Nisporeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nisporeni
—  Oraș  —

Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Nisporeni se află în Nisporeni
Nisporeni
Nisporeni
Nisporeni (Nisporeni)
Orașul pe harta Republicii Moldova
Nisporeni se află în Nisporeni
Nisporeni
Nisporeni
Nisporeni (Nisporeni)
Orașul pe harta raionului Nisporeni
Coordonate: 47°5′0″N 28°11′0″E ({{PAGENAME}}) / 47.08333°N 28.18333°E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
RaionNisporeni
Atestare1618

Guvernare
 - PrimarDan Negel (PAS[1], 2023)

Suprafață
 - Total14 km²
Altitudine99 m.d.m.

Populație (2014)[2]
 - Total10.063 locuitori

Cod poștalMD-6400

Localități înfrățite
 - LugojRomânia
 - AuchFranța
 - Sângeorz-BăiRomânia

Prezență online
Primăria Nisporeni

Nisporeni este un oraș în partea centrală a Republicii Moldova, reședința raionului cu același nume.

Distanța până la cea mai apropiată stație de cale ferată Bucovăț – 36 km. Distanța până la traseul național auto din apropiere – 22 km. În oraș se află cea mai mare cruce din Republica Moldova.[3][4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a localității Nisporeni este reflectată în cartea de hotar semnată de domnitorul Moldovei Gaspar Vodă la 4 ianuarie 1618. Conform datelor unei numărări din secolului al XVIII-lea în Nisporeni erau 73 de case și bordeie. Ocupația de bază a localnicilor era agricultura și vităritul. O ramura aparte era cultivarea viței de vie și pomicultura. Tradițional se cultiva grâu, porumb și cartofi. Ramura zootehnică era reprezentată prin creșterea vitelor mari cornute, cailor, oilor, caprelor și porcinelor. Industria și economia satului era slab dezvoltată și legată doar de prelucrarea produselor agricole.

Pan Halippa (stânga), Ștefan Holban și mitropolitul Gurie Grosu, prezenți la un eveniment religios în Nisporeni, 1930.

În noiembrie 1819, în satul țarist pe atunci, este sfințită noua biserică a localității, cu hramul Sf. Voievozi. La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame și teascuri, un atelier de produs butoaie. Potențialul înalt eolian și existența morilor de vânt din secolul al XIX-lea au stat la baza elaborării stemei și drapelului orașului în 2005. Către anul 1875 populația Nisporenilor era de 3.532 oameni, inclusiv 1.840 bărbați.

În secolul XX localitatea s-a dezvoltat într-un ritm rapid: în anul 1907 s-a înființat o stație telefonică, iar în 1931 s-a deschis o grădiniță-creșă pentru copii. În anul 1938 în urma alunecărilor de teren, Guvernul României a alocat mijloace pentru construcția de case noi. Așa a luat ființă satul Ștefan cel Mare, astăzi cartierul Satul - Nou.

În anul 1940, pentru o perioadă scurtă, orașul Nisporeni devine centru administrativ al raionului cu același nume, ca să revină la acest statut în 1967. În 1957 s-a deschis școala muzicală, din 1974 funcționează școala de pictură. În perioada anilor 1960-1970, se construiesc mai multe edificii sociale (câteva școli, grădinițe și un spital). Către sfârșitul anilor 1980 în oraș funcționau mai multe întreprinderi industriale: 2 fabrici de vinuri, o fabrică de lactate, una de conserve, o fabrică de producere a cărămizilor, o mini-fabrică de confecții, câteva organizații mari de construcții și o puternică bază auto. În anii 1989-1990, în oraș s-au desfășurat mai multe cenacluri și manifestații de renaștere națională. În perioada de tranziție, majoritatea întreprinderilor și-au redus esențial volumul de producție, iar unele și-au întrerupt activitatea. Perioada dată s-a caracterizat cu migrația masivă a populației peste hotare și reducerea numărului de locuitori, scăderea nivelului de trai.

Începând cu anii 2002-2003, în oraș încep să se dezvolte noi afaceri, grație surselor financiare parvenite de peste hotare de la cetățenii orașului.

Perspective de dezvoltare în viitor[modificare | modificare sursă]

Dezvoltarea orașului poate fi văzută prin prisma intensificării relațiilor de cooperare transfrontalieră cu România. Acest fapt poate fi realizat prin construcția căii ferate Bucovăț-Leușeni-Huși, care deja se află pe agenda de lucru a autorităților publice centrale.[necesită citare] O altă posibilitate o reprezintă participarea mai activă a orașului în cadrul Euroregiunii Siret-Prut-Nistru și aplicarea la programul Bună Vecinătate cu partenerii din România.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul Nisporeni este situat în cel mai mare defileu al Republicii Moldova, pe câteva coline, de-a lungul râului Nârnova, afluent al Prutului. La 6 km sud de oraș, pe malul stâng al Nârnovei, este amplasat hârtopul de lângă orașul Nisporeni, arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[5] La sud-est, este amplasată Vila Nisporeni, o arie protejată din categoria rezervațiilor peisagistice.[5]

Orașul se află într-o zonă pitorească din Codrii Moldovei în partea de vest a țării, la 70 km de la capitală și 12 km de la frontiera cu România. Are o suprafață de 14 km² și o densitate de 865,2 de locuitori pe km².

Peisaje de lângă Nisporeni

Demografie[modificare | modificare sursă]

Populația orașului a scăzut de la 15.700 de locuitori (în 1989) la 12.113 de locuitori (în 2004). În prezent (2006) se estimează că locuiesc 11.319 de persoane în oraș. Cca. 98% din locuitori sunt moldoveni/români – cea mai înaltă rată pe țară.

Veniturile mici și lipsa locurilor de muncă au determinat pe mulți oameni să lucreze peste hotare, declanșând o migrație puternică (în Federația Rusă, Italia, Portugalia, Grecia ș.m.a.), mai ales a persoanelor bine calificate. Acestui fenomen i se adaugă și natalitatea redusă. Astfel micșorarea numărului populației cu accentuarea tendințelor de dezurbanizare reprezintă cea mai mare problemă a orașului. Problema se agravează și prin faptul că multe familii plecate își iau cu ei copiii, reîntoarcerea acestora înapoi în localitatea natală fiind incertă.

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[6]:

Grup etnic Populație % Procentaj
Moldoveni / Români 11.805 97,52%
Ruși 150 1,24%
Ucraineni 83 0,68%
Țigani 26 0,21%
Alții 41
Total 12.105 100%

Religia[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din oraș, monument ocrotit de stat.

Unul din cele mai marcante evenimente ale istoriei localității este acordarea orașului statutului de scaun episcopal. Acest eveniment s-a produs în noiembrie 2005 odată cu hirotonia arhimandritului Petru de la Mănăstirea Hîncu, în postul de episcop de Nisporeni, vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Orașul dispune de 3 biserici. Prima a fost construită în 1816, iar a doua în anii 1860 și ambele poartă numele Sf. Arhangheli Mihail și Garviil. Astfel Hramul localității este pe 21 noiembrie - de ziua Sf. Arhangheli. În toamna anului 2005 Biserica devine catedra episcopului-vicar Petru. A treia biserică Adormirea Maicii Domnului are o istorie recentă, fiind zidită în 2000 în sectorul Nisporenii Noi cu efortul localnicilor.

În perspectivă, în centrul orașului se preconizează de a fi construită o catedrală, unde va avea reședință episcopul.

Crucea Mântuirii Neamului Românesc, cea mai mare din Republica Moldova, a fost dezvelită pe 28 august 2011.[3][4]

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Primarul orașului Nisporeni este Dan Negel (Partidul Acțiune și Solidaritate), ales în noiembrie 2023.[1]

Componența Consiliului local Nisporeni (23 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[7] este următoarea:

  Partid Consilieri Componență
  Partidul Acțiune și Solidaritate 12                        
  Partidul Social Democrat European 9                        
  Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei 1                        
  Candidat independent VASILE CANUDA 1                        

Economie[modificare | modificare sursă]

Condițiile climaterice și specificul localității a determinat specializarea orașului în sectorul agroalimentar (agricultura și prelucrarea producției agricole). Potențialul economic se bazează pe activitatea întreprinderilor de vinificație, prelucrarea fructelor, salamuri și prelucrarea cărnii, confecții. Creșterea transferurilor de peste hotare a condus la lansarea de noi afaceri și diversificarea activității economice.

Astfel în oraș au fost lansate trei întreprinderi de construcții, iar nu demult și o mică fabrică de mobilă și de materiale de construcții. În oraș funcționează cca. 100 de magazine mici și o piață. Sectorul de alimentație publică de asemenea cunoaște o anumită dezvoltare prin deschiderea a două restaurante. De asemenea în oraș a fost deschis un atelier mic de confecționare a măștilor. Totodată în oraș există o instituție de cazare publică de tip hotel.

Infrastructura financiară este formată de reprezentanțele a 4 bănci comerciale și o companie de asigurări. Chiar dacă economia se află în faza de relansare, în oraș nu sunt create suficiente locuri de muncă și este destul de ridicat numărul șomerilor (peste 600). Aceasta generează emigrarea forței de muncă peste hotare, estimată la 2.000 de persoane.

Producția vinului[modificare | modificare sursă]

Orașul este inclus în Programul Național pentru zona de Centru. Localitatea este înconjurată de impunătoare suprafețe de vii (aproximativ de 700 ha), principalele soiuri de vie fiind cele albe (Aligote, Sauvignon, Chardonnay). În oraș funcționează două întreprinderi de prelucrare a strugurilor: Nis-Struguraș SA și Sanis Vin SRL.

Nis-Struguraș SA a fost dată în exploatare la sfârșitul anilor 1980. La combinat se prelucrează și îmbuteliază brandy, vinuri tari, vinuri seci, spumant. Compania DK-Intertrade SRL din Federația Rusă a devenit din 2004 noul proprietar. Sanis Vin SRL este o fabrică mai veche și se ocupă de prelucrarea inițială.

Infrastructura locală și socială[modificare | modificare sursă]

Monument dedicat victimelor din Al Doilea Război Mondial

Lungimea totală a străzilor este de 53,6 km, inclusiv 16,6 km cu acoperire rigidă și 12,8 km cu acoperire îmbunătățită. Orașul dispune de sistem centralizat de aprovizionare cu apă și de sistem de canalizare. Lungimea totală a apeductului din oraș este de 19,5 km, a rețelei de canalizare de 9,2 km.

Populația orașului Nisporeni constituie 17.890 persoane dintre care populația în vârstă aptă de muncă este de 11.075 persoane. Sistemul de învățământ este format din 8 instituții cu o capacitate de 2.616 locuri, inclusiv o școală medie de cultură generală și două licee „B.Cazacu” și „M.Eliade”. În sistemul de învățământ sunt angajați 168 persoane. Sistemul de ocrotire a sănătății este asigurat de spitalul raional, centrul medicilor de familie și stația de urgență în care sunt antrenați 55 medici. Infrastructura culturală este formată din 5 biblioteci, o casă de cultură și un muzeu local. În oraș există un post de televiziune locală și un ziar local. Pe teritoriul orașului sunt 5 obiecte sportive, inclusiv un stadion.

Transport[modificare | modificare sursă]

Localitatea nu dispune de cale ferată și distanța până la cea mai apropiată stație (orașul Bucovăț) este de 36 km, iar până la cel mai apropiat traseu internațional auto (Chișinău-Leușeni) de 22 km.

Cultură[modificare | modificare sursă]

În localitatea Nisporeni activează două biblioteci: Biblioteca Publică Raională și Biblioteca pentru copii.

Sport[modificare | modificare sursă]

În oraș activează clubul de fotbal Speranța Nisporeni, de asemenea secția de lupte libere și clubul de taekwan-do Elohim.

Centrul de tineret și sport

Cooperare internațională[modificare | modificare sursă]

Orașul Nisporeni deține contacte strânse cu trei localități urbane din Europa: două din RomâniaLugoj, Sângeorz-Băi – și una din FranțaAuch. Legăturile de înfrățire se realizează prin vizite de schimb de experiență, participarea la diferite activități culturale, oferirea de mici donații.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Născuți în Nisporeni[modificare | modificare sursă]

Au locuit în Nisporeni[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală orășenească Nisporeni”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  2. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  3. ^ a b „Crucea Mântuirii Neamului Românesc a fost inaugurată (FOTO)” (în Romanian). infoprut.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b „Crucea mântuirii neamului Românesc”. Moldova 1. Accesat în . 
  5. ^ a b „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  6. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
  7. ^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală orășenească Nisporeni”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioniță, Veaceslav: Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. Chișinău: TISH, 2004. 248 p. ISBN 9975-947-39-5
  • Poștarencu, Dinu, O istorie a Basarabiei în date și documente (1812-1940), Cartier istoric, Chișinău, 1998. ISBN 9975949185

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Nisporeni la Wikimedia Commons