Călărași, Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la un oraș din Republica Moldova. Pentru un oraș din România, vedeți Călărași. Pentru alte sensuri, vedeți Călărași (dezambiguizare).
Călărași
—  Oraș  —
Drapel
Drapel
Stema Călărași
Stemă
Călărași se află în Moldova
{{{alt}}}
Călărași
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°15′N 28°18′E / 47.250°N 28.300°E / 47.250; 28.30047°15′N 28°18′E / 47.250°N 28.300°E / 47.250; 28.300

Țară  Republica Moldova
Raion Călărași
Atestare 1432

Localități componente Oricova

Guvernare
 - Primar Nicolae Melnic

Suprafață
 - Total 42,33  km²
Altitudine 124 m.d.m.

Populație (2014)[1]
 - Total 16 700 locuitori
 - Densitate 394,5 loc./km² 

Site: Primăria Călărași

Călărași, mai demult Călărași-Târg, este un oraș din raionul omonim din Republica Moldova. Aici se află Călărași-Divin, o întreprindere importantă de coniac.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Orașul Călărași se așterne pe ambele maluri ale râului Bâc, în regiunea unor dealuri miraculoase de Codru, cam la jumătate de cale între Chișinău și Ungheni (59 de km până la Ungheni și 49 de km până la capitala RM și 132 km de municipiul Iași, România), îmbrățișând cele două artere de comunicație ce duc spre frontieră – autostrada și calea ferată. Dealul de lângă Tuzara, acoperit cu o pădure seculară, are o altitudine de 383 de m, cel ce urcă spre Nișcani, pe șoseaua Călărași-Orhei, se înalță la 353 m.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima este moderat-continentală. Temperatura medie a aerului este 9 °C. Minimul absolut al temperaturii revine lunilor ianuarie-februarie (25-27 °C sub zero) și maximul – lunii iulie (+36 °C).

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Suprafața totală a orașului Călărași este de 4.233 ha, din acestea 2.279 ha sunt terenuri cu destinație agricolă. Structura terenurilor cu destinație agricolă este reprezentată de terenuri arabile 885 ha, culturi multianuale 881 ha, dintre care viile ocupă 476 ha, livezile 404 ha, pășuni și fânețe 485 ha.

Spațiile verzi ocupă 768 ha: pădurile 732 ha, restul fiind fâșii de protecție și tufișuri.

Terenul fondului apelor ocupă 433 ha, dintre care mlaștinile – 128 ha, iazurile – 39 ha.

Terenurile alocate pentru construcții sunt de 272 ha.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Călărășiul este pentru prima dată atestat documentar la 1432 – 1433 cu denumirea de Tuzara. Localitatea Tuzara este pomenită într-un șir de documente domnești ce aparțin diferitor perioade istorice: de la Alexandru cel Bun care a dat moșia Tuzarei spre stăpînire unui boier credincios domnului(înainte de 1430), pîna la Mihai Șutu care a confirmat existența Tuzarei – tîrg stabilind aici diferite rînduieli (28 septembrie 1794).

Legenda spune că voievozii Moldovei au descălecat în repetate rânduri, pe meleagurile Tuzarei, acesta constituind un loc de importanță strategică. Oștenii domnului Moldovei ademiniți de natura Codrilor din preajmă și frapați de farmecul peisajului podgorean, au descălecat și au rămas aici pentru totdeauna împreună cu căpeteniile lor. Ostașii - călăreți se numeau pe atunci călărași.

Etimologia toponimului Călărași: Călărași - soldat din cavalerie, cavalerist. Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate moldovenești. Ei se recrutau din boieri și din slujitorime, aceasta din urmă făcând parte din clasa răzeșilor, cărora domnitorul le acordase anumite privilegii, pentru ca să slujească în armată fără leafă. Acest fenomen posibil că a fost legat de unele particularități ale dezvoltării relațiilor agrare în Moldova, reorganizarea sistemului de proprietate de pământ în secolul XVI și apariția unor categorii de proprietari de pământ răzeș în viața cărora relațiile de rudenie aveau o mare importanță. În Moldova călărașii asigurau paza hotarului contra tătarilor și altor invadatori. Tot ei erau însărcinați să ducă corespondența la domn și de la domn.

Încă de la formarea statului medieval moldovenesc, teritoriul actualului raion Călărași ținea de ținutului Orhei – Lăpușna aceasta o demostrează recensămîntul din 1772-1774 unde găsim că exista ocolul Fața Bîcului.

După divizarea ținutului Orhei - Lăpușna în două județe separate, o parte din localități au a trecut în județul Orhei iar altă parte în județul Lăpușna.

La 21 aprilie 1873 la Călărași vine primul tren. De atunci orașul începe a exporta în cantități mari fructe proaspete și uscate, precum și nuci în orașele mari ale Rusiei. Având școală parohială din 1864, în 1873 la Tuzora sau Călărași apăru o școală populară de alfabetizare, în 1881 aici instruiau copiii învățătorul Ion Oprea și preotul Gheorghe Cerchez. Între timp se deschise un spital cu 10 paturi și o poștă. În 1884 Tuzara-târg întrunea 288 de case, Călărași-sat – 447 de ogrăzi.

Firme mari, aparținând proprietarului Saradjiev încep, în 1901, producerea coniacului, la Chișinău și Călărași. Contele Matei Derojinschi fondează în 1905 un atelier de altoire a viței de vie pe portaltoi american, creează o mare pepinieră de butași și pomi fructiferi. Gazeta „Drug” din 17 decembrie 1906 anunță că la Călărași sunt puși în vânzare butași de soiuri europene, nuci altoiți și copăcei de caiși. Pînă la anul 1925, conform “Dicționarul Statistic al Basarabiei Chișinău, 1923 ” Călărași era reședință de plasă în județul Orhei cuprinzând 53 de comune rurale.

Însă către anul 1925, când a fost adoptată o nouă lege administrativă, Călărași continuă să existe ca centru de plasă cu 47 de sate în componența județului Lăpușna. (Recensământul general al populației României din 29 decembrie 1930).

În august 1940 localitatea Călărași este declarată oficial oraș, iar din noiembrie a devenit centru raional. În anii celui de-al doilea război mondial orașul Călărași a fost aproape în întregime distrus. După război, însă, orașul a renăscut pe un făgaș urbanistic și arhitectural contemporan, căpătând cu timpul aspectul său de astăzi.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[2]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
12,808
355
88.23%
2.44%
Ruși 633 4.36%
Ucraineni 471 3.24%
Țigani 90 0.62%
Bulgari 34 0.23%
Găgăuzi 27 0.18%
Evrei 21 0.14%
Alții 77
Total 14,516 100%

Economie[modificare | modificare sursă]

Staţia CFM

Pe teritoriul orașului sunt înregistrați 550 agenți economici. Rețeaua de comerț include 110 magazine și 2 piețe de desfacere a producției. Pe lângă aceasta pe teritoriul orașului sunt înregistrate 632 gospodării țărănești individuale.

Principalii agenți economici din Călărași sunt: Combinatul de vinuri și produse alcoolice, care a depășit vârsta de 100 de ani, are în prezent 4 linii de îmbuteliere cu o capacitate anuală de 1 mln. 350 mii decalitri. Furnizează peste 15 feluri de vinuri tari, demidulci și seci. La concursurile internaționale aceste mărci de coniac au fost distinse cu mai multe medalii de aur și argint[3].

Actualmente la combinat muncesc peste 500 de salariați care îmbuteliază până la 2 mln. sticle pe lună, materia primă fiind adusă atât de la cele 9 fabrici de vin din raionul Călărași, cât și din sudul republicii, iar sticlele în care este turnată această licoare dumnezeiască – din Franța.

SA „Codreanca” din Călărași, înzestrată cu mașini de cusut japoneze, în colaborare cu firmele italiene „SIGGI” și „PALMA”, cu firma germană „TEAMDRES” din Hamburg, care confecționează îmbrăcăminte specială pentru muncitori, medici și bucătari, și-a făcut renume pe piața europeană. În câțiva ani ea a ajuns să deservească cu îmbrăcăminte comodă muncitorii de la uzinele de automobile „BMW”,[4] Renault”, „Belw”, etc. „Codreanca” are trei secții de cusut, produce un spectru larg de confecții pentru bărbați, femei și copii, întreține legături strânse comerciale cu parteneri din republică, din Italia, Germania, Rusia, Elveția și alte țări.

Fabrica de conserve din Călărași, dată în exploatare în 1951, având o capacitate anuală de 69 mln. borcane convenționale, expediază diferite sucuri, compoturi, siropuri, magiun, pastă de prune în Germania, Austria, Olanda, Cehia, Slovenia, Polonia, în Țările Baltice.

În Călărași mai există o fabrică de lapte, combinatul de pâine, SA „ Baza de transport auto nr. 28”, câteva organizații de construcție.

Orașul Călărași are strânse legături de prietenie cu provincia franceză Beaujolais. Tratate de colaborare au fost încheiate și cu orașele germane Buhl-Baden și Schkeuditz.

Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Asigurarea cu apă potabilă se efectuează din fântânile publice și apeduct. La apeduct sunt conectate circa 80% din gospodării, restul se aprovizionează din fântânile publice. Lungimea rețelelor inginerești de aprovizionare cu apă constituie 46,3 km. Orașul dispune de 37 fântâni arteziene și 149 fântâni publice. Capacitatea stației de epurare este de 7.200 m3.

Gazificarea orașului este efectuată în mărime de 96% pentru casele bloc și 38% pentru casele individuale. Rețeaua de gazoduct este de 16,5 km gazoduct cu presiune medie și 27,2 km gazoduct cu presiune joasă.

Spațiul locativ este conectat la sistemul centralizat de aprovizionare cu energie termică în proporție de 5,8%. În casele de tip bloc sunt instalate cazangerii individuale în proporție de 31,6%. Toate obiectele social-culturale sunt conectate la rețeaua termică.

Lungimea totală a drumurilor este de 71,3 km, dintre care 64,3 km sunt drumuri locale și 7 km drumuri naționale. Din totalul lor 24,2 km sau 34% sunt acoperite cu asfalt. Orașul dispune de cale ferată.

Social[modificare | modificare sursă]

Sistemul de educație din Călărași este format din 3 instituții preșcolare, o școală primară de 483 locuri, 41 angajați, inclusiv 28 pedagogi, 2 școli medii cu 1274 locuri, 107 angajați, inclusiv 73 pedagogi, gimnaziul „Ion Creangă” cu 485 locuri și liceul teoretic „Mihail Sadovenu” cu 459 locuri în care lucrează 99 angajați, inclusiv 66 profesori. De asemenea, în oraș mai este o școală auxiliară cu o capacitate de 84 locuri și o școală polivalentă cu o capacitate de 308 locuri. În oraș funcționează colegiul pedagogic „Alexandru cel Bun” cu o capacitate de 517 locuri, inclusiv studenți 240, clase liceale 177, clase primare 100. Colectivul colegiului este format din 53 pedagogi și 45 lucrători auxiliari.

Sistemul de ocrotire a sănătății este format dintr-un spital, o policlinică și un punct medical, în care lucrează 80 de medici, și 4 farmacii. În oraș funcționează un centru pentru copii cu dezabilități fizice cu o capacitate de 12 locuri, în care lucrează 4 pedagogi și un medic.

Rețeaua de instituții culturale include o casă de cultură, o școală de arte în care activează 19 pedagogi, o bibliotecă publică cu două filiale, 7 biblioteci școlare și un cinematograf.

În oraș funcționează școala sportivă de rezerve olimpice cu 76 locuri. Orașul dispune de un stadion, 4 terenuri sportive și 12 săli sportive.

Finanțele publice locale[modificare | modificare sursă]

Pentru anul 2002 veniturile totale ale bugetului local au fost planificate la 10.945 mii lei și s-a executat cu 12.422 mii lei sau depășirea a fost cu 13,5%. Din totalul veniturilor 2.285 mii lei sau 18,4% au alcătuit transferurile. Este notoriu faptul că supraîmplinirea bugetului s-a datorat în mare parte creșterii volumului veniturilor proprii și defalcărilor acumulate în buget, pe când volumul transferurilor primite a fost mai mic decât cel planificat.

În structura cheltuielilor publice locale domină cele pentru educație. Datorită supraveniturilor obținute a fost posibilă alocarea unei sume considerabile de 1.172 mii lei sau 10,5% în investiții capitale, la construcția obiectelor comunale. Suma alocată a fost de 2 ori mai mare decât cea planificată.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial statistica.md. Accesat la 17 martie 2014
  2. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
  3. ^ Constantin Pârvulescu, „Coniacul” (Le Cognac), ed. Flammarion, Paris, 2001
  4. ^ Constantin Pârvulescu, Le Cognac, Flammarion, 2001

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Călărași, Moldova

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5