Geologie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Geologie, cuvânt compus de origine greacă, (conform γη, geo = pamânt şi λογος, logos = ştiinţă) este ştiinţa care se ocupă cu studiul structurii şi formării Pamântului. Geologia ar putea fi considerată ca fiind plasată undeva la graniţa dintre geografie şi astronomie, întrucât analiza Pamântului porneşte de acolo de unde se opreşte geografia şi se opreşte, la rândul său, acolo unde începe astronomia.
Cuprins |
[modifică] Descriere
Geologia studiază atât compoziţia rocilor de suprafaţă cât şi a celor de adâncime, zacămintele minerale solide, lichide şi gazoase, structura integrală a planetei Terra, plăcile tectonice ale scoarţei terestre, dar şi structura de profunzime a planetei noastre, straturile sale lichide succesive, ce se găsesc între crusta solidă a suprafeţei Pamântului şi miezul său greu, alcătuit preponderent din elemente de metale grele topite, fiind supuse la presiuni foarte mari.
Fazele de cercetare geologică a unei regiuni se începe cu cartarea terenului, un accent deosebit acordându-se aflorimentelor (roci la suprafaţă).
Urmează faza de prospecţie cu şanţuri de suprafaţă, şi forare de suprafaţă care ajută la formarea profilelor geologice, cu luare de eşantioane (probe pentru determinarea conţinutului), aceste date se vor înscrie pe o hartă geologică la scară cu aliniamente (cote de nivel)
Prin metode de extrapolare se pot prezice poziţia rocilor din adâncime, o examinare amănunţită la nivel microscopic oferă date despre structura mineralogică şi paleontologică (fosile) a rocilor.
Cercetarea geologică sprijintă şi în colaborare cu alte ştiinţe ca: matematica, geostatistica şi mai ales mineritul.
[modifică] Istoric
- Vezi Istoria Geologiei
[modifică] Geologie generală
Se ocupă cu forţele şi fenomenele ce au acţionat asupra planetei şi care au contribuit la formarea rocilor terestre.
Fiecare tip de rocă se formează într-un mod aparte, fapt ce determină structura şi mărimea granulelor rocii respective aparţinând uneia din cele trei familii mari de roci: sedimentare, magmatice şi metamorfice.
Rocile se pot transforma dintr-o formă în alta, asfel rocile magmatice sau metamorfice ajunse la suprafaţă vor fi supuse acţiunii factorilor exogeni, chimici, dar în special eroziunii, devenind roci sedimentare (detritus, nisip, gips, sare, calcar).
Procesele endogene (din profunzimea pământului) duc la formarea magmatitelor şi metamorfitelor - formarea rocilor metamorfice (de transformare) se produc cu rocile care sunt supuse la temperaturi şi presiuni foarte mari producând deshidraterea şi recristalizarea rocii (gnaise, şisturi, marmura).
Rocile magmatice se formează la adâncimi mari, ieşind la suprafaţă sub formă de magmă, în cazul când magma rămâne în staturile profunde unde prin răcire devine plutonit (granit), vulcanitul (lava) se formează din aceeaşi magmă care a ajuns la suprafaţa pământului.
- Geologia istorică se ocupă cu istoria, trecutul îndepărtat de formare (evoluţia) pământului, şi vieţuitoarelor.
Aceste procese se măsoară în milioane de ani, pentru uşurarea încadrării în timp şi spaţiu acestor perioade mari geologice, se utilizează scala de timp geologică pe straturi Stratigrafia
Vezi şi Hartă geologică
[modifică] Ramuri înrudite
[modifică] Lista unor geologi renumiţi şi perioadele geologice
-
-
Eon Era Perioada Început
în milioane de aniFanerozoic Cenozoic
per.primară
Durata: 65,5 MaNeogen 23,03 Paleogen 65,5 Mesozoic
per.mijlocie
Durata: 185,5 MaCretacic 145,5 Jurasic 199,6 Triasic 251,0 Paleozoic
per.târzie
Durata: 291 MaPermian 299,0 Carbonifer 359,2 Devonian 416,0 Silurian 443,7 Ordovician 488,3 Cambrian 542,0 Proterozoic Neoproterozoic
per.nouă
Proterozoikum
Durata: 458 MaEdiacarian 630,0 Criogenian 850,0 Tonian 1.000,0 Mesoproterozoic
per.mijlocie
Proterozoikum
Durata: 600 MaStenian 1.200,0 Ectasian 1.400,0 Calimian 1.600,0 Paleoproterozoic
per.târzie
Proterozoikum
Durata: 900 MaStaterian 1.800,0 Orosirian 2.050,0 Riacian 2.300,0 Siderian 2.500,0 Arhean Neoarhean
Durata: 300 Ma2.800,0 Mezoarhean
Durata: 400 Ma3.200,0 Paleoarhean
Durata: 400 Ma3.600,0 Eoarhean
Durata: n. def.3.800,0 Hadean
Durata: n. def.4.700,0
-
- Georgius Agricola (1494 - 1555)
- Friedrich August von Alberti (1795 - 1878)
- Leopold von Buch (1774 - 1853)
- Johann Georg von Charpentier (1786 - 1855)
- Hans Cloos (1885 - 1951)
- Grigore Cobălcescu (1831 - 1892)
- Alcide Dessalines d'Orbigny (1802 - 1857)
- James Dwight Dana (1813 - 1895)
- Ludwig Meyn (1820-1878)
- Bartholomäus Eberl (1883-1960)
- Rudolf Falb (1838-1903)
- Karl von Fritsch (1838 - 1906)
- Gerard Freiherr von de Geer (1858 - 1943)
- William F. Haxby (1949 - 2006)
- James Hutton (1726 - 1797)
- Charles Lyell (1797 - 1875)
- Albrecht Penck (1858 - 1945)
- Friedrich August von Quenstedt (1809 - 1889)
- Karl von Raumer (1783 - 1865)
- Ion Th. Simionescu (1873 - 1944)
- William Smith (1769 - 1839)
- Nicolaus Steno (1638 - 1686)
- Hans Stille (1876 - 1951)
- Eduard Suess (1831 - 1914)
- Otto Martin Torell (1828 - 1900)
- Alfred Wegener (1880 - 1930)
- Abraham Gottlob Werner (1749 - 1817)
- Alexander von Humboldt (1769 - 1859)
- Pe scurt perioadele geologice principale sunt:
Precambrian ▪ Hadean (Priscoan) ▪ Arhean ▪ Proterozoic ▪ Fanerozoic ▪ Paleozoic ▪ Cambrian ▪ Ordovician ▪ Silurian ▪ Devonian ▪ Carbonifer ▪ Permian ▪ Mesozoic ▪ Triasic ▪ Jurasic ▪ Cretacic ▪ Neozoic ▪ Paleogen ▪ Neogen ▪ Cuaternar
[modifică] Geologia României
Poziţia României între cratonul Panonic, cel Getic şi cel Scitic determină structura sa geologică articulată în jurul lanţului Carpatic, parte din orogeneza alpină. Punctul unde cele trei cratoane se întâlnesc este ţara Vrancei, epicentrul multor cutremure. În timp ce podişul ardelean este ridicat deaspura câmpiilor apuseană şi dunăreană, la răsărit podişul moldovean este crestat de eroziunea hidrografică, din cauza coborârii nivelului de bază în decursul perioadei messiniene, când Mediterana şi bazinul Pontic se goliseră de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale şi eoliene, au acoperit podişurile şi câmpiile, fiind la rândul lor erodate de topirea post-glaciară de acum 12-9000 de ani. Printre aceste sedimente, loess-ul. Rocele cele mai vârstnice, din orogeneza hercinică de vârstă paleozoică, apar în Munţii Măcinului.
[modifică] Bibliografie
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- BDG - Berufsverbund Deutscher Geowissenschaftler e.V.
- GV - Geologische Vereinigung e.V.
- DGG - Deutsche Geologische Gesellschaft e.V.
- CHGEOL - Schweizer Geologen Verband
- GEO-LEO - Virtuelle Fachbibliothek Geowissenschaften, Geographie, Bergbau, Thematische Karten
|
||||||||