Gala Galaction

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Grigore Pișculescu
TonitzaGalaction.PNG
Grigore Pișculescu - portret de Nicolae Tonitza
Pseudonim Gala Galaction
Naștere 16 aprilie 1879
Didești, Teleorman, România
Deces 8 martie 1961 , (82 de ani)
București, Republica Populară Română
Ocupație preot ortodox, scriitor, traducător, teolog, nuvelist, eseist, jurnalist
Partid politic Partidul Comunist Român
Naționalitate  România, origine aromână
Studii Facultatea de Filozofie la Universitatea din București,
Teologie la Universitatea din Cernăuți
Copii Maria, Elena, Magdalena, Lucreția
Activitatea literară
Activ ca scriitor 19001961
Mișcare/curent literar realism, poporanism, Semănătorul, socialism
Subiecte teologie creștină
Specie literară ficțiune, fantezie, literatură de călătorie, biografie, roman
Operă de debut 1900 - nuvela „Moara lui Călifar"
Opere semnificative Biblia", „Noul Testament", „Papucii lui Mahmud"

Note
Premii Ordinul Muncii, clasa I-a în 1954

Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman - d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână[1][nefuncțională], traducător al Bibliei în limba română.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia unui țăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot și, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chișinău. În perioada interbelică desfășoară o susținută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, și editează revistele „Cronica” și „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918.

Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).

Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).
A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum.

După 1944, este prezent în viața literară sau politică, este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Națională și primește Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954.

A călătorit în Țara Sfântă, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt.
După o congestie cerebrală, își va petrece ultimii ani de viață în pat.

În Israel, primăria orașului Ierusalim a numit o piațetă în amintirea sa, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei, inclusiv în timpurile când omenirea a fost pusă greu la încercare.

La Mangalia și Rosiorii de Vede, câte o școală îi poartă numele.

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Lucrări teologice[modificare | modificare sursă]

  • Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic. Teză de licență, București, 1903, 67 p.;
  • Scrisori teologice. Piatra din capul unghiului, București, 1926, 111 p.;
  • Cartea creștinului ortodox, București, 1926, 31 p. (sub numele Grigorie duhovnicul);
  • Meditare la rugăciunea domnească adică Tatăl nostru, Arad, 1927, 50 p.;
  • Răbdare și nădejde conferință, București, 1928, 33 p.;
  • Scrisori către Simforoza. În pământul făgăduinței, București, 1930, 179 p. (ed. a II -a, 1934 - însemnări de călătorie în Țara Sfântă);
  • Biblia Românească, în BOR, an. LXI, 1943, nr. 4-6, p. 175-184;
  • Epistola lui Aristeia, în BOR, an. LXVI, 1948, nr. 5-8, P. 272-283 (Discurs de recepție la Academia Română);
  • Din exegeza Noului Testament, în BOR, an.LXIV, 1948, nr. 11-12, p. 572-580;
  • De la „mormântul gol” la porțile Damascului, în ST, an.III, 1951, nr. 7-8, p. 386-39,7;
  • Ziua Domnului, București, 1958, VII + 343 p. (cuprinde articole publicate în ziarul “Curentul").
  • Noul Testament. Traducerea Părintelui Grigorie (Gala Galaction), București, 1927, 353 p. (în anexa - Registru de trimiteri și de citate biblice la Simbolul credinței); ed. a II-a, 1930, identică;
  • Psaltirea proorocului și împăratului David. Traducerea preoților Vasile Radu și Gala Galaction, București, 1929, 116 p.;
  • Sfânta Scriptură, tradusă după textul grecesc al Septuagintei confruntat cu cel ebraic. Din îndemnul și cu purtatea de grijă a I.P.S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul României. Cu aprobarea Sf. Sinod, București, Tipografia Căilor Bisericești, 1936, XXXII + 1525 p. (în colaborare cu pr. Vasile Radu și Mitropolit Nicodim Munteanu; lui Gala Galaction îi aparțin cărțile deuterocanonice, lov și Noul Testament);
  • Biblia adică Sfânta Scriptură. Traducere după textele originale ebraice și grecești de preoții profesori Vasile Radu și Gala Galaction, București, Fundația pentru Literatură și Artă, 1938, X + 1376 p. (tiraje noi în 1939 și 1940);
  • Biblia sau Sfânta Scriptură, după textul grecesc al Septuagintei. Prin osârdia Înalt Prea Sfințitului Nicodim, Patriarhul României și binecuvântarea Sfântului Sinod. Ediția a doua (= socotită după ed. 1936), București Editura Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române, 1944, XXVIII + 1395 p. (28 de cărți traduse de V. Radu și G. Galaction);
  • Noul Testament tradus de Gala Galaction, reeditat în 1951, cu îndreptările de limbă necesare - apoi în 1979;
    • Notă: Edițiile Bibliei sinodale din 1968, 1975, 1982 și 1988 reproduc cărțile Vechiului Testament după Biblia sinodală din 1936 (cu excepția Psaltirii), iar Noul Testament după ediția din 1951, cu îndreptări de limbă.
    • Câteva din cărțile Vechiului Testament (Cântarea Cântărilor, lov, Ecleziastul) au fost traduse și separate între anii 1934-1936.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

  • Bisericuța din Răzoare. Nuvele și schițe, lași, 1914, 202 p. ; ed. a III-a, București, 1924, 215p.;
  • Eminescu, București, 1914, 109 p. (ed. a II-a: Viața lui Eminescu, București, 1924, 94 p.),
  • Clopotele din mănăstirea Neamțu, București, 1916, 236 p. (ed. a II-a, București, 1933, 230 p.);
  • La țărmul mărei (Reverii. Note), București, 1916, 88 p.;
  • O lume nouă. Articole, București, 1919, 95 p.;
  • Răboj pe bradul verde, Iași, 1920, 167 p.;
  • Toamne de odinioară, București, 1924, 80 p.;
  • De la noi la Cladova, București, 1924, 32 p.;
  • Caligraful Terțiu. Adevăr și închipuire, București, 1929, 179 p.,
  • Roxana, Roman, București, 1930, 235 p.;
  • Papucii lui Mahmud, Roman, București, 1931, 236 p. (ed. a II-a, Sighișoara, 1939, 273 p.),
  • Doctorul Taifun, Roman, București, 1933, 191 p.;
  • La răspântie de veacuri, Roman, 2 vol., București, 1935, 182 + 363 p.;
  • Rița Crăița. Fantezie dramatică în trei acte, București, 1942, 47 p.;
  • În grădinile Sf. Antonie, București, 1942, 222 p. (nuvele, foiletoane);
  • Vlahuță, București, 1944, 59 p.,
  • Mangalia, București, 1947, 1116p. (memorial de călătorie).

Reeditări[modificare | modificare sursă]

  • Bisericuța din Pala. Răzoare. Caligraful Terțiu, București, 1944, 345 p.;
  • Opere, Vol.I (Bisericuța din răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamț, La țărmul mării, Caligraful Terțiu), București, 1949, 688 p.,
  • Nuvele alese, cu un cuvânt înainte de Teodor Vîrgolici, București, 1955, 136 p.;
  • Oameni și gânduri din veacul meu, cu un cuvânt înainte de Teodor Vîrgolici, București, 1955,323 p.;
  • Opere alese, cu o prefață de Teodor Vîrgolici, 2 vol., București, 19561958, 408 + 448 p. (vol. 1. Doctorul Taifun, Roxana, Papucii lui Mahmud. Nuvele și povestiri;
  • Opere alese. Ediție îngrijită de Teodor Vîrgolici. Cu o introducere de D. Micu, 4 vol., București, 1959-1965, LXXII + 384 p. (I) + VI + 530 p. (II) + 360 (III) + 416 p. (IV); Vol. I. Nuvele, povestiri, amintiri, reverii. Vol. II. Articole. Vol. III. Roxana. Papucii Iui Mahmud. Doctorul Taifun. Vol. IV. La răspântie de veacuri.
  • Lângă apa Vodislavei, Nuvele și povestiri. Prefață de D. Micu, București, 1961, XXXI + 280 p.;
  • La vulturi! Antologie întocmită de Virgiliu Ene. Prefață de Teodor Vîrgolici, București, 1962, 176 p.;
  • Nuvele și povestiri, București, 1967, 171 p.;
  • Roxana. Papucii lui Mahmud. Doctorul Taifun, Romane. Prefață de Teodor Vîrgolici, București, 1969, XXVIll + 347 p.;
  • 0 lume nouă. Articole. Studiu introductiv și antologic de Gheorghe Cunescu, București, 1970, 288 p.;
  • Jurnal, 3 vol. Ediție îngrijită de Mara Galaction Pisculescu și Teodor Vîrgolici, București, 1973-1980, 720 p. (I) + XVIII + 605 p. (II) + XVIII + 296 p. (III);
  • Sub feeria lunii. Ediție îngrijită, prefațată și note de T. Tihan (însemnări de călătorie);
  • Prin țară, Culegere, cuvânt introductiv, tabel bibliografic și note de Gheorghe Cunescu, București, 1975, 156 p. (note de călătorie);
  • Opinii literare, Ediție de Gheorghe Cunescu, București, 1979, 362 p.;
  • La Vulturi!, Prefață, tabel cronologic și selecție de aprecieri critice de Tudor Cristea, Editura Ion Creangă, Colecția "Carte școlară", București, 1988;
  • Opere. Ediție îngrijită, prefață, tabel cronologic, note și comentarii de Teodor Vîrgolici, vol. I-VI, București, 1994-2006;
  • Jurnal, ediția a II-a, text integral, ediție îngrijită, prefață și note de Teodor Vîrgolici, vol. I-V, București, 1996-2003;
  • Jurnal, 1947-1952 (pagini inedite cenzurate), ediție îngrijită de Teodor Vîrgolici, București, 2006.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Academiei Române (1915)
  • Premiul Societății Scriitorilor Români (1933)
  • Medalia „Meritul Cultural” cl. a II-a (1934)
  • Premiul Național Literar (1935)
  • Premiul Național pentru proză (1942)
  • Medalia „Meritul Cultural” în grad de comandor (1947)
  • Ordinul Muncii, cl. I (1954)

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români (1947)
  • Membru activ al Academiei Române (1947), apoi membru titular onorific (1955)

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Cunescu, Gala Galaction, Galați, 1989.
  • Camelia Caracaleanu, Fantastic și folcloric în nuvelistica lui Gala Galaction, București, 1996.
  • Gheorghe Perian, Despre Gala Galaction, Cluj, 2005.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 164-179 

Legături externe[modificare | modificare sursă]