Ocnița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Ocnița (dezambiguizare).
Ocnița
—  Oraș  —
Drapel
Drapel
Stema Ocnița
Stemă
Ocnița se află în Moldova
{{{alt}}}
Ocnița
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 48°25′N 27°30′E / 48.417°N 27.500°E / 48.417; 27.50048°25′N 27°30′E / 48.417°N 27.500°E / 48.417; 27.500

Țară Republica Moldova Republica Moldova
Raion Ocnița
Fondare 1897
Promovat oraș 1994

Guvernare
 - Primar Galina Zalevskaia

Altitudine 274 m.d.m.

Populație (2014)[1]
 - Total 9 500 locuitori

Site: Consiliul Raional Ocnița

Ocnița este un oraș în nordul Republicii Moldova, situat la 230 km de Chișinău. Este centrul administrativ al raionului cu acelaș nume. Are circa 9.300 locuitori (2004, în scădere față de anul 1989, când avea 11.800 locuitori[2]).

Ocnița are industrie alimentară, ușoară și mecanică dar multe întreprinderi sunt închise. Ocnița este un important nod feroviar - orașul a fost fondat în sec. XIX ca stație de cale ferată. La Ocnița există o biserică de la începutul secolului XX și monumentul scriitorului Constantin Stamati.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Apariția Ocniței este strâns legată de construcția în anii '90 ai sec. XIX a căii ferate Bălți-Cernăuți, ramura Noua Suliță a căilor ferate sud-vest, care și-a luat începutul la Jmerinca și Slobodca, se unea la Ocnița și se finaliza la Noua Suliță. Construcția acestei ramuri a durat cinci ani, din 1892 până în 1897. Stația Ocnița a apărut la punctul de intersecție a celor două ramuri de căi ferate. Anume anul 1897 este anul primei atestări documentare a Ocniței în documentele și cărțile vremii. Localitatea Ocnița, care a pus baza orașului de azi, a apărut pe lângă stația Ocnița a căilor ferate. În aprilie 1898, conform dispoziției Direcției agrare din județul Soroca, a fost întocmit primul plan al Ocniței, unde erau indicate hotarele loturilor

proprietarilor particulari. Sunt numiți 44 de proprietari de pământ. Datorită așezării sale avantajoase, în punctul de intersecție a celor două ramuri ale căilor ferate, în anul 1910 Ocnița devine centrul administrativ local al căilor ferate. În acea perioadă aici activau depozitul principal și ateliere de reparații mici a locomotivelor. Prin Ocnița încărcăturile din Basarabia treceau pe magistrala principală a căilor ferate sud-vest și în provinciile Austro-Ungariei.

În anul 1946 satul Ocnița devine localitate de tip orășenesc. Peste un an, datorită volumului de lucru și utilării tehnice, stația de cale ferată a fost aderată la clasa întâi. În anul 1975 Ocnița devine centru raional. În anul 1994 primește statutul de oraș și intră în componența județului Edineț. Din anul 2003 orașul Ocnița redevine centru raional.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Orașul este amplasat pe malul drept al râului Nistru la hotar cu Ucraina (orașul Moghilev-Podolisc), la o distanță de 230 km de Chișinău. Orașul este cel mai nordic punct feroviar din Republica Moldova.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[3]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
4,546
34
48.75%
0.36%
Ucraineni 3,082 33.05%
Ruși 1,517 16.27%
Polonezi 32 0.34%
Găgăuzi 16 0.17%
Bulgari 11 0.11%
Țigani 10 0.10%
Alții 77
Total 9,325 100%

Economie[modificare | modificare sursă]

Gara feroviară din Ocnița

Baza economiei locale este formată de 258 agenți economici, dintre care 220 sunt întreprinderi cu statut de persoane fizice. În ultimul timp, numărul agenților economici a crescut neesențial, însă caracteristic pentru orașul Ocnița este creșterea substanțială a întreprinderilor cu drept de persoane juridice, în special au apărut 2 noi societăți pe acțiuni. Principalele întreprinderi industriale sunt S.A. „Fiting” unde activează 190 lucrători care se ocupă cu producerea mărfurilor de larg consum, Combinatul de producere unde lucrează 200 muncitori – se produc conserve și cooperativa „Neptun-Certan” care fabrică motoare electrice.

În oraș funcționează 57 unități de comerț cu amănuntul, 3 piețe, 11 unități de alimentare publică, 12 de deservire socială, 4 filiale ale băncilor comerciale și 2 ale companiilor de asigurare. Suprafața terenurilor cu destinație agricolă este de 1.765 ha, dintre care în satul Naslavcea 1.717 ha. Terenurile agricole sunt prelucrate de 115 gospodării țărănești și de 2 agenți economici mari. Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 30 km, dintre care 4,5 km sunt de importanță națională. Din totalul drumurilor 15,6 km au acoperire rigidă.

Finanțele publice locale[modificare | modificare sursă]

Veniturile bugetului local în anul 2002 au alcătuit 2.132 mii lei cu 40% mai mult decât în anul precedent. În structura veniturilor cea mai mare pondere o dețin veniturile proprii, urmate de defalcări. Transferurile constituie doar 1.418 mii lei sau 37% din totalul veniturilor. Această structură a veniturilor denotă un potențial economic sporit al orașului. În structura cheltuielilor publice locale domină cele pentru educație 2.132 mii lei sau 56% din totalul lor, astfel este unul din cei mai buni indicatori ai localităților urbane din republică. Pentru aparatul primăriei în anul 2002 au fost alocați 611,6 mii lei, gospodăria comunală – 320,2 mii lei, construcția și întreținerea drumurilor – 125 mii lei, pentru cultură, artă, sport – 270,6 mii lei, restul – pentru alte activități de importanță locală.

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Grigore Oleinic - unicul Amiral de flotă maritimă moldovean, (n. 23 aprilie 1910)
  • Renata Verejanu - poet, prozator, eseist, jurnalist, ambasador popular, unica persoană din raionul Ocnița care i-a cunoscut personal pe ultimii cinci Secretari Generali ai Consiliului Europei, pe Secretarul General ONU - Kofi Annan. Ea a creat o rețea de ONG-uri naționale și internaționale cu statut participativ la Consiliul Europei, Cluburile Consiliului Europei, Cluburile UNESCO și este Om Emerit al Republicii Moldova.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5