Ion Aldea Teodorovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Aldea Teodorovici

Ion și Doina Aldea Teodorovici
Născut(ă) Ion Aldea Teodorovici
7 aprilie 1954(1954-04-07)
Leova, RSS Moldovenească
Deces 30 octombrie 1992 (38 de ani)
Coșereni, România
Cauza decesului Accident rutier
Descoperirea cadavrului ora 2:30, UTC+2
Loc de odihnă Cimitirul Central Ortodox din Chișinău
Etnicitate Român
Alma mater Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice
Ocupație Compozitor, Cântăreț
Ani de activitate 1975-1992
Lucrări remarcabile Maluri de Prut, Suveranitate, Eminescu, Trei Culori
Cunoscut(ă)
pentru
Mișcarea de eliberare națională
Mișcarea de reunificare a României cu Republica Moldova
Religie Creștin ortodox
Soție Doina Aldea Teodorovici
Copii Cristofor Aldea Teodorovici
Părinți Cristofor și Maria Teodorovici
Premii Artist Emerit al Republicii Moldova
Ordinul Republicii - decorat Post Mortem, 1993
Website
http://www.teodorovici.md/
Timbru poștal cu Doina și Ion Aldea Teodorovici

Ion Aldea Teodorovici (n. 7 aprilie 1954, Leova, Republica Moldova - d. 30 octombrie 1992, Coșereni, România) a fost compozitor și cântăreț român din Republica Moldova.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Ion Aldea Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna-Vestire, în orașul Leova. Dragostea pentru muzică, manifestată timpuriu, i-a fost cultivată de părinți. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică, a trebuit să se retragă din biserică, să-și ascundă în sine credința în Dumnezeu care, precum zicea Ion într-un interviu, îi dă omului putere să supraviețuiască și să devină, pur și simplu, artist, ca să nu fie persecutat de nimeni. Câțiva ani, părintele său e solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, medic, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii moldovenești nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată. Între anii 1967 și 1982 a fost membru ULCT. Mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, în 1969, se înscrie la "Școala medie de muzică" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea Teodorovici.

Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară „Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.

Ion își duce steaua și crucea mai departe, în seri albastre, împreună cu Doina Marin, cu care se căsătorește în 1981. Tot atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia ghitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.

Împreună cu soția sa, a militat pentru unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat despre limba română, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura din Republica Moldova).

Interpret al Independenței[modificare | modificare sursă]

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre".

În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Locul de la intrarea în Coşereni (jud. Ialomiţa) unde a avut loc tragicul accident

În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă.[1]

Funerariu național[modificare | modificare sursă]

Pe ultimul drum...

Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Ziarul "Moldova Suverană", 5 noiembrie 1992: "Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului. La ora 10.30. Spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost aștezate sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12.30 sicriile sunt scoase și purtate prin marea de oameni. Înregistrarea pe banda magnetică, răsună vocea Doinei și a lui Ion Aldea Teodorovici. în nenumărate acorduri ale cântecului "Suveranitate", interpretat de ei acum doi ani în chiar această Piață sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central din strada Armenească. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului. Moartea indrăgiților artisti ar fi fost provocata de serviciile secrete ale unei tari, fiind in tandem cu nefericitul eveniment produs asupra poetului Dumitru Matcovschi, care in urma tamponarii a intrat in coma si nu si-a mai revenit la capacitatile sale mintale dupa impact definitiv. Din aceleasi considerente, Ion si Doina Teodorovici ar fi fost "înlăturați" pe motive politice, deoarece impactul activitatii patriotice al artiștilor luase o așa amploare, ce nu convenea nici puterii de la București, nici puterii de la Chișinău, cu atât mai mult celei de la Moscova.

Opera[modificare | modificare sursă]

Ion Aldea Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, și pentru copii.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albumul „Clopotul Învierii”
  • Maluri de Prut
  • Suveranitate
  • Eminescu,
  • Trei Culori
  • Bucurați-vă prieteni
  • Iartă-mă
  • Limba română
  • Pentru ea (Lacrima limbii noastre)
  • Sărut femeie mâna ta (Sfântă ni-i casa)
  • Reaprindeți candela...
  • Focul din vatră
  • Imensitate
  • Clopotul Învierii
  • Răsai
  • Două lacrimi gemene
  • Indiferența
  • Tu cauți o inimă simplă
  • Un nume pe zapadă
  • Floare dulce de tei
  • O serenadă
Albumul ”Două vieți și o dragoste”
  • Balada familială
  • Fuga
  • Don Juan
  • Copilul din leagăn
  • La restaurant
  • Bucurați-vă
  • Comment ca va
  • Nu te-ai priceput
  • Carnaval
  • Pace lumii
  • Ia-mă cu tine
  • Hai, hai
  • Spuneți-mi vă rog
  • Ninge
  • Ce farmece
  • Vârsta dragostei
  • Un telefon
  • Spectatorii
  • O umbrelă

Muzică pentru filme[modificare | modificare sursă]

  • "Iona"
  • "Disidentul"
  • "Ce te legeni, codrule"

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

  • ”Aventurile celor 4 gemeni” - regia lui Victor Ignat la Teatrul ”Luceafărul” din Chisinau
  • "Fântână Anghelinei" - dram. A. Burac, Teatrul găgăuz din Ciadâr-Lunga
  • "Dragă, consăteanule" - dram. Gh. Malarciuc
  • "Abecedarul" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
  • "Tata" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
  • "Pomul vietii" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
  • ”Casa Nebunului” de Tudor Popescu, în regia lui Victor Ignat, Teatrul ”B.P. Hasdeu” din Cahul

A scris muzică instrumentală, "Rapsodie"; variații pentru pian, cvintet pentru coarde.

Galerie[modificare | modificare sursă]

Referiri la Ion Aldea Teodorovici[modificare | modificare sursă]

  • Boris Parii. Ion și Doina. Doina și Ion. Album. Ch., FC "Basarabia", 1993
  • Alex Găină, Să ne amintim de Ion și Doina, Tineretul Moldovei, 29 septembrie 1995
  • Serafim Buzilă. Interpreți din Moldova. Enciclopedie. Ch., Ed. Arc, Museum 1996; Reeditare 1999.
  • Iurie Colesnic (Editor). Chișinău. Enciclopedie. 1997.
  • Boris Druță. Un jazz pentru mileniul 3, Chișinău, 1999; Sarcofagul, 2000
  • Silvia Bogdănaș. Ion și Doina vor fi eternizați în bronz. Flux. Cotidian Național. 1998, 29 iulie
  • Eugenia Marin, Ion și Doina. Flux. 1998, 30 Oct.
  • Tudor Țopa. Localitățile Moldovei. Enciclopedie. vol. 3. Chișinău
  • Petru Soltan. Calendar Național. Biblioteca Națională a Republicii Moldova. 2008
  • Valerian Ciobanu-Vieru. Popas la Valea Adîncă. Chișinău. Pontos, 2005
  • Valerian Ciobanu-Vieru. Să zbori din nou//Din lutul iubirii. Chișinău. Pontos. 2007, p. 15
  • Gheorghe Ion Marin. Misiuni și destine, Chișinău. Pontos. 2008
  • Dictionar enciclopedic de nume proprii, Ed. Cartier, București- Chișinău, 2004

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.miscarea.net/1-doina-ion-aldea-teodorovici.htm Doina și Ion - 13 ani de la trecerea în neființă

Legături externe[modificare | modificare sursă]