Apă minerală
Apa minerală este o apă care conține minerale sau alte substanțe dizolvate, care modifică gustul acesteia sau care îi conferă o valoare terapeutică și care în general, este obținută dintr-o sursă minerală sau dintr-un izvor mineral natural. Substanțele dizolvate în apă pot include diferite săruri și compuși sulfuroși. Apa minerală poate fi carbogazoasă (cu efervescență) sau plată (fără efervescență).
| Consumul de apă minerală în Europa | |
|---|---|
| Țara | Litri/Persoană |
| Italia | 198.0 |
| Germania | 155.9 |
| Spania | 136.5 |
| Belgia | 129.0 |
| Franța | 121.9 |
| Elveția | 118.0 |
| Grecia | 105.4 |
| Ungaria | 102.2 |
| Austria | 96.5 |
| Portugalia | 94.5 |
| Slovacia | 75.2 |
| Polonia | 61.9 |
| Regatul Unit | 26.2 |
| Din celelate țări nu sunt date desspre consumul de apă. |
|
În mod tradițional, apele minerale au fost folosite sau au fost consumate direct de la sursa lor, adesea denumite "cure cu ape" sau "cure vindecătoare", în locuri precum stațiunile de tratament, stațiunile de spa, băi sau izvoare. Termenul de spa a fost folosit pentru a determina locul în care apa a fost consumată ca băutură și folosită pentru scăldat; termenul de îmbăiere înseamnă locul unde această apă specială a fost folosită în primul rând pentru scăldat, pentru terapie, sau pentru activitățile de recreere; iar termenul de izvor a fost folosit pentru locul în care această apă putea fi consumată. Din timpuri străvechi s-au dezvoltat centre turistice active în jurul majorității acestor locuri cu surse de apă minerală, cum ar fi la Vichy (Franța), Spa (Belgia) și Bath (Anglia). Dezvoltarea turistică a dus la apariția de orașe spa și de hoteluri de hidroterapie (de multe ori cunoscute sub prescurtarea de "hidro").
În timpurile moderne, se obișnuiește ca apa minerală să fie îmbuteliată direct de la sursă și să fie distribuită pentru consum. A călători la locul care deține o sursă de apă minerală pentru a avea acces direct la această sursă este în prezent mai puțin frecvent, iar în multe cazuri chiar nu este posibil (din cauza drepturilor exclusive de proprietate comercială asupra acestor izvoare). Există mai mult de 3.000 de mărci de apă minerală la nivel mondial disponibile în lumea întreagă. [1]
Cu cât apa potabilă conține mai multe minerale, cu atât mai puternică este proprietatea sa curativă; apele cu puține minerale sunt descrise a fi ape minerale ușoare. [2]
FDA SUA consideră că este apă minerală acea apă care conține cel puțin 250 de părți per milion solide dizolvate în total (TDS) și care provine de la un izvor (sau o sursă subterană) protejat geologic și fizic. Nici un fel de minerale nu pot fi adăugate la această apă. [3]
Cu toate acestea, în multe locuri, termenul de "apă minerală" este limbajul cotidian folosit pentru a descrie orice tip de apă carbogazoasă îmbuteliată sau apă gazoasă ca să o deosebească de apă potabilă de la robinet.
Cuprins |
[modificare] Apa minerală în România
În România se găsesc numeroase izvoare de apă minerală, printre care: Govora, Căciulata, Călimănești, Biborțeni, Zizin, Bodoc, Vâlcele, Covasna, Borsec, Sângeorz, Vatra Dornei, Băile Slănic, Lipova.
[modificare] Note
- ^ [0] ^ Ape minerale în lume, Pagina principală
- ^ „Hard vs. Soft Water Explained”. http://www.freedrinkingwater.com/water-education/quality-water-hard.htm. Accesat la 2009-02-05.
- ^ [3] ^ FDA, US Food and Drug Administration, Regulamentul de îmbuteliere a apei: Apendice: "Apa minerală" Restabilit la 2010-03-28
