Alexandru Ipsilanti Eteristul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexandru Ipsilanti Eteristul

Alexandru Ipsilanti (n. 12 decembrie 1792, Constantinopol - d. 31 ianuarie 1828, Viena) sau Ipsilante, șeful Eteriei grecești din 1821, a fost fiul domnitorului Constantin Ipsilanti al Munteniei.

A intrat de timpuriu în armata rusească, a rămas ciung în urma luptei de la Dresda și a ajuns până la gradul de maior. Devenit epitrop general al Eteriei, hotărăște că a venit momentul ca grecii să-și obțină eliberarea de sub dominația turcilor și în 1821 declanșează revoluția. Cu o armată strânsă în Basarabia și formată din greci, macedoromâni, bulgari, sârbi, albanezi și arnăuți, trece în principate, bazându-se și pe ridicarea populației de aici (20 februarie 1821), și mai ales pe sprijinul domnitorului moldovean Mihail Suțu. De la Iași, unde turcii sunt măcelăriți și lumea îngrozită, trece spre Țara Românească. Aici, intră în conflict cu Tudor Vladimirescu, ce conducea Revoluția de la 1821. Eteriștii îl ucid pe Vladimirescu în 27 mai 1821 și-i aruncă trupul într-o fântână părăsită de lângă Târgoviște.[necesită citare] În cele din urmă însă, revoluția lui Ipsilanti nu reușește. Rusia o dezaprobă, populația Principatelor Române o urăște, din cauza jafurilor făcute de eteriști și a uciderii lui Tudor Vladimirescu. Mai mult decât atât, oștile turcești o sfarmă în lupta de la Drăgășani din 7 iunie 1821, deși grecii erau de trei ori mai numeroși. Lupta a fost pierdută mai ales din cauza lui Ipsilanti care a rămas cu trei ore în urma armatei.[necesită citare] A doua zi, i-a numit pe oamenii săi "turme nemernice de sclavi"[necesită citare] și i-a părăsit, trecând în Transilvania. De aici, fuge la Viena, unde peste câțiva ani moare aproape în mizerie, nebun, în 1828, în timp ce era în închisoare.

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alexandru Ipsilanti Eteristul