Mică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Vezi şi:Mica (dezambiguizare)
| Mica | |
 |
|
| Formula chimică | (K,Na,Ca)(Al,Mg,Fe,Li)2-3(OH)2(Si,Al)4-5O10 |
| Clasa mineralului | silicaţi |
| Sistem de cristalizare | monoclinic |
| Clasa cristalului | |
| Culoare | variată, alb, roz,verde, brun, negru |
| Urma | albă |
| Duritate | 2-4 |
| Densitate (g/cm³) | 2,7-3,3 |
| Proprieţăţi optice | |
| Unghiul de dispersie | 2vz ~ |
| alte caracteristici | |
| reactivitatea chimică | rezistent la intemperii, este atacat de acizi |
| Minerale asemănătoare | Clorit, Vermiculit |
| Val. diaelectrică: | 5…8 |
| Rezistenţa electrică | 5 x 1014 Ohm x m |
| Caractere speciale | |
Mica este un mineral din grupa silicaţilor cu un sistem de cristalizare monoclinic, cu o structură chimică complexă, care se substituie frecvent dar rămân în raport constant cu ceilalţi atomi. Mica are o duritate redusă 2, paralel cu planurile de suprafaţă a mineralului, pe când în alte direcţii duritatea este 4. Culoarea mineralului este variată, alb, roz,verde, brun, până la negru, urma fiind albă.
Cuprins |
[modifică] Structura
Mica este un silicat stratificat, a căror structură tetraedrică format din siliciu şi oxigen sunt situaţi pe straturi caracteristice tabulare, între straturi fiind legături slabe, din care cauză se desprind uşor în foiţe elastice hexagonale, sub formă de agregate solzoase. Mica se poate dezvolta formând cristale mari cu o suprafaţă între 50 cm2 şi 5 m2 asemenea exemplare au fost întâlnite în Ural, Rusia.
[modifică] Varietăţi
[modifică] Mica naturală
- Varietăţi de culoare deschisă:
- Varietăţi de culoare închisă:
- Biotit sau „Mică cu fier”, magneziul din (Phlogopit) fiind înlocuit cu fierul
- Macroscopic de „muscovit” (mica cu potasiu) abia se poate deosebi „paragonitul” (mica cu sodiu)
- „Lepidomelanul” este o varietate de mică, bogat în fier fiind uşor descompus de HCl fiind întâlnit în munţii Harz, munţii Pădurea Neagră şi munţii Metaliferi (Erzgebirge) din Germania şi granitele din Scoţia şi Irlanda
[modifică] Micanit (mică sintetică)
Este produsă din fragmente de mică naturală, lipite cu un liant, după natura liantului depinde rezistenţa mineralului la diferite temperaturi până la 150°C, neatigând calitatea micei naturale.
[modifică] Răspândire
Mineralul este frecvent parte componentă a rocilor magmatice, rocilor metomorfice şi rocilor sedimentare.
Varietatea muscovit fiind de exemplu frecvent în granitele bogate în cuarţ, în pegmatite sau în roci metamorfice ca „Phyllit” (rocă metamorfică compus din mică argiloasă, cuarţ, feldspat, clorit, augit, turmalină şi oxizi de fier).
Varietăţile de mică rezistente la intemperii se pot întâlni în roci sedimentare ca gresie.
Biotitul care nu rezistent la intemperii se află frecvent în granit sau diorit
[modifică] Utilizare
Datorită clivajului bun de-a lungul foilor de mică, mica se poate desface în foiţe subţiri transparente, datorită rezistenţei la temperaturi mari, foile de mică sunt folosite ca înlocuitor de sticlă la vizorul cuptoarelor din topitorii metalurgice.
Mica şi micanitul sunt folosite ca izolator electric, la semiconductori, condensatoare, cabluri coaxiale, electrozi, mica rezistă la temperaturi de peste 600°C.
Prin acoperirea mineralului cu un strat de bioxid de siliciu sau oxid de titan ca straturi de interferenţă, a fost folosit pentru producerea lacurilor de automobile, cosmetică, ca şi în industria navală.
[modifică] Istoric
Mica este prima oară amintit de mineralogul Georgius Agricola (1546). Mica fiind folosit în loc de sticla pentru geamuri, care era mai scumpă.
In secolul XX mica este pentru prima oară studiat cu ajutorul razelor rontgen de „Charles-Victor Mauguin”.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
|
||||||||||||||
