3
Aspect solid alb sau incolor
Masă molară 106,44 g/mol
Proprietăți
Densitate 2,49 g/cm3 (15 °C)
Punct de topire 248–261 °C
Punct de fierbere 300–400 °C, desc.
Solubilitate în apă
79 g/100 mL (0 °C)
89 g/100 mL (10 °C)
105.7 g/100 mL (25 °C)
125 g/100 mL (40 °C)
220.4 g/100 mL (100 °C)[1]
Pericol
O : OxidantX : NocivN : Periculos pentru mediu
Oxidant, Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze R R9, R22, R51/53
Fraze S (S2), S13, S17, S46, S61
SGH03 :SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcoticSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H271, H302, H411,
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
2
3
OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cloratul de sodiu este un clorat, un compus anorganic cu formula NaClO3, fiind sarea de sodiu a acidului cloric. În forma sa pură, este o substanță cristalină albă, higroscopică, ușor solubilă în apă. Câteva sute de milioane de tone sunt produse anual, în majoritate pentru folosirea compusului în procesul de înălbire a hârtiei.[2]

Obținere[modificare | modificare sursă]

La nivel industrial, cloratul de sodiu este obținut prin electroliza unei soluții de clorură de sodiu la temperatură:[2]

Această reacție are loc la o temperatură de aproximativ 70 grade Celsius, iar pH-ul trebuie să fie scăzut. În alte condiții de temperatură sau de pH, o altă reacție are loc:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Seidell, Atherton; Linke, William F. (1952). Solubilities of Inorganic and Organic Compounds. Van Nostrand 
  2. ^ a b Helmut Vogt, Jan Balej, John E. Bennett, Peter Wintzer, Saeed Akbar Sheikh, Patrizio Gallone “Chlorine Oxides and Chlorine Oxygen Acids” in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2002, Wiley-VCH. doi:10.1002/14356007.a06_483