Tel Aviv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tel Aviv-Yafo
תל אביב-יפו
în direcția acelor de ceas:1-vedere aeriană parțială,noaptea,a centrului Tel Avivului, 2-Centrul comercial și de afaceri Azrieli, 3-Turnul cu orologiu din Yaffa, 4- Litoralul Tel Avivului văzut din vechiul oraș al Yaffei 5- făntâna lui Yaakov Agam deasupra străzii Dizengoff
în direcția acelor de ceas:1-vedere aeriană parțială,noaptea,a centrului Tel Avivului, 2-Centrul comercial și de afaceri Azrieli, 3-Turnul cu orologiu din Yaffa, 4- Litoralul Tel Avivului văzut din vechiul oraș al Yaffei 5- făntâna lui Yaakov Agam deasupra străzii Dizengoff
Drapel
Drapel
Stema Tel Aviv-Yafo
Stemă
Tel Aviv-Yafo se află în Israel
{{{alt}}}
Tel Aviv-Yafo
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 32°5′N 34°48′E / 32.083°N 34.800°E / 32.083; 34.80032°5′N 34°48′E / 32.083°N 34.800°E / 32.083; 34.800

Țară Israel Israel
District Tel Aviv - Yafo
Întemeiere 1909

Guvernare
 - Primar Ron Huldai (Lista „Tel Aviv 1” sprijinită de Partidul Israelian al Muncii,02008)

Suprafață
 - Oraș 52  km²

Populație (2013)[1]
 - Oraș 410.000 locuitori
 - Densitate 7,884,6 loc./km² 
 - Metropolitană 3.500.100

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)

Site: Sit oficial
Planul general al Tel Avivului, conceput de Patrick Geddes, 1925
TelAvivCity (1).jpg
Tel Aviv își trage numele de la o denumire din Cartea profetului Yehezkel, folosită la traducerea titlului cărții lui Theodor Herzl, „Altneuland”. A fost construit pe dune de nisip, cumpărate de la vecinii arabi,la nord de orașul Jaffa. Fotografie realizată la licitația primelor loturi în 1909.

Tel Aviv-Yafo (în ebraică: תל אביב-יפו, în arabă: تل أَبِيب-يافا‎) este, după Ierusalim, cel mai mare oraș din Israel, centru economic, de afaceri și cultural al țării. Este un oraș cu un ritm de viață alert și cu numeroase locuri de agrement. Aici se află sediile principale ale băncilor și ziarelor israeliene, de asemenea jumătate din marile companii și locurile de muncă ale unui sfert din populația activă a Israelului. În anul 1909, când a luat ființă în mod oficial, urma să devină cel dintâi oraș ebraic din Țara Sfântă (Palestina, Eretz Israel) , după o pauză de două mii de ani. Tel Avivul, împreună cu orașele vecine (Ramat Gan, Giv'atayim, Bat Yam, Holon, Bnei Brak, Petah Tikva, Ramat Hasharon, Rishon Letzion, Herzliya), cu unele din care are chiar câteva străzi comune, formează un conglomerat urban numit "Gush Dan" ("Blocul Dan") , cu o populație de circa un milion de locuitori.

Yaffo[modificare | modificare sursă]

Antichitate[modificare | modificare sursă]

Yaffo (Jaffa) își trage foarte probabil numele de la cuvântul ebraic (sau vest-semitic apropiat de ebraică) "Yaffá", adică "frumoasă" și are un trecut multimilenar. Elenii au cunoscut-o sub numele Yoppe, romanii ca Joppa, iar arabii o numesc Yáffa. Legenda evreiască îi atribuie întemeierea sa unuia din fiii lui Noe (Noah), Yafet (Yefet).

Prima așezare urbană fortificată datează de pe la 1800 î.e.n. În secolul al XV-lea î.e.n. a fost cucerită de oștenii faraonului Thutmose al III-lea. A cunoscut dominații diverse – ale canaaniților, ale filistenilor, ale asirienilor, babilonenilor, perșilor, fenicienilor. Aici, după Biblie, au fost descărcați in două rânduri, în secolul al X-lea și în secolul al V-lea î.e.n., cedrii importați din Liban și destinați construirii și, respectiv, reclădirii Templului evreiesc din Ierusalim. Sub dominația persană, Yaffa a fost dată în administrație fenicienilor din Sidon, al căror rege Eshmunezer a ridicat aici un templu al zeului Eshmun. În anul 322 î.e.n., orașul a căzut în stăpânirea eleno-macedoneană, a lui Alexandru cel Mare. În anul 301 î.e.n., a fost cucerit de diadohul Ptolemeu, devenit rege al Egiptului, iar apoi a trecut, ca și întreaga zonă, sub dominația Siriei Seleucide.

În timpul răscoalei Makabeilor populația Yaffei , constituită mai ales din eleni și semiți elenizați sau politeiști, au opus evreilor o rezistență înverșunată. Yonatan Makkabi a cucerit orașul doar temporar, în schimb în anul 147 î. e. n. fratele acestuia, Shimon Makkabi, a reușit să-l supună definitiv. Yaffa a făcut parte din regatul evreu al Iudeei (Yehuda), sub dinastia Hasmoneilor , apoi a Antipatrizilor până la desființarea lui definitivă de către romani , în timpul "Războiului iudeilor" .

În timpul cuceririi romane a fost dăruit Cleopatrei de către Marcus Antonius, apoi a fost restituit regelui Iudeei, Irod cel Mare (rom .Herodes ,ebr. Hordos ) . Orașul - port Yaffo a scăzut în cele din urmă în importanță când regele Irod cel Mare a început să favorizeze noua localitate - port Caesarea . După reprimarea răscoalei evreilor, orașul a fost pustiit de trupele romane în anul 68 e.n. și reconstruit apoi sub numele de Flavia Joppe. Noul Testament,mai precis cartea Faptele apostolilor relatează un episod semnificativ din începuturile creștinismului care are drept scenă Yaffo - reînvierea văduvei evreice Tabitha (Dorcas) (probabil Tzivya sau Tzviya în ebraică) de către apostolul Petru și viziunea pe care a avut-o acesta în casa tăbăcarului Shimon, unde un înger i-a revelat ideea egalității tuturor neamurilor în fața lui Dumnezeu și a renunțării la obligativitatea alimentației rituale specifice. În urma acestei viziuni Petru a plecat să propovăduiască noua credință în rândul păgânilor greco-romani din Caesarea. În continuare, sub romani ,iar apoi sub bizantini, a continuat să sălășluiască în Yaffo o comunitate evreiască ,menționată și de Talmud .

Evul mediu Arabii, conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar), sub steagul Islamului, au cucerit orașul în anul 636.Sub noua cârmuire musulmană (califatele omeyad, abbasid și fatimid), un număr de evrei au putut reveni în localitate și să sălașluiască aici până la venirea cruciaților în secolul al X1-lea.

Ramla, noua capitală provincială, s-a folosit de serviciile portului Yaffa. Cu timpul , populația Yaffei s-a arabizat și localitatea a devenit un oraș arab, ajungând în cele din urmă, sub stăpânirea turcă și britanică în secolul al XX-lea, cel mai mare centru urban arab din Palestina. Sosirea Cruciaților la Yaffa, i-a conferit rolul de "port al Ierusalimului". În 1187 a fost cucerită de sultanul ayubid Salah ad Din, iar după 4 ani, de către Richard Inimă de Leu. După dominația cruciată ,orașul a căzut în stăpânirea mamelucilor din Egipt .

Turcii otomani au cucerit Yaffa împreună cu întreaga Palestină în anul 1517, în timpul sultanului Selim I Yavuz. Sub stăpânirea lor localitatea a cunoscut la început o perioadă lungă de decădere. La sfârșitul secolului al XVIII - lea Yaffa a suferit de pe urma luptelor intestine dintre diferiți șefi locali .

Apoi, în 1799 orașul a fost ocupat ,după lupte acerbe, de trupele lui Napoleon . Guvernatorul turc al orașului a fost executat. În cele din urmă expediția lui Napoleon în Palestina s-a terminat lamentabil. În Yaffa,în urma izbucnirii epidemiei de ciumă care a lovit din greu și populatia locală , dar și pe soldații francezi.Napoleon a luat atunci decizia foarte controversată de a otrăvi pe toți soldații și prizonierii (vreo două mii de albanezi )]îmbolnăviți, ce nu puteau fi evacuați . În continuare, orașul s-a aflat sub controlul pașei de Akka, Ahmed Jazzar (albanez de origine, cel care apărase cu succes Akko de asediul lui Napoleon ), iar mai târziu a fost guvernat de Muhammad "Abu Nabut" Agha , albanez și el, care, vestit ca și Jazzar prin cruzime , s-a dovedit a fi un bun administrator - a refăcut numeroase cladiri, precum și zidurile cetatii , a ridicat moscheea Mahmudiye , fântâna numită Sebil Abu Nabut, a amenajat pieți etc Sub ocupația egipteană a lui Ibrahim pașa, fiul viceregelui Egiptului, Muhammad Ali - coloniști egipteni au înființat noi cartiere în afara zidurilor Yaffei - Abu Kabir ,Manshiye etc ,s-a dezvoltat cultura portocalilor și a lămâilor, care au făcut faima Yaffei. La acest renume a contribuit și marca "Jaffa oranges" a agricultorilor germani din colonia Sarona .

Noul regim al capitulațiilor a permis îmbunătățirea traficului dintre Europa și Palestina , inclusiv portul Jaffa.

În aria actuală a orașului Tel Aviv , în Yaffa și în afara ei au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX - lea câteva încercări de colonizare creștine -a unor creștini protestanți americani și germani . In anii 1853-1859 un grup de creștini adventiști americani din Philadelphia a întemeiat o comunitate numită Mount of Hope (Muntele Speranței )în preajma rîului Ayalon ,la nord-est de Yaffa, pe locul unde astăzi se află liceul "Shevah - Mofet " din Tel Aviv. Din cauza vicisitudinilor , mai ales în urma uciderii unora din coloniști de către cete înarmate ale unor arabi din vecinătate ,așezarea nu a dăinuit. Între membrii ei care s-au întors,cu amintiri destul de traumatice, în America, s-a numărat și bunicul scriitorului american (cu rădăcini germane) John Steinbeck . În anii 1866 - 1868 adepți ai "Bisericii lui Mesia" din SUA au fondat un mic cartier în apropierea actualei străzi Eilat din Yaffa -așa numita colonie americană. Mai târziu le-au luat locul germani șvabi din Württemberg,făcând parte din societatea protestantă a Templierilor ,și care au fondat aici o colonie numită Walhalla .În acest cartier ei au construit biserica luterană Immanuel și hotelul cu acelaș nume - care la un moment dat a aparținut baronului rus Ustinov. În 1871 la nord de Yaffa, în centrul Tel avivului de astăzi, o comunitate luterană a Templierilor din regiunea Baden Württemberg au creat o așezare agricolă - industrială numită Sarona (după numele regiunii Sharon ) care a dăinuit, cu întreruperi,până în 1946.

Tel Aviv[modificare | modificare sursă]

Zona portului Tel Aviv
Pavilionul britanic de la Târgul Orientului din Tel Aviv, 1934
Tel Aviv,muzeul Bauhaus

Bazele orașului Tel Aviv au fost puse începând din anii 1870 - 1880 de către imigranți evrei, din Europa de est și din Orientul Apropiat, însuflețiți de idealuri sioniste (de autodeterminare națională în vatra istorică ) sau de sentimente național- religioase, pe niște dune din preajma vechiului oraș-port Yaffa, care era atunci locuit în majoritate de arabi. Mai întâi, în anul 1869, ceva mai departe la est de Yaffa , pe teritoriul orașului Holon de astăzi , din inițiativa lui Charles Netter din organizația Alianța Israelită Universală, s-a înființat școala agricolă Mikve Israel cu intenția de a educa în Palestina o generație de evrei care să -și însușească o cultură generală și să se priceapă la agricultură . Apoi au fost întemeiate la nordul Yaffei cartierele evreiești Nevé Tzédek ("Oaza Dreptății") și Nevé Shalom ("Oaza păcii") .Din inițiativa unor locuitori evrei ai Yaffei și ai noilor cartiere pomenite , în frunte cu Arye Akiva Weiss , Aharon Chelouche (Shlush) ,Shimon Rokah, Meir Dizengof și alții, în anul 1909 s-a înființat la nord de Yaffa așezarea Ahuzat Baiyt ("Domeniul Casei") care a luat după un an numele de Tel Aviv ("Colina primăverii"). Cu timpul, Tel Avivul a crescut și s-a întins până la limitele localităților ,arabe si evreiești, din jur : Yaffa , Ramat Gan , Giv'ataiym .

Centrul Azrieli

La 29 noiembrie 1947 Adunarea Generală a Națiunilor Unite,pe baza recomandărilor unei comisii, a adoptat hotărârea de împărțire a Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab , prevăzând (între altele) ca Yaffo să fie o enclavă arabă în teritoriul viitorului stat evreiesc și să facă parte dintr-un viitor stat arab palestinian . Partea arabă - arabii palestinieni și statele arabe grupate in Liga arabă -, a respins acest plan de compromis al ONU și a declanșat ostilitățile , atacând zonele locuite de evrei ,iar dupa proclamarea statului evreiesc Israel, a decis intervenția militară împotriva acestuia. Din cartierele arabe , inclusiv de pe minaretul moscheii Hassan Bek din nordul Yaffei, s-au lansat tiruri de proiectile si gloanțe asupra unor cartiere evreiești ale Tel Avivului . În 15 mai 1948, când a încetat mandatul britanic în Palestina și Israelul și-a proclamat independența, armatele mai multor țări arabe , în primul rând Legiunea Arabă a Transiordaniei și armatele Egiptului, Irakului,Siriei și Libanului ,au pătruns pe teritoriul fostei Palestine mandatare pentru a o ocupa în întregime și a împiedica formarea statului evreiesc.

În luptele dintre forțele evreiești și arabe în Yaffo și zonele vecine au învins evreii .Armata egipteană care avansase în direcția Tel Avivului a fost oprită , după lupte grele, desfășurate la mare distanță de oraș .

Temându-se de ocupația evreiască ,și în speranța victoriei și a unei întoarceri după scurt timp , marea majoritate a arabilor din Yaffa - peste 60 000 de suflete - și-au părăsit casele,refugiindu-se mai ales în Fâșia Gaza ,în Liban, în zonele aflate sub controlul Legiunii Arabe ,apoi și în restul lumii arabe ,iar unele familii înstărite, mai ales creștine, -în America de Nord și de Sud. În timpul și în urma războiului din anii 1948-1949, cunoscut ca Războiul de independență al Israelului , Yaffa și un număr de sate arabe vecine cu cartierele Tel Avivului , ca Sheikh Muwaness, Sumeil, Salame, Djamusin, Hiriye, au rămas pustii. În casele arabe părăsite, în anii de după 1948 au fost așezați zeci de mii de refugiați evrei veniți din Europa postbelică și din diverse țări arabe (Yemen, Siria, Liban, Irak, Libia, Tunisia, Maroc, Algeria, Egipt).

In fosta așezare germană ,Sarona, depopulată in cursul evenimentelor cinainte si din cursul celui de-al doilea război mondial, inclusă și ea în perimetrul Tel Avivului, s-au instalat mai întâi instituții administrative și tabere militare ale autorităților britanice mandatare ,iar după 1948 ,instituții guvernamentale și militare ale noului stat (actualul cartier Kiriyá)

După câțiva ani ,în 1950 Tel Avivul s-a unit cu Yaffo într-o singură municipalitate numită Tel Aviv-Iaffo. Circa 4000 de arabi ,care, majoritatea din motive de lipsă de resurse, n-au părăsit orașul și cărora li s-au alăturat mai multe mii de refugiați arabi din alte așezări, cazați și ei in case arabe părăsite, au devenit minoritatea arabă a orașului și cetățeni ai noului stat al Israelului.

Note[modificare | modificare sursă]

Panorama[modificare | modificare sursă]

Universun 26PAN.jpg
TelAviv-RamatGan-Pano1.jpg
Panoramă a Tel Avivului spre mare
Vedere de pe colina Yaffei spre cartierul Ajjami şi portul Yafo - Yaffa, în amurg

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tel Aviv