Tel Aviv

Tel Aviv
	Tel Aviv; תל אביב
; Drapel	; Stemă
	; Tel Aviv
Coordonate: 32°5′N 34°48′E / 32.083, 34.8
Întemeiere	1909
	Guvernare
- Primar	Ron Huldai (Laburist, ales 2008)
	Suprafaţă
- Oraş	51,788 km²
	Populaţie (estimare 2009)
- Oraş	391.300 locuitori
- Densitate	6.864 loc./km²
- Metropolitană	3.150.800
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
	Site: Sit oficial (he, en)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Tel Aviv îşi trage numele dintr-o lucrare a lui Theodor Herzl. A fost construit pe dune de nisip în deşert, cumpărate de la arabi, la nord de oraşul Jaffa. Această fotografia a fost realizată la licitaţia primelor loturi în 1909.

Tel Aviv este, după Ierusalim, cel mai mare oraş din Israel, centru economic, de afaceri şi cultural al ţării. Este un oraş cu un ritm de viaţa alert şi cu multe locuri de agrement. Aici se află sediile principale ale băncilor şi ziarelor israeliene, de asemenea jumătate din marile companii şi locurile de muncă ale unui sfert din populaţia activă a Israelului. În anul 1909, când a luat fiinţă în mod oficial, urma să devină cel dintâi oraş evreiesc din Ţara Sfântă (Palestina, Eretz Israel) , după o pauză de două mii de ani. Tel Avivul, împreună cu oraşele vecine (Ramat Gan, Giv'atayim, Bat Yam, Holon, Bney Brak, Petakh Tikva, Ramat Hasharon, Rishon Letzion, Herzliyya), cu unele din care are chiar câteva străzi comune, formează un conglomerat urban numit "Gush Dan" ("Blocul Dan") , cu o populaţie de circa un milion de locuitori.

[modifică] Yaffo

Pentru detalii, vezi: Jaffa.

[modifică] Antichitate

Yaffo (Jaffa) îşi trage foarte probabil numele de la cuvântul ebraic (sau vest-semitic apropiat de ebraică) "Yaffá", adică "frumoasă" şi are un trecut multimilenar. Elenii au cunoscut-o sub numele Yoppe, romanii ca Joppa, iar arabii o numesc Yáffa. Legenda evreiască îi atribuie întemeierea sa unuia din fiii lui Noe (Noah), Yafet (Yefet).

Prima aşezare urbană fortificată datează de pe la 1800 î.e.n. În secolul al XV-lea î.e.n. a fost cucerită de oştenii faraonului Thutmose al III-lea. A cunoscut dominaţii diverse – ale canaaniţilor, ale filistenilor, ale asirienilor, babilonenilor, perşilor, fenicienilor. Aici, după Biblie, au fost descărcaţi in două rânduri, în secolul al X-lea şi în secolul al V-lea î.e.n., cedrii importaţi din Liban şi destinaţi construirii şi, respectiv, reclădirii Templului evreiesc din Ierusalim. Sub dominaţia persană, Yaffa a fost dată în administraţie fenicienilor din Sidon, al căror rege Eshmunezer a ridicat aici un templu al zeului Eshmun. În anul 322 î.e.n., oraşul a căzut în stăpânirea eleno-macedoneană, a lui Alexandru cel Mare. În anul 301 î.e.n., a fost cucerit de diadohul Ptolemeu, devenit rege al Egiptului, iar apoi a trecut, ca şi întreaga zonă, sub dominaţia Siriei Seleucide.

In timpul răscoalei Makabeilor populaţia Yaffei , constituită mai ales din eleni si semiţi elenizaţi sau politeişti ,au opus evreilor o rezistenţă înverşunată . Yonatan Makkabi a cucerit orasul doar temporar , in schimb in anul 147 î. e. n. Shimon Makkabi a reuşit să-l supună definitiv . Yaffa a făcut parte din regatul evreu ,sub dinastia Hasmoneilor , apoi a Antipatrizilor până la desfiinţarea lui definitivă de către romani , în timpul "Războiului iudeilor" .

În timpul cuceririi romane a fost dăruit

Cleopatrei de către  Marcus Antonius, apoi a fost restituit  regelui  Iudeei , Irod cel Mare  (rom .Herodes ,ebr. Hordos ) .

Oraşul - port Yaffo a scăzut în cele din urmă în importanţă când regele Irod cel Mare a început să favorizeze noua localitate - port Caesarea . După reprimarea răscoalei evreilor oraşul a fost pustiit de trupele romane în anul 68 e.n. şi reconstruit apoi sub numele de Flavia Joppe. Noul Testament,mai precis cartea Faptele apostolilor relatează un episod semnificativ din începuturile creştinismului în Yaffo - reinvierea vaduvei evreice Tabitha (Dorcas) (probabil Tzviya in ebraica ) de către apostolul Petru şi viziunea pe care a avut-o acesta in casa tăbăcarului Shimon când un înger i-a revelat ideea egalităţii tuturor neamurilor în faţa lui Dumnezeu şi a renunţării la obligativitatea alimentatiei rituale specifice .În urma acestei viziuni Petru a plecat să propovăduiască noua credinţă în rândul păgânilor din Caesarea. In continuare , sub romani ,iar apoi sub bizantini , a continuat să sălăşluiască în Yaffo o comunitate evreiască ,menţionată şi de de Talmud .

Evul mediu

Arabii conduşi de Amr ibn Al As, din comandanţii vestiţi ai califului Omar (Umar), sub steagul Islamului, au cucerit oraşul în anul 636.Sub noua cârmuire musulmană (califatele omeyad , abbasid şi

fatimid  ), un  număr de evrei au putut reveni în localitate si să  sălaşluiască  aici până  la venirea cruciaţilor în secolul al X1-lea.

Ramla, noua capitală provincială, s-a folosit de serviciile portului Yaffa. Cu timpul , populaţia Yaffei s-a arabizat şi localitatea a devenit un oraş arab, ajungând în cele din urmă, sub stăpânirea turcă şi britanică în secolul al XX-lea, cel mai mare centru urban arab din Palestina.

Sosirea Cruciaţilor la Yaffa ,i-a conferit rolul de "port al Ierusalimului". In 1187 a fost cucerită de Salah ad Din , iar după 4 ani, de către Richard Inimă de Leu Dupa dominaţia cruciată ,oraşul a căzut in stăpânirea mamelucilor din Egipt .

Turcii otomani au cucerit Yaffa împreună cu întreaga Palestină în anul 1517 , în timpul sultanului Selim I Yavuz. Sub stăpânirea lor localitatea a conoscut la început o perioadă lungă de decădere . La sfârşitul secolului al XVIII - lea Yaffa a suferit de pe urma luptelor intestine dintre diferiţi şefi locali .

Apoi oraşul a fost ocupat ,după lupte acerbe, de trupele lui Napoleon . Guvernatorul turc al oraşului a fost executat . În cele din urmă expediţia lui Napoleon în Palestina s-a terminat lamentabil . În Yaffa , cu atât mai mult , în urma izbucnirii epidemiei de ciumă care a lovit din greu şi populatia locală , dar şi pe soldaţii francezi.Napoleon a luat atunci decizia foarte controversată de a otrăvi pe toţi soldaţii şi prizonierii (vreo doua mii de albanezi )imbolnaviţi , ce nu puteau fi evacuaţi . In continuare orasul a fost sub controlul pasei de Akko (Acra) , Ahmed Jazzar (albanez de origine , cel care apărase cu succes Akko de asediul lui Napoleon ) , iar mai tarziu a fost guvernat de Muhammad "Abu Nabut" Agha ,albanez si el , care vestit ca si Jazzar prin cruzime , s-a dovedit a fi un bun administrator - a refacut cladiri si zidurile cetatii , a ridicat moscheea Mahmudiye , fantana numita Sebil Abu Nabut , a amenajat pieti etc Sub ocupaţia egipteană a lui Ibrahim paşa, fiul viceregelui Egiptului , Muhammad Ali - colonisti egipteni au infiintat noi cartiere in afara zidurilor Yaffei - Abu Kabir ,Manshiye etc , s-a dezvoltat cultura portocalilor si lămâilor , care au facut faima Yaffei. La aceasta faimă a contribuit şi marca "Jaffa oranges" a agricultorilor germani din Sarona .

Noul regim al capitulatiilor a permis imbunatatirea traficului dintre Europa si Palestina , inclusiv portul Jaffa.

În aria actuală a oraşului Tel Aviv , în Yaffa şi în afara ei au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX - lea câteva încercări de colonizare creştine - a unor protestanţi americani şi germani . In anii 1853-1859 un grup de creştini adventişti americani din Philadelphia a întemeiat o comunitate numită Mount of Hope ( Muntele Sperantei )în preajma rîului Ayalon ,la nord-est de Yaffa , pe locul unde astăzi se află liceul "Shevah - Mofet " din Tel Aviv. Din cauza vicisitudinilor , mai ales în urma uciderii unora din colonişti de către bande înarmate arabe din vecinătate ,aşezarea nu a dăinuit. Între membrii ei care s-au întors ,cu amintiri destul de traumatice , în America , s-a numărat şi bunicul scriitorului american (cu rădăcini germane) John Steinbeck . In anii 1866 - 1868 adepţi ai "Bisericii lui Mesia" din SUA au fondat un mic cartier în apropierea actualei străzi Eilat din Yaffa -aşa numita colonie americană - Mai târziu le-au luat locul germani şvabi din Württemberg,făcând parte din societatea protestantă a Templerilor ,si care au fondat aici o colonie numita Walhalla .În acest cartier ei au construit biserica luterană Immanuel şi hotelul cu acelaş nume - care la un moment dat a aparţinut baronului Ustinov. În 1871 la nord de Yaffa Templerii germani au creat o aşezare agricolă - industrială numită Sarona (după numele regiunii Sharon ) care a dăinuit , cu întreruperi ,până în 1946.

[modifică] Tel Aviv

Bazele oraşului Tel Aviv au fost puse începând din anii 1870 - 1880 de către imigranţi evrei , însufleţiţi de idealuri sioniste (de autodeterminare naţională în vatra istorică ) sau de sentimente naţionale - religioase, pe nişte dune din preajma vechiului oraş-port Yaffo (Yaffa) ,care era atunci locuit în principal de arabi Mai întâi , in anul 1869, ceva mai departe la est de Yaffa , pe teritoriul oraşului Holon de astăzi , din iniţiativa lui Charles Netter din organizaţia Alianţa Israelită Universală s-a înfiinţat şcoala agricolă Mikve Israel cu intenţia de a educa în Palestina o generaţie de evrei care să -şi însuşească o cultură generală şi care să se priceapă la agricultură . Apoi au fost întemeiate la nordul Yaffei cartierele evreieşti Nevé Tzédek ("Oaza Dreptăţii"} şi Nevé Shalom ("Oaza păcii") .Din iniţiativa unor locuitori evrei ai Yaffei şi ai noilor cartiere pomenite , în frunte cu Arye Akiva Weiss , Aharon Chelouche (Shlush) ,Shimon Rokah, Meir Dizengoff şi alţii, în anul 1909 s-a înfiinţat la nord de Yaffo aşezarea Ahuzat Baiyt ("Domeniul Casei") care a luat după un an numele de Tel Aviv ("Colina primăverii"). Cu timpul, Tel Avivul a crescut şi s-a întins până la limitele localităţilor ,arabe si evreieşti , din jur : Yaffa , Ramat Gan , Giv'ataiym .

La 29 noiembrie 1947 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite,pe baza recomandărilor unei comisii, a adoptat hotărârea de împărţire a Palestinei în două state, unul evreiesc şi unul arab , prevăzând (între altele) ca Yaffo să fie o enclavă arabă în teritoriul viitorului stat evreiesc şi să facă parte dintr-un viitor stat arab palestinian . Partea arabă - arabii palestinieni şi statele arabe grupate in Liga arabă -, a respins acest plan de compromis al ONU şi a declanşat ostilităţile , atacând zonele locuite de evrei ,iar dupa proclamarea statului evreiesc Israel, a decis intervenţia militară împotriva acestuia. Din cartierele arabe , inclusiv de pe minaretul moscheii Hassan Bek din nordul Yaffei, s-au lansat tiruri de proiectile si gloanţe asupra unor cartiere evreieşti ale Tel Avivului . În 15 mai 1948, când a încetat mandatul britanic în Palestina şi Israelul şi-a proclamat independenţa, armatele mai multor ţări arabe , în primul rând Legiunea Arabă a Transiordaniei şi armatele Egiptului , Irakului ,

Siriei şi Libanului ,au pătruns pe teritoriul    fostei Palestine  mandatare pentru a o ocupa în întregime şi a împiedica formarea statului  evreiesc.

În luptele dintre forţele evreieşti şi arabe în Yaffo şi zonele vecine au învins evreii .Armata egipteană care avansase în direcţia Tel Avivului a fost oprită , dupa lupte grele , desfăşurate la mare distanţă de oraş .

Temându-se de ocupaţia evreiască ,şi în speranţa victoriei şi a unei întoarceri după scurt timp , marea majoritate a arabilor din Yaffa - peste 60 000 de suflete - şi-au părăsit casele,refugiindu-se mai ales în Fâşia Gaza ,în Liban, în zonele aflate sub controlul Legiunii Arabe ,apoi şi în restul lumii arabe ,iar unele familii înstărite, mai ales creştine, -în America de Nord şi de Sud. În timpul şi în urma războiului din anii 1948-1949, cunoscut ca Războiul de independenţă al Israelului , Yaffa şi un număr de sate arabe vecine cu cartierele Tel Avivului , ca Skheikh Muwaness, Sumeil , Salame , Jamusin au rămas pustii . În casele arabe părăsite , în anii de după 1948 au fost aşezaţi zeci de mii de refugiaţi evrei veniţi din Europa postbelică şi din diverse ţări arabe (Yemen, Siria, Liban, Irak, Libia, Tunisia, Maroc, Algeria, Egipt).

In fosta aşezare germană ,Sarona, inclusă şi ea în perimetrul Tel Avivului, s-au instalat mai întâi instituţii administrative şi tabere militare ale autorităţilor britanice mandatare ,iar după 1948 ,instituţii guvernamentale şi militare ale noului stat (actualul cartier Kiriyá)

După câţiva ani ,în 1950 Tel Avivul s-a unit cu Yaffo într-o singură municipalitate numită Tel Aviv-Iaffo. Circa 4000 de arabi ,care, majoritatea din motive de lipsă de resurse , n-au părăsit oraşul şi cărora li s-au alăturat mai multe mii de refugiaţi arabi din alte aşezări , cazaţi şi ei in case arabe părăsite, au devenit minoritatea arabă a oraşului şi cetăţeni ai noului stat al Israelului.