Sîngerei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Sîngereii Noi.
Sîngerei
—  Oraș  —
Stema Sîngerei
Stemă
Sîngerei se află în Moldova
{{{alt}}}
Sîngerei
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°40′N 28°10′E / 47.667°N 28.167°E / 47.667; 28.16747°40′N 28°10′E / 47.667°N 28.167°E / 47.667; 28.167

Țară Republica Moldova Republica Moldova
Raion Sîngerei
Atestare 1586

Guvernare
 - Primar Vasile Doga

Altitudine 110 m.d.m.

Populație (2014)[1]
 - Total 15 500 locuitori

Sîngerei este un oraș situat în nordul Republicii Moldova, reședința raionului Sîngerei, la aproximativ 25 km sud-est de municipiul Bălți.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Sângerei este situat pe malul stâng al râului Ciulucul-Mare și pe automagistrala Chișinău-Cernăuți, la 114 km de capitala republicii și la 26 km de stația de cale ferată Bălți.

Orașul Sângerei are o suprafață de 83,37 km², cea mai mare parte fiind constituită din terenuri cu destinație agricolă, care ocupă în jur de 5.700 ha sau circa 70%.

Resursele acvatice ale orașului sunt formate de râul Ciulucul Mare, care intersectează orașul, și de 8 iazuri și heleștee cu o suprafață totală de peste 50 ha, cel mai mare iaz are o suprafață de 21,6 ha.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Pentru prima dată Sângerei este menționat într-un document din 1586. În anul 1675, ultimul deținător de moșii din Sângerei, Ioan Kalmuțki, s-a refugiat în Polonia împreună cu Ștefan Vodă Petriceico și acolo a fost recunoscut nobil polonez de regele Ioan III al Poloniei. După anexarea Basarabiei la Rusia, proprietara moșiei Sângerei devine familia Keșco, care a deținut această proprietate până la mijlocul sec. XIX. Ultimii poprietari ai moșiei Sângerei, au fost din familia Kalmuțki, care au deținut-o până la reforma agrară din 1919. Prima școală primară s-a deschis în localitate în anul 1903.

În secolul XIX făcea parte din volostea Chișcăreni. În 1902 în Sângerei erau 402 case, cu o populație de 2006 persoane; o biserică, cu hramul sf. Nicolae, școală elementară rusească; 86 vite mari. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 2304 des. Proprietarul, V. Calmutski, avea aici un domeniu de 7655 desetine, împrejurul satului erau vii și grădini cu pomi.[2]

La 28 martie 1944 trupele sovietice au intrat în oraș.

La 7 aprilie 1965 capătă denumirea de Lazovsk, în numele revoluționarului Serghei Lazo. În 1973 populația localității a constituit 10,6 mii locuitori. În perioada sovietică la Sângerei funcționa o fabrică de vinuri, o fabrică de pâine, o secției a fabricii de covoare din Orhei, o secție a asociației „Lapte” din Bălți, combinatul de întreprinderi comunale, combinatul de deservire socială, tipografie, direcția intercolhoznică de construcții, o filială a coloanei motorizate nr. 81, sector de reparații și construcții, stație de incubație, baza de transporturi auto ATB-35. În Sângerei se afla sediul colhozului „Miciurin”. În 1972 producția globală a constituit 5,8 milioane de ruble, producție realizată - 4,56 mln. ruble, inclusiv viticultura și pomicultura - 1114,0 mii ruble, creșterea animalelor - 1348 mii ruble, culturi tehnice - 1292 mii ruble, cereale - 376 mii ruble. Venitul net obținut în 1972 a fost de 1,51 mln. ruble. La începutul anilor 1970 gospodăria locală dispunea de 116 tractoare, 34 combine și 32 autocamioane. [3]

Instituții de învățământ în anii 1970: 2 școli medii, școală sportivă, școală de muzică, 4 creșe-grădinițe. De asemenea, în Sângerei activau: casă de cultură, cinematograf, 2 cluburi, casă a pionierilor, 4 biblioteci, librărie, restaurant, 3 cafenele, hotel, nod de telecomunicații, magazin universal. Ocrotirea sănătății populației era asigurată de un spital raional cu 120 de paturi, policlinică, 3 puncte medicale, farmacii.[3]

Din anul 2001, Sângerei are legături de înfrățire cu orașul Hârlău din România.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg
Structura etnică în 2004

     Moldoveni/români (90.83%)

     Ucraineni (5.5%)

     Ruși (3.02%)

     Polonezi (0.09%)

     Bulgari (0.09%)

     Alte etnii (0.47%)

Populația orașului Sângerei este de 14.700 oameni dintre care cel mai mare număr îl constituie moldovenii 14.050 sau 94,6% – restul fiind ruși – 310 sau 2,1%, romi – 250 sau 1,7% și 1,6% sunt reprezentanți ai altor naționalități. Din punct de vedere etnic orașul Sângerei este o localitate mononațională.


Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[4]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
11,224
281
88.61%
2.22%
Ucraineni 697 5.50%
Ruși 382 3.02%
Alții 83
Total 12,667 100%

Economie[modificare | modificare sursă]

Orașul Sângerei este o localitate urbană cu un potențial economic ridicat, datorită numărului destul de mare de agenți economici puternici din teritoriu. În prezent, în oraș activează circa 800 agenți economici. Numărul lor s-a mărit în ultimii trei ani considerabil în mare măsură datorită creșterii numărului întreprinderilor individuale și cel mai mult datorită creșterii numărului agenților economici care activează în bază de patentă. Agenții economici mari sunt principalii actori ai economiei locale, care asigură în primul rând locuri de muncă, iar în al doilea rând contribuie la formarea bugetului local. Unul din principalii agenți economici este societatea pe acțiuni „Fabrica de vinuri Sângerei” care funcționează din anul 1956. Principalul gen de activitate este prelucrarea strugurilor și a merelor. În prezent, fabrica prelucrează de la 2,5 la 5 mii tone struguri pe an. În ultimii 5 ani pe teritoriul fabricii s-au deschis secții de îmbuteliere a uleiului de floarea soarelui, câteva întreprinderi printre care Î.M. „Bel-Alco”, „Vinagroprofit” S.R.L.

Recent și-a început activitatea întreprinderea „Gelibert” S.R.L., unul din cei mai importanți producători și distribuitori de sucuri din republică. În prezent producția întreprinderii este de peste 15 mln. lei anual și a crescut față de anul 2001 mai mult de 7 ori. Deservirea socială a populației este efectuată de mai mulți agenți economici printre care societatea pe acțiuni „Buna dispoziție”, care are o cifră de afaceri de 260 mii lei anual.

În agricultură în prezent activează 43 de gospodării agricole și mai mulți agenți economici. Unul dintre cei mai importanți agenți economici este societatea cu răspundere limitată „Agro-Sângerei”, care are o cifră de afaceri de peste 10 mln. lei. Achiziționarea producției agricole este efectuată de întreprinderea cooperatistă de colectare a producției și comerț „Colprodcoop” care are o cifră de afaceri de circa 10 mln. lei anual. Pe teritoriul orașului funcționează 7 unități de alimentație publică, 1 piață și o rețea vastă de unități de comerț cu amănuntul. De asemenea în oraș sunt filiale a 3 bănci comerciale și a unei companii de asigurări. Serviciile de consultanță juridică sunt prestate de 3 centre de profesie.

Social[modificare | modificare sursă]

Sistemul de învățământ este format din 4 instituții preșcolare, 2 școli de studii medii generale și 2 licee în care își fac studiile 2.360 elevi. În orașul Sângerei sunt 2 licee: Liceut Teoretic „Olimp”, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Școala medie nr.2 , Școala medie nr.1, Casa de creație și Agrement, Casa raională de Cultură.

Sistemul de ocrotire a sănătății este format din 7 instituții medicale: un spital, un centru al medicilor de familie și altele. Pe teritoriul orașului funcționează 5 farmacii. În sistemul de ocrotire a sănătății lucrează 100 de medici și 230 personal mediu medical. Instituțiile culturale ale orașului sunt reprezentate de o bibliotecă publică și o casă de cultură. Din anul 1955 în oraș funcționează orchestra populară de fanfară – din 1980 Colectiv Artistic Emerit din republică. Ansamblul model „Busuioc moldovenesc” a fost înființat în anul 1964, iar în anul 1989 ocupă locul I la concursul republican. Orașul dispune de 4 construcții sportive. Echipa de copii de fotbal participă în campionatele naționale și în diverse turnee internaționale.

Finanțele publice locale[modificare | modificare sursă]

Veniturile bugetului local au înregistrat creșteri continui în ultimii ani. Este notoriu faptul că această creștere în mare măsură se datorează creșterii volumului de defalcări, ceea ce indică o înviorare a economiei locale. Totodată veniturile publice locale s-au caracterizat și prin modificări calitative. Astfel în ultimii ani a crescut ponderea defalcărilor, în mod special în anul 2001 și s-a diminuat considerabil cota transferurilor în structura veniturilor publice locale. Analiza structurii cheltuielilor relevă o pondere foarte mare a cheltuielilor pentru educație în structura cheltuielilor publice locale. Această stare de lucruri denotă posibilitățile foarte restrânse ale autorităților publice locale de a soluționa probleme de interes local și în mod special de a aloca resurse pentru dezvoltarea infrastructurii și a gospodăriei comunale.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Ecoul nostru - publicație periodică din raionul Sângerei.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial statistica.md. Accesat la 17 martie 2014
  2. ^ Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabaiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
  3. ^ a b V. Cocieru. „Lazovsc”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească, , Chișinău, pp. 13-14.
  4. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md