Cuarț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Cuarț (α-Cuarț)
Cuarţ pur (Cristal)
Formula chimică SiO2
Clasa mineralului Oxizi, Hidroxizi, silicat
Sistem de cristalizare trigonal
Clasa cristalului IV/D.01-10
Culoare incolor, alb, sau toate culorile
Urma albă
Duritate 7
Densitate 2,65 g/cm³
Luciu sticlos pe fețele prismei, gras pe suprafața de spărtură
Transparență transparent până la opac
Spărtura sidefie, neregulată, sfărmicioasă
Clivaj nu are
Habitus prismatic, microcristalin
Suprafața cristalului trigonal-trapezoidal, 32
Cristale gemene existente
Punct de topire 1713 °C (SiO2 se transformă în forma &beta-Cuarț
Conductivitate termică ---
Propriețăți optice
Refracția no = 1,5442
ne = 1,5533
Refracția dublă Δ = 0,0091
Pleocroism nu are
Deviația optică frecvent anormal cu 2vz ~ 0-10°
Unghiul de dispersie 43°
alte caracteristici
reactivitatea chimică solubil in acid fluorhidric și în soda caustică
Minerale asemănătoare Azurit, Chrysokoll
Radioactivitate inexistentă
Magnetism inexistent
Caractere speciale poate să conțină incluziuni fluide

Cuarțul (cunoscut și sub denumirea științifică α-Cuarț) este un mineral răspândit în scoarța terestră, care are compoziția chimică SiO2 cristalizând în sistemul trigonal.

Proprietăți

În stare pură cuarțul este incolor, impuritățile din cristal determină culoarea mineralului. Cuarțul cristalizează frecvent în goluri existente în roci numite geode. Clivajul este inexistent în spărtură având o culoare sidefie, are valoarea 7 pe scara de duritate Mohs.

Înainte de descoperirea proprietății sale piezoelectrice, cuarțul a fost utilizat ca piatră în bijuterii.

Din punct de vedere optic el poate fi ușor confundat cu calcitul, de care se deosebește prin duritatea sa mai mare (7) valoarea refracției duble mai reduse și nu reacționează ca și calcitul cu (HCl) acidul clorhidric.

Etimologie și istoric

Cuarțul ca și celelate cristale au fost în evul mediu denumirea minei, Georgius Agricola a fost acela care a delimitat termenul la denumirea cristalelor. Originea denumirii nu este clară, unii presupun că ar provine din slava veche tvurdu = "dur" sau din germană (dialect) querch = "pitic" în germană literară = quarz în orice caz denumirea de cuarț a fost acceptată pe plan internațional.

Clasificare

După Karl Hugo Strunz în "Systematik der Minerale", mineralul aparține clasei oxizilor cu un raport metal/oxigen 1:2 numărul grupei - (Strunz-ID: 4/D.01-10). La grupa cuarțului aparține și (β-Cuarț), Tridimit, Cristobalit, Coesit, Stishovit, Melanophlogit, Seifertit, Lechatelierit și Opal.

După sistematica lui Dana cuarțul este plasat în grupa silicaților (Dana-ID: 75.1.3.1).

Formare și râspândire în natură

Cuarțul după feldspat este mineralul cel mai răspândit în scoarța terestră. Cristalele se formează după răcirea soluțiilor bogate în SiO2 și frecvent întâlnit în roci ca: Plutonit, Granite, Granitoide, Granodiorite, Tonalite, Sienite, Quarz-Monzonite, Quarz-Diorite, minerale de gangă (steril) ca: Aplite ca și din grupa vulcanitelor Riolite, Dacite, Andezite, Trahite, Quarz-Latite. Un criteriu folosit în clasificarea rocilor este conținutul în cuarț. Cuarțul este frecvent mineral de gangă în filoanele de aur.

La fel acest mineral este întâlnit în roci metamorfice ca Șisturi, Gneise. Datorită durității sale este răspândit și în rocile sedimentare.

Varietăți de cuarț

Cristalele pure de cuarț sunt incolore, transpatrente, prin incluziuni de gaze sau lichide, cristalul devine de o culoare lăptoasă, la fel impuritățile determină schimbarea culorii, sau prin iradiere se produce un fenomen ionizare care schimbă culoarea cristalului.

Varietăți de culoare prin iradiere sau prezența unor ioni străini

Portretul împăratului roman Caracalla gravat in Ametist
  • Ametist: varietate violetă de cuarț prin prezența ionilor de fier, sau iradiere cu raze gamma
  • Citrin: varietate galbenă de cuarț folosit ca bijuterie
  • Ametrin varietate rară cu zone de ametist și citrin
  • Prasiolith: varietate verde de cuarț transparent
  • Cuarț fumuriu sau (Morion): varietate de cuarț de culoare cenușie, brună până la negru (prin iradiere cu raze gama)
  • Cuarț roz varietate roză de cuarț prin prezența ionilor de fosfor

La fel se mai pot aminti: Smaragdquarz , Saphirquarz prin prezența ionilor de Aktinolith respectiv Krokydolith sau varietățile de cuarț microcristalin: ca de exemplu: silex, calcedonie, agat, onix, jasp, sau carneol.

Utilizare

  • proprietatea piezoelectrică presiunea pe cristal la un anumit punct produce polarizarea electrică a acestuia, important în producerea semiconductorilor, tactul de frecvență la computer, televiziune, celulă solară.
  • proprietatea de deviere a luminii polarizate o deviație de 27,71°/nm.ca prisme optice lentile.
  • proprietatea de a nu reacționa cu acizii (excepție acidul clorhidric) se folosesc ca vase pentru reactivi.
  • la fel utlizat la producera instrumentelor de precizie ca de exemplu cântar cu fir de torsiune.
  • folosit în acustica electronică, sau lampa de cuarț.
  • foarte frecvent folosit ca bijuterie, sunt varietățile colorate ale cuarțului .
  • o varietate a sa a fost și încă este folosit în societățile umane primitive ca și uneltă.
  • în amestec cu [[caolinul și [[feldspatul este folosit la obținerea porțelanului.

Vezi și