Societatea Română de Televiziune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Societatea Românǎ de Televiziune

Sediu	Bucureşti, România
Zona deservită	România, Republica Moldova
Oameni cheie	Preşedinte-Director General Alexandru Sassu
Venit	522 milioane lei(2007)[1]
Profit brut	-29,4 milioane lei(2007)[2]
Nr. salariaţi	3.252 total 432 studiorile locale
Slogan	Imaginea timpului tău
Website	http://www.tvr.ro

Televiziunea Română (sau oficial denumită Societatea Română de Televiziune - SRTV) reprezintă televiziunea publică din România, care îşi difuzează programele pe şase canale centrale: TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Cultural, TVR Internaţional şi TVR Info. O versiune experimentală de înaltă definiţie a programelor TVR se difuzează pe satelit şi în Bucureşti prin DVB-T sub denumirea de TVR HD.

Pe lângă acestea mai funcţionează şi şase studiouri regionale la Bucureşti, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Iaşi, Timişoara şi Craiova, care împreună realizează programul canalului TVR 3.

TVR 1 şi TVR 2 sunt singurele canale cu acoperire naţională terestră din România, spre deosebire de canalele private de televiziune care acoperă doar zone dens populate.

TVR oferă de asemenea şi servicii de webcast/internet, teletext precum şi transmisii "în clar" prin satelit şi DVB-Terestru.

[modifică] Istoric

Sediul TVR

Radio-viziune, radio-tele-viziune sau mai simplu televiziune ? Această dilemă preocupa intens inginerii români în anii ’20 ai secolului al XX-lea.

În anul 1925, Laboratorul de Optică şi Acustică al Universitatii din Bucureşti reuşea de altfel să transmită pe distanţe scurte ce-i drep, mici desene artistice.

În 1928, inginerul George Cristescu pune la punct un sistem mecanic de televiziune, reuşind de asemenea să difuzeze imagini la distanţă.

Pe 30 octombrie 1937, inginerul Cristian Musceleanu crează primul post experimental de televiziune din România, la Politehnica Bucureşti. În luna noiembrie a acelui an acesta face şi o demonstraţie la Atheneul Român.

Optsprezece ani mai târziu, pe 21 august 1955 la ora 20.00, începeau transmisiunile experimentale regulate de filme şi cronici de actualităţi făcute de inginerul Alexandru Spătaru de la Poşta Vitan din Bucureşti, cu un emiţător de 2 KW şi o singură cameră construite prin forţe proprii de către inginerii români.

Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 - 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada Molière, Nr. 2. Antena şi emiţătorul de 22 KW fuseseră montate pe 14 decembrie 1956 pe Casa Scânteii.

Amenajarea studiourilor nu era gata, încăperile nu erau încă tencuite, ferestrele nu erau montate, dar cum trebuia respectat planul cincinal care prevedea ca televiziunea să funcţioneze în anul 1956, emisia a fost pornită pentru o noapte.

Transmisia era recepţionată pe atunci numai în Bucureşti, pe câteva sute de televizoare, importate din URSS pentru personalităţile momentului.

Aproape întreg programul era înregistrat pe film de 35 de milimetri. După un reportaj realizat de Alexandru Stark a urmat filmul „O noapte furtunoasă” şi salutul lui Petru Groza, pe atunci preşedintele Marii Adunări Naţionale, cu prilejul Anului Nou.

După emisiunea inaugurală, programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni, pentru ca să se termine amenajarea studioului de crainic şi primele instalaţii.

Întreaga aparatură folosită la început în Televiziunea Română era rusească. Fusese produsă de Institutul de Inginerie din Leningrad. O echipă rusească venise la Bucureşti pentru a participa la montarea echipamentelor şi la instruirea personalului tehnic.

Tot echipamentul funcţiona cu lămpi. Ruşii susţineau la vremea respectivă că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalaţiile militare.

Televiziunea a funcţionat în Floreasca până în anul 1968, când s-a mutat în actualul sediu din Calea Dorobanţi.

Un al doilea canal a apărut în 1968. Emisia sa a fost suspendată în 1985 şi repornită după căderea regimului comunist.

Programul care fusese pregătit de TVR pentru 25 decembrie 1989, neştiindu-se că va urma căderea lui Ceauşescu. Litera C în pătrat negru înseamnă că emisiunea respectivă era transmisă color. Unde lipseşte această literă înseamnă că emisiunea era transmisă alb-negru.

În 1985 programul TVR a fost limitat la doar 2 ore pe zi, emisiunile fiind în cea mai mare parte dedicate cultului personalităţii lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Ulterior programul s-a mai mărit cu o oră.

Decembrie 1989 a fost un punct important în istoria TVR. Evenimentele au fost transmise în direct. Demonstranţii au ocupat clădirea TVR la miezul zilei de 22 decembrie şi au anunţat fuga lui Ceauşescu. TVR şi-a schimbat imediat numele în "Televiziunea Română Liberă" (TVRL).

Însă instituţia a rămas un instrument de propagandă în mâinile nou-născutului Front al Salvării Naţionale (FSN), format în principal din comunişti reformaţi. FSN a folosit TVRL, de departe cea mai penetrantă sursă de informaţii de la acel moment în România, pentru a discredita protestatarii care cereau un guvern fără comunişti, denumindu-i "fascişti". Protestul societăţii civile a culminat prin evenimentele din iunie 1990 din centrul municipiului Bucureşti, înăbuşite de minierii din Valea Jiului chemaţi de preşedintele Ion Iliescu.

După încheierea protestelor, Iliescu a apărut la televizor împreună cu minierii pe care îi felicita pentru "restaurarea legii şi ordinii". La scurt timp după protestele societăţii civile, TVRL a renunţat la adjectivul "liberă" în numele său şi a revenit la vechea denumire, TVR.

Dacă ar fi să rezumăm activitatea TVR de până în 1989, trei perioade ar fi de luat în seamă:

• pionieratul între anii 1955 - 1968
• perioada de aur 1968 - 1982
• decadenţa între anii 1983 - 1989

[modifică] Cronologie

• 1937: Pe 30 octombrie are loc prima demonstraţie de televiziune din România, în cadru privat.
• 1953: Inginerul Alexandru Spătaru construieşte primul emiţător de televiziune din România.
• 1955: După numeroase teste, pe 21 august la ora 20.00 încep emisiunile experimentale regulate ale Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor, sub sigla "Studioului Experimental de Televiziune - Bucureşti".
• 1956: Pe 14 decembrie sunt montate antena şi emiţătorul de 22 KW (canalul 2 FIF/VHF), pe Casa Scânteii.
• 1956: Pe 31 decembrie este inaugurată oficial Televiziunea Română, în strada Moliere - nr. 2
• 1957: În februarie este adus din URSS primul car de reportaj al TVR, cu trei camere, instalat pe două autobuze. Este realizată astfel prima transmisiune exterioară în direct, cu ocazia recitalului dat de Yves Montand la Sala Sporturilor din Floreasca
• 1957: În martie debutează "Emisiunea pentru Sate" - actuala "Viaţa Satului", cea mai longevivă emisiune de la TVR.
• 1957: La 5 mai are loc prima transmisie sportivă în direct, cu meciul de rugby Anglia-România
• 1957: La 1 iunie a fost transmisă prima emisiune pentru copii de la Teatrul Ţăndărică
• 1958: Principalele evenimente interne şi internaţionale sunt prezentate într-o emisiune zilnică intitulată „Informaţiile după-amiezii”, devenită la 20 martie „Jurnalul Televiziunii”
• 1958: Din septembrie sunt transmise toate manifestările din cadrul Festivalului George Enescu
• 1959: La 3 mai se achiziţionează prima maşină de copiat peliculă negativ-pozitiv.
• 1959: La 23 mai are loc prima transmisie a unei piese de teatru
• 1960: Se achiziţionează un al doilea car de reportaj; apare în 24 martie emisiunea „Actualitatea internaţională”
• 1961: Emisiunile TVR încep să fie difuzate zilnic cu excepţia zilei de luni, de la ora 18.30 - puţin după ora 22.00. Duminica şi uneori sâmbăta exista un program matinal de la ora 9.00 până la prânz.
• 1962: Se achiziţionează încă două care de reportaj.
• 1962: Pe 21 iunie, România şi Iugoslavia îşi dau acordul pentru interconectarea reţelelor de emiţătoare TV (conectare efectivă din 1966).
• 1963: În acel an au loc primele teste cu echipamente de televiziune în culori. Lipsa de bani face însă ca proiectul să fie abandonat.
• 1965: Televiziunea acoperă 40% din teritoriu şi are 500 de mii de abonaţi. Apare Teleenciclopedia, cea mai longevivă emisiune.
• 1966: Din 6 februarie, Jurnalul Televiziunii se cheamă „Telejurnal” şi e transmis într-o ediţie de seară şi una de noapte
• 1968: Televiziunea se mută în noul centru din Calea Dorobanţi. Construit de arhitectul Tiberiu Ricci era unul dintre cele mai moderne din Europa la acea vreme: trei studiouri mari, un studio mediu pentru ştiri, două studiouri mici pentru crainici şi un studio muzical propriu.
• 1968: Este făcută prima înregistrare video pe bandă magnetică de doi ţoli. Apar primele lecţii de limbi străine.
• 1968: Din 29 aprilie se emite şi lunea. În Bucureşti emisia se mută pe canalul 4.
• 1968: Se inaugurează pe 2 mai Programul 2, pe fosta staţie a Programului 1 - canalul 2 FIF/VHF. La început, acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, pentru ca de la 16 iunie sa difuzeze şi duminica, iar din 20 iulie şi sâmbăta.

Placă comemorativă amintind de evenimentele din 1989

• 1968: Televiziunea organizează Cerbul de Aur. Festivalul e întrerupt din 1971 pâna în 1993.
• 1969: Se lansează în noiembrie emisiunile în limba maghiară (2 ore şi 30 min. săptămânal) şi în limba germană (1 ora şi 45 de min. săptămânal)
• 1972: Programul 2 ajunge în fine la un program zilnic; aria de acoperire era însă de numai 15 - 20 % din teritoriu.
• 1972: Se amenajează la Cluj primul studio teritorial dotat cu un car de reportaj
• 1975: Se cumpără primul car de reportaj în culori şi se începe producţia de emisiuni în culori. Emisia continuă însă să fie alb/negru.
• 1981: Se fac probe pentru trecerea la televiziunea color. Cultul personalităţii dictatorilor se simte din ce în ce mai mult.
• 1982: Primele efecte ale politicii "economiei de energie": de luni până vineri programul se întrerupe de la ora 18 la ora 20.
• 1983: La 23 august, e făcută prima transmisie color din Piaţa Aviatorilor. Durata programului se diminuează drastic.
• 1985: În 20 ianuarie Programul 2 îşi întrerupea emisia în totalitate – iar Programul 1 avea să-şi continue transmisia doar două ore, de luni până vineri între orele 20.00 şi 22.00. Pe 1 noiembrie 1988 s-a mai adăugat o oră, însă programul este insuportabil.
• 1988: S-au achiziţionat primele camcordere BETACAM SP
• 1989: După evenimentele din decembrie, Televiziunea Româna proclamată Libera trece la un program normal. Telejurnalul îşi schimbă numele în "Actualităţi".

Siglele canalelor TVR

• 1990: Pe 3 ianuarie, TVR Cluj îşi începe emisia independent de studiourile din Bucureşti.
• 1990: În luna octombrie TVR 1 începe să emită la Chişinău.
• 1990: În februarie, Programul 2 al Televiziunii îşi reia emisia integral.
• 1991: Pe 3 noiembrie începe să emită TVR Iaşi.
• 1992: Pe 1 februarie TVR 1 începe să emită pe întreg teritoriul Basarabiei.
• 1993: A fost introdus pe TVR 1 Teletextul, sistem B.
• 1994: La 17 octombrie începe să emită TVR Timişoara
• 1995: Au fost achiziţionate primul car de reportaj digital şi primul sistem de postproducţie digitală
• 1995: La 1 decembrie îşi începe emisia TVR Internaţional
• 1996: Emisiunea de Actualităţi devine "Jurnalul TVR"
• 1997: E dat în exploatare primul studio de producţie digitală
• 1998: Pe 1 decembrie intră în emisie TVR Craiova. Este lansat primul site de internet al TVR la adresa www.tvr.ro.
• 2001: TVR 2 este primul care trece la emisia 24/24. Urmează TVR 1 şi TVR Internaţional.
• 2002: A fost lansat canalul TVR Cultural. Toate canalele TVR sunt difuzate prin satelit.
• 2003: A fost inaugurat Studioul Pangratti, cu o suprafaţă de cca 2200 m² platouri şi 4000 m² birouri, "turnul" redacţional cu 13 etaje având nevoie de renovări.
• 2006: Se dau în folosinţă studiourile din Centru de Ştiri şi Sport (10, 11 si 12) – fostul Corp Film. "Jurnalul TVR" părăseşte studioul 4 al Telejurnalului.
• 2007: În ianuarie, canalele regionale ale TVR obţin licenţă individuală de emisie prin satelit. Ia fiinţă noul canal TVR Bucureşti pentru regiunea Munteniei, pe infrastructura TVR 2.
• 2007: Autorităţile comuniste de la Chişinău anulează dreptul TVR de a emite în Basarabia.
• 2008: În aprilie TVR începe o serie de teste pe satelit, în vederea difuzării emisiunilor de înaltă definiţie (HD). Câteva luni mai târziu încep emisiunile terestre în Bucureşti şi Sibiu.
• 2008: La 6 mai s-a deschis la Târgu Mureş încă un studio regional al TVR.
• 2008: Pe 10 octombrie şi-a început emisia TVR 3, un canal de satelit realizat integral de studiourile regionale ale televiziunii publice.
• 2008: Pe 31 decembrie este lansat canalul de informaţie "TVR Info", după modelul "Euronews" şi canalului radio "France Info". Acesta urmează să difuzeze şi sedinţele Parlamentului.
• 2009: Din 29 martie, programul informativ "Jurnalul TVR" revine la vechea denumire de dinainte de 1989: Telejurnal, difuzat la orele 20.
• 2009: Managementul prost al Televiziunii Publice face ca aceasta să-şi piardă dramatic audienţa, pe toate canalele. Numeroase voci cer reducerea numărului canalelor TVR.

[modifică] Directorii SRTV de după 1989

• Aurel Dragoş Munteanu (decembrie 1989 – ianuarie 1990)
• Răzvan Theodorescu (1990 – 1992)
• Paul Everac (1992 – 1994)
• Titus Popa (1994 - 1996)
• Stere Gulea (1996 - 1998)
• Cristian-Valeriu Hadji-Culea (1998 - 2002)
• Valentin Nicolau (2002 - 2005)
• Tudor Giurgiu (2005 – 2007)
• Alexandru Sassu (în prezent)

[modifică] Societatea Română de Televiziune în prezent

[modifică] Obiect de activitate

• Realizarea programelor de televiziune în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în alte limbi, cu scop informativ, cultural, educativ şi de divertisment.

Vedere din curtea sediului TVR

• Difuzarea programelor prin staţii de emisie şi linii pentru transmiterea programelor, aflate în proprietate, sau prin închirierea reţelelor de telecomunicaţii audiovizuale, radioelectrice, inclusiv prin satelit, cablu sau alte mijloace tehnice.
• Organizarea şi realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alţi parteneri interni sau externi, de programe de televiziune, înregistrări pe discuri, pe suport magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-ştiinţifice, necesare programelor proprii şi pentru schimb cu organizaţii similare din ţară şi din străinătate sau pentru valorificare.
• Desfaşurarea activităţii de impresariat pentru propriile formaţii artistice, organizarea de concerte, festivaluri şi spectacole cu public, precum şi concursuri cu formaţii artistice proprii sau în colaborare cu alţi artişti, inclusiv concursuri şi jocuri de inteligenţă sau de noroc, încheierea de contracte cu artişti şi impresari români sau străini, pentru emisiunile, concertele şi spectacolele pe care le organizează, plătind onorarii şi efectuand încasări în condiţiile legii.
• Realizarea de activităţi publicitare prin emisiunile şi publicaţiile proprii, pentru beneficiari din ţară şi din străinătate.
• Organizarea activităţii de documentare în problemele specifice, editarea şi transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor publicitare şi a altor publicaţii legate de activitatea de televiziune.
• Realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios şi patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat şi persoane fizice.
• Efectuarea activităţii de cercetare şi proiectare, precum şi de lucrări specifice tehnicii audio si video, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din ţară sau din străinătate, urmărirea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi valorificarea acestora în conditiile legii, promovarea progresului tehnic şi ştiintific în activitatea societăţii.
• Efectuarea direct, în condiţiile legii, în domeniul de activitate, de operaţiuni de comerţ exterior şi de plăţi în lei si în valută.
• Organizarea coproducţiilor cu parteneri externi în domeniul unor programe radiofonice şi de televiziune, şi realizarea producţiei, prelucrării, schimbului, exportului şi importului de filme ori programe pentru programele de televiziune.
• Reprezentarea în relaţiile cu organismele internaţionale de profil la care România este parte, încheierea convenţiilor şi stabilirea relaţiilor de colaborare cu organizaţiile de radiodifuziune şi de televiziune din alte ţări.
• Realizarea şi trimiterea în străinătate, în vederea difuzării, potrivit acordurilor încheiate cu organizaţii similare, a programelor de televiziune şi film.
• Organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni şi de corespondenţi cu organizaţii de televiziune din alte ţări, oferind posibilitatea unei informări reciproce directe asupra realităţilor din România şi din ţările respective.
• Păstrarea şi arhivarea înregistrărilor audiovizuale şi a documentelor care prezintă interes pentru patrimoniul naţional; perioadele de păstrare şi condiţiile de arhivare şi de acces la înregistrările şi documentele arhivate se vor stabili prin regulamentul de organizare şi funcţionare a SRTV, în condiţiile legii.
• Elaborarea şi transmiterea spre difuzare de programe în limba română şi în alte limbi, adresate telespectatorilor din întreaga lume, pentru a promova imaginea României şi politica sa internă şi externă. În acest scop, în cadrul SRTV funcţionează departamente de emisiuni pentru străinătate.
• Orice alte activităţi stabilite potrivit legii.

[modifică] Surse de finanţare

Finanţarea activităţii SRTV este reglementată prin lege. Conform legii nr. 41/1994, republicată în 1999, activitatea financiară a Societăţii Române de Televiziune se desfăşoară pe baza bugetelor proprii. Utilizarea fondurilor SRTV este supusă controlului organelor abilitate prin lege, potrivit provenienţei fondurilor respective.

Resursele financiare ale SRTV provin din:

• taxa tv
• publicitate
• alocaţii de la bugetul de stat
• alte surse.

[modifică] Alocaţiile de la bugetul de stat

Fondurile de la buget se aprobă prin legea bugetară anuală şi sunt destinate pentru:

• acoperirea unor cheltuieli de dezvoltare
• achiziţionarea de echipamente, piese de schimb şi materiale consumabile
• acoperirea integrală a cheltuielilor de utilizare a staţiilor de emisie, radioreleelor şi circuitelor tv
• asigurarea pazei, ca obiectiv de interes public
• achitarea cotizaţiilor organismelor internaţionale din care TVR face parte
• finanţarea canalului TVR Internaţional

Celelalte cheltuieli se acoperă din taxa tv şi alte veniturile proprii. Din veniturile provenite din alte surse, CA al TVR poate hotărî utilizarea unor sume pentru dotări şi retehnologizare.

[modifică] Veniturile proprii

Veniturile proprii ale SRTV provin din:

• taxa audiovizualului public
• vânzări de programe, servicii asigurate terţilor
• donaţii sau sponsorizări

Posesorii de receptoare TV din România sunt obligaţi să plătească o taxă către serviciile publice de radio şi televiziune. Taxa constituie titlu obligatoriu şi se plăteşte după aceeaşi procedură ca şi în cazul sumelor datorate fiscului.

Nivelul taxei de abonament, pe categorii de plătitori şi modalitatea de încasare se stabilesc prin hotărâre de Guvern.

[modifică] Nemulţumiri şi acuzaţii

[modifică] Excesul de publicitate

Faptul că SRTV, finanţată în mare parte de la bugetul de stat şi din taxele obligatorii de abonament, transmitea şi foarte multă publicitate în timpul programelor a atras nemulţumiri şi acuzaţii atât din partea televiziunilor comerciale (finanţate exclusiv din resurse proprii, în cea mai mare parte din publicitate), cât şi din partea populaţiei. Ca urmare, difuzarea reclamelor de către serviciul public de televiziune a fost limitată prin normele obligatorii elaborate de Consiliul Naţional al Audiovizualului, publicate în Monitorul Oficial (s-a decis ca TVR să poată difuza limitat publicitate, doar între programe). Nerespectarea normelor CNA referitor la publicitatea în cadrul programelor de televiziune se sancţionează potrivit Legii audiovizualului nr. 48/1992.

În anul 2007, vânzările totale nete din publicitate au fost cu 6% mai mici faţă de anul precedent, atingând suma de 18,2 milioane de Euro.^[1]

[modifică] Suspiciunea de control politic

În istoria post-comunistă, autonomia şi independenţa editorială a serviciului public de televiziune, precum şi obiectivitatea şi imparţialitatea sa în transmiterea ştirilor, au fost deseori puse la îndoială, TVR fiind acuzată de nenumărate ori de control guvernamental şi de cenzură. Acuzaţii de acest gen au apărut şi în timpul alegerilor prezidenţiale şi legislative din 2004, când conducerea TVR a fost acuzată de favorizarea PSD şi a candidatului acestuia, Adrian Năstase.

Prin legea actuală, SRTV îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului. Consiliul de administraţie al SRTV este compus din 13 membri, desemnaţi prin votul Parlamentului. Dintre aceştia 11 sunt aleşi dintre candidaţii propuşi de Parlament, Preşedintele României şi Guvern, şi 2 sunt aleşi dintre candidaţii propuşi de personalul angajat al SRTV. Preşedintele Consiliului de administraţie este numit de Parlament, dintre membrii titulari ai consiliului. Preşedintele TVR este în acelaşi timp şi Director General. Parlamentul poate demite automat Consiliul de Administraţie, prin respingerea raportului de activitate.

Într-un raport al Institutului pentru o Societate Deschisă şi al Centrului pentru Jurnalism Independent se spune că „după 20 de ani de la căderea comunismului, serviciul public de televiziune din România suferă în continuare o lipsa cronică de independenţă”.

Programele principale ramân în continuare tabloide, o copie mult mai prost făcută a emisiunilor canalelor private.

Televiziunea Română a fost mult timp ţinută sub papucul direct al Guvernului - şi asta fiindcă nici unul dintre cabinetele din ultimii ani nu au avut curajul să pună capăt acestei nefaste „tradiţii”.

Cu toate că misiunea instituţiei este de a furniza programe informative şi educative de calitate, programele TVR continuă să rămână superficiale, la concurenţă cu cele ale televiziunilor comerciale. Slab pregătiţi sau prost plătiţi, mulţi dintre jurnaliştii de la TVR preferă de multe ori să evite subiectele sensibile.

Situaţia este mult mai gravă însă în tabăra televiziunilor comerciale unde interesul proprietarului staţiei precum şi tehnicile de manipulare sunt mai mult decât evidente.

[modifică] Vezi şi

• Televiziunea în România
• Listă de canale de televiziune în limba română
• Societatea Română de Radiodifuziune

[modifică] Bibliografie

• Monitorul Oficial nr. 153 din 18 iunie 1994: LEGEA Nr. 41 din 17 iunie 1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune
• Monitorul Oficial nr. 636 din 27 decembrie 1999: LEGEA Nr. 41 din 17 iunie 1994, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune
• Monitorul Oficial nr. 1060 din 16 noiembrie 2004: LEGE nr.469 din 4 noiembrie 2004 pentru modificarea anexei nr. 2 la Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune

1. ^ Televiziunea Română agită lumea publicităţii, adevarul.ro, accesat la 12 ianuarie 2009

[modifică] Legături externe

• TVR sit-web oficial
• Din Arhiva TVR
• Varianta în limba spaniolă
• Varianta în limba franceză
• Forum Arhiva TVR

Portal România