Istoria tehnologiei în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gânditorul şi Femeie şezând, grup de statuete din cadrul Culturii Hamangia, una dintre cele mai vechi mărturii ale unei civilizații avansate de pe teritoriul românesc

Istoria tehnologiei în România se referă la evoluția în timp a uneltelor, dispozitivelor și metodelor de fabricație din România, precum și a invențiilor care au contribuit la progresul în aceste domeniu.

Capacitatea creatoare a poporului nostru s-a manifestat încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul mileniilor de evoluție umană, generațiile care s-au succedat au perfecționat necontenit uneltele și procedeele de producție pentru a le face tot mai productive. Stau mărturie toporașele din piatră datate acum vreo cinci sute de mii de ani, descoperite pe valea Dârjovului, care fac parte dintre cele mai vechi vestigii ale viețuirii umane pe teritoriul țării, originalele culturi ale neoliticului dezvoltat, creațiile remarcabile ale perioadei de utilizare a aramei și apoi ale Epocii Bronzului, care la noi au atins o mare înflorire, strălucitele opere ale geto-dacilor, de la uneltele și lucrările lor în argint și până la impresionantul sistem de fortificații din munții Orăștiei.

În perioada feudalismului, iscusiți meșteri anonimi au realizat mari valori materiale și spirituale: construcții de o mare ingeniozitate, obiecte de meșteșug și de industrie casnică, instalații originale pentru folosirea apelor curgătoare. În epoca modernă, se afirmă mari ingineri și inventatori ca: Vlaicu, Vuia, Coandă, Saligny și mulți alții, care în multe domenii s-au manifestat ca adevărați deschizători de drumuri.

Preistorie[modificare | modificare sursă]

În perioada paleoliticului inferior (1.000.000 - 120.000 î.Hr.), pe teritoriul țării apar primele unelte prelucrate rudimentar din piatră cioplită.

În paleoliticul mijlociu (120.000 - 30.000 î.Hr.), apar uneltele din așchii de cremene și cuarțit și care au vârfurile mai îngrijit prelucrate.

În paleoliticul superior (30.000 - 10.000 î.Hr.) se perfecționează tehnica cioplirii uneltelor din silex, se construiesc primele adăposturi, simple apărători contra vântului.

În epipaleolitic (sau mezolitic: 10.000 - 5.500 î.Hr.) se trece la o viață semistabilă: se trece la cultivarea plantelor graminee și se domesticește câinele (utilizat la vânătoare).

În neolitic și eneolitic (epoca pietrei șlefuite: 5.500 - 2.700 î.Hr.) se extinde cultivarea cerealelor (grâu, orz) și se folosește săpăliga pentru arat. Către sfârșitul acestei perioade apare plugul primitiv de lemn.

Tot mai mult se perfecționează ceramica.

Temperaturile înalte utilizate de cuptoare permit și prelucrarea aramei.

Diversele culturi care se succed (Criș-Starčevo, a ceramicii liniare, Vinča-Turdaș, Hamangia, Boian, Vădastra, Gumelnița, Cucuteni) ne-au lăsat moștenire o ceramică destul de evoluată și variată, locuințe executate din bârne, argilă bătătorită, crengi împletite.

În perioada 2.700 - 2.000 are loc o tranziție de la eneolitic, la Epoca Bronzului. Se dezvoltă păstoritul, uneltele de aramă (culturile Cernavodă, Coțofeni).

Epoca Bronzului[modificare | modificare sursă]

Arme din Epoca Bronzului aparținând dacilor

Epoca Bronzului se derulează pe teritoriul țării în perioada 2.000 - 1.200 î.Hr. și se caracterizează în primul rând prin dezvoltarea metalurgiei bronzului.

  • agricultura:
    • are loc prima mare diviziune socială a muncii (separarea triburilor de agricultori de cele de păstori)
    • se generalizează utilizarea plugului de lemn cu brăzdar de corn, tras de bovine
    • se cunosc grâul comun, unii pomi fructiferi.
  • tehnica uneltelor:
    • toporul de bronz cu orificiu pentru fixarea cozii
    • noi tipuri de arme: pumnalul, sabia, toporul de luptă.
  • locuințele:
    • au formă rectangulară și erau construite fie din pari care susțineau acoperișul, zidurile fiind din nuiele împletite cu pământ (sistem paiantă), fie din cărămizi nearse dar uscate la soare (chirpici).
    • au podeaua din bârne despicate sau din argilă bătătorită
    • uneori sunt fortificate cu șanțuri sau ziduri de apărare de piatră.
  • metalurgia:
    • bogatele zăcăminte din zona subcarpatică permit dezvoltarea metalurgiei bronzului
    • la sfârșitul epocii bronzului, este atestat la Hinova, Mehedinți un atelier de prelucrare a aurului.

Epoca Fierului[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul țării, Epoca Fierului debutează prin 1.200 î.Hr., când se confecționează primele arme și unelte de fier, care la început sunt utilizate în paralel cu cele de bronz.

Perioada Hallstatt[modificare | modificare sursă]

Prima perioadă a fierului (numită și Hallstatt) a evoluat între 1.200 și 450/300 î.Hr. Are loc a doua mare diviziune socială a muncii: se desprind meșteșugarii ca o categorie socială aparte.

  • metalurgia:
    • prelucrarea bronzului cunoaște o puternică dezvoltare
    • începe exploatarea minereurilor de fier și apar primele centre metalurgice la care se dezvoltă tehnologia reducerii fierului
  • agricultura: la cultura cerealelor se adugă cea a inului, a cânepii, a verzei
  • tehnica uneltelor: uneltele de fier le înlocuiesc pe cele de bronz.

Antichitate[modificare | modificare sursă]

Ruinele cetăţii Blidaru, ziduri ridicate în tehnica "murus Dacicus"

La Tène[modificare | modificare sursă]

În această perioadă (a doua vârstă a fierului: 450/300 î.Hr. - 106 d.Hr.):

  • se intensifică extragerea și prelucrarea fierului
  • apar tot mai multe obiecte de podoabă din aur și argint
  • agricultura (cultura plantelor și creșterea vitelor) depășește ca pondere vânătoarea și pescuitul:
    • se folosește plugul de lemn cu brăzdare și cuțite din fier
    • încep să se cultive ovăzul și secara
  • se încheie a doua mare diviziune socială a muncii: apar noi meșteșuguri și se intensifică schimburile comerciale.

La mijlocul secolului este atestată utilizarea pietrei fasonate în zidării, realizându-se așa-numitul murus Dacicus (zid fără mortar, dar de mare rezistență).

Dacia romană[modificare | modificare sursă]

Podul peste Dunăre construit de Apolodor din Damasc în perioada 103 - 105 (reconstituire)

Prelucrarea fierului în Dacia cucerită de romani ia un puternic avânt. Aceasta este dovedită de inscripțiile descoperite în zona Petroșaniului (și ulterior și în alte așezări) care atestă exitența unui collegium fabrum, corporație a fierarilor.

În secolul al III-lea, la Tomis și în multe alte localități subcarpatice, este atestată existența unor cuptoare de ars cărămidă.

În așezarea daco-romană de la Târgșorul Vechi (județul Prahova), s-au descoperit vase în care se păstra țiței sub forma de smoală (secolele V-VI).

Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

Arme din secolul al XII-lea (Muzeul Naţional din Alba Iulia)

Descoperirile arheologice din zona subcarpatică dovedesc faptul că, după retragerea administrației romane, pe teritoriul țării noastre exista o populație stabilă de origine latină, care se ocupa cu cultura plantelor, creșterea vitelor și care avea cunoștințe remarcabile in domeniul metalurgiei fierului și al ceramicii. Iau ființă formațiunile statale feudale românești. Se dezvoltă orașe mari, manufacturi, bresle și tot mai multe meșteșuguri pentru necesitățile cotidiene.

Prin 1060 este atestată creșterea viermilor de mătase, dar a căror cultură începe sistematic abia prin secolul al XV-lea.

Într-un document din 1075 este menționată ocna de sare de la Turda, care se exploata încă din timpul romanilor.

Exploatarea aurului și argintului este menționată de un document din 1238, de unde rezultă stabilirea în zonele Zlatna și Câlnic a primilor mineri germani în scopul exploatării acestor metale prețioase. În secolele următoare, alte exploatări de metale neferoase apar și la Abrud (1277), Cavnic (1336), Baia Sprie (1329), Bratilovu (către 1400).

În secolele XV-XVI, meșteșugul aurarilor transilvăneni atinge cote înalte de dezvoltare.

În secolul al XIV-lea, sunt menționate în Transilvania primele șteampuri, acționate hidraulic, de măcinat minereuri.

Asemenea dispozitive se răspândesc și în celelalte provincii române.

Tot în secolul al XIV-lea este atestată construcția morilor de apă românești tip "roată cu făcaie", considerate un adevărat strămoș al turbinei hidraulice a lui Pelton.

Aceeași tip de energie este folosită și la acționarea fierăstraielor, menționate în 1559 prin documentele domnitorului moldovean Alexandru Lăpușneanu și la presele cu valțuri la monetăria din Baia Mare (1580).

La 8 decembrie 1366 datează cea mai veche mențiune documentară referitoare la fabricarea berei pe teritoriul țării.[1] Printr-un act datat pe 31 octombrie 1402 același lucru este atestat și în Moldova, iar prin 1522 și pentru Muntenia.

În ceea ce privește alcoolul, distilarea acestuia este menționată în jurul lui 1400.

Spre sfârșitul secolului al XIV-lea este atestată utilizare ceramicii smălțuite în construcții (la finisaje), lucru vizibil la Biserica Sfânta Treime din Siret și la Mănăstirea Cotmeana.

Prin 1440 este consemnată exploatarea țițeiului în Moldova (gropi de păcură).

În ceea ce privește tehnica militară:

Teasc pentru zdrobirea fructelor din Rășinari
(Muzeul ASTRA)

Tipografia:

Primul orologiu în turn este atestat la Sibiu în 1494.[6]

În jurul lui 1500 este consemnată utilizarea, în minerit, a vagonului mergând pe șine de lemn, fiind utilizat în minele de aur din Brad. Este considerat cel mai vechi vehicul mișcat pe șine din istoria tehnicii.[7] Calea de rulare era prevăzută chiar și cu macaze.[8]

Prin 1531/1532 este consemnată existența morilor de vânt în Muntenia.[9]

Rachetă descrisă de Conrad Haas (Coligatul de la Sibiu)

În 1539, negustorul Hans Fuchs împreună cu Hans Benkner instalează la Brașov prima "moară" (fabrică) de hârtie din Transilvania. O astfel de moară funcționează la Sibiu în 1573 și în anul următor. De asemenea, în perioada 1584 - 1587 apar la Cluj-Napoca mai multe mori de hârtie.

În 1555, inventatorul sas Conrad Haas, în lucrarea Coligatul (Manuscrisul) de la Sibiu, emite ideea utilizării prafului de pușcă pentru lansarea rachetelor.[10]

Inovații în agricultură:

Fabrici de sticlă sunt construite încă de pe timpul lui Matei Basarab, lângă Târgoviște, unde este atestată documentar în 1644. La începutul secolului al XVIII-lea, în Moldova se fabrică sticlă pentru geamuri.

În 1672, la Bazna, Sibiu, sunt semnalate degajările de gaze naturale.[12]

La sfârșitul secolului al XVII-lea (pe timpul lui Constantin Brâncoveanu), se construiește, la Giurgiu, un șantier naval.

În 1685 începe exploatarea salinei de la Slănic, Prahova, cea mai importantă din Țara Românească.

Secolul al XVIII-lea[modificare | modificare sursă]

Şteamp asemănător celui utilizat în exploatările aurifere din Transilvania

Inaugurări de capacități în domeniul metalurgiei fierului:

Fabrica de bere Timișoreana (înființată în 1718)

Metalurgia neferoasă:

Manufacturi de sticlărie, atestări:

Fabrici (mori) de hârtie, atestări documentare:

Tipografii:

Industria textilă:

Inovații în agricultură:

Alte domenii:

Secolul al XIX-lea[modificare | modificare sursă]

Pagini din brevetul asupra stiloului lui Petrache Poenaru

Invenții și inovații[modificare | modificare sursă]

Energetică[modificare | modificare sursă]

Industria extractivă

Metalurgia și construcții de mașini[modificare | modificare sursă]

Transporturi și infrastructură[modificare | modificare sursă]

Vedere asupra Podului de la Cernavodă de la începutul secolului XX

Construcții[modificare | modificare sursă]

Câmpuri petrolifere din România (1900)

Industria textilelor și a pielăriei[modificare | modificare sursă]

Castelul de apă din Drobeta-Turnu Severin[24], realizat în perioada 1910 - 1913 după proiectul inginerului Elie Radu

Industria alimentară[modificare | modificare sursă]

Agricultura[modificare | modificare sursă]

Alte domenii industriale[modificare | modificare sursă]

Secolul XX[modificare | modificare sursă]

Aviație[modificare | modificare sursă]

Avionul „Vuia I”
(martie 1906)
Aeronava Coandă-1910,
primul avion cu propulsie prin reacție din lume conceput (realizat în 1910)

Invenții și inovații[modificare | modificare sursă]

Schiţe şi brevete ale rachetei lui Hermann Oberth

Energetică[modificare | modificare sursă]

Automobilul cu formă aerodinamică, brevetat de Aurel Persu în 1924

Prelucrarea metalelor[modificare | modificare sursă]

Construcții[modificare | modificare sursă]

  • 1933: se încheie construcția Palatului telefoanelor, cea mai înaltă construcție din București din acea perioadă și printre primele construcții mari realizate pe structură metalică
  • 1938: Emil Prager introduce metode de execuție a betonului armat prin utilizarea cofrajelor metalice
  • 1948: prin Legea naționalizării, Societatea Franco-Română de Material de Drum de Fier devine Progresul Brăila, firmă specializată în utilaj terasier, utilaje pentru construcții, rotoare pentru turbine, cilindri pentru laminoare etc.

Tehnologia materialelor[modificare | modificare sursă]

Transporturi și infrastructură[modificare | modificare sursă]

Locomotivă electrică de 5100 kW, fabricată de Electroputere după licența suedeză ASEA
Rama Bombardier MOVIA 346, utilizat de Metroul din București
Autoturismul Daewoo Cielo

Mass-media și tehnologia informației[modificare | modificare sursă]

Autobuzul DAC 112UDM, utilizat pe liniile RATB

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Tractorul IAR 22, primul tractor românesc
Tractorul U684DT din Gama 4, produs la Tractorul Braşov

Alte domenii[modificare | modificare sursă]

Calculatorul românesc Felix M, conceput în 1982

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sunt menționați niște fabricanți de bere care au participat la răscoala țăranilor din Florești, Cluj
  2. ^ Georg Bauer (Agricola) semnaleză folosirea prafului de pușcă, în scopuri miniere în Saxonia abia un secol mai târziu
  3. ^ M. Reinaud, M. Favé, Du feu grégeois, Paris, 1845
  4. ^ Tunuri cu ghiulele de piatră sau de fier.
  5. ^ Victor Roth, Geschichte des deutschen Kunstgewerbes in Siebenbürgen, J.H.E.Heitz, 1908, p. 233
  6. ^ Fragmente din acesta se află la Muzeul Brukenthal.
  7. ^ În minele din Germania, acest lucru este consemnat abia prin jurul lui 1550.
  8. ^ Originalul acestei adevărate inovații românești se află la Muzeul comunicațiilor din Berlin.
  9. ^ Unele surse susțin că acestea a fost introduse în timpul dominației cumane sau tătare.
  10. ^ Această lucrare a apărut cu mult înaintea scrierii Artis magnæ artilleriæ pars prima a polonezului Kazimierz Siemienowicz, publicată în 1650 la Amsterdam și considerată prima lucrare din lume de acest gen.
  11. ^ Mazărea era cunoscută și de daci și romani, dar acest lucru nu fusese consemnat în documente.
  12. ^ Abia din 1893 începe exploatarea lor sistematică.
  13. ^ Dezvoltatrea științelor tehnice după Marea Unire
  14. ^ Lucerna era cunoscută încă din anul 1000 î.Hr. în zona Iranului și a Asiei Mici, iar prin Europa prin 100 î.Hr.
  15. ^ Una dintre cele mai moderne unități de producție a berii din sud-estul Europei.
  16. ^ București, primul oraș iluminat cu petrol lampant, 29 decembrie 2012, Ziarul Lumina, accesat la 16 iunie 2013
  17. ^ TraiesteRomaneste.ro
  18. ^ Becul Teclu se va dovedi superior becului Bunsen și va fi introdus în toate laboratoarele de chimie.
  19. ^ Monumente în Râul Sadului.
  20. ^ Aici s-au produs unele componente din fontă pentru turnul Eiffel din Paris, și fontă pentru oțelul produs pentru turnul Eiffel la uzinele din Reșița.
  21. ^ La Paris, acest fel de serviciu apăruse în 1819.
  22. ^ Existența în regiune a unui atelier pentru reparații navale este atestată documentar încă din 1565.
  23. ^ Astăzi este monument de patrimoniu industrial.
  24. ^ Edificiul se află pe lista monumentelor istorice, clasificat cu numărul MH-II-m-A-10168
  25. ^ Acest aparat de zbor a anticipat cu trei decenii construirea de către Ernst Heinkel și Frank Whittle a avioanelor lor propulsate cu reacție.
  26. ^ Descopera.org
  27. ^ La scurt timp, fabrici similare au fost instalate și la Ploiești și Scăieni.
  28. ^ Noema.ro
  29. ^ Aspera.ro
  30. ^ PaginiRomanesti.ca
  31. ^ Realizarea are loc la numai trei ani după ce americanul William Fox pusese la punct procedeul imaginat de Joseph Benedict Engl și Joseph Mausolle.
  32. ^ 50 de ani de la fabricarea primului televizor în România

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bălan, Ștefan; Mihăilescu, Nicolae Șt. - Istoria științei și tehnicii în România (date cronologice), Editura Academiei R.S.R., București, 1985
  • Ștefan, I.M., Nicolau Edmond - Scurtă istorie a creației științifice și tehnice românești, Editura Albatros, București, 1981
  • Moroianu, Dinu; Ștefan, I.M. - Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și descoperirilor românești, Editura Științifică, București 1963