DVB

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la DVB-T)
Salt la: Navigare, căutare

DVB este un acronim pentru termenul englez Digital Video Broadcasting, în traducere: difuziune video digitală (televiziunea digitală).

Cuprins

Standarde [modificare]

DVB-T [modificare]

Articol principal: Televiziunea digitală terestră

Digital Video Broadcasting - Terrestrial, scurt DVB-T, reprezintă standardul organizației Europene de DVB pentru transmiterea televiziunii digitale terestre. Se numește „terestră” deoarece antenele de emisie sunt montate pe clădiri terestre, la fel ca pentru televiziunea tradițională, analogică. Prin intermediul acestui standard se transmit stream-uri audio/video comprimate, utilizându-se modulația OFDM cu codare de canal concatenată (ex: COFDM). Metodele de codare sunt MPEG-2 și mai recent H.264.

Schema unui sistem de transmisie DVB-T

DVB-C [modificare]

Digital Video Broadcasting - Cable, scurt DVB-C, reprezinta standardul de emisie a televiziuniilor prin cablu in sistem digital. Acest sistem de televiziune există de câtăva vreme și în România, principalii distribuitori fiind RCS&RDS și UPC.

DVB-S [modificare]

Digital Video Broadcasting - Satellite, scurt DVB-S, este standardul de transmisie pentru televiziunile prin sateliți de telecomunicații; datează din 1995. Este folosit prin sateliți care deservesc fiecare continent din lume. DVB-S este utilizat în modurile de difuzare de rețea MCPC și SCPC, precum și pentru difuzare prin sateliți precum Sky Digital (Regatul Unit), Astra în Europa, Globecast în SUA și Bell ExpressVu în Canada. Această tehnologie folosește o frecvență de 11/12 GHz.