Amoniac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Amoniac
Structura moleculei de amoniac
Structura moleculei de amoniac
Ammonia-3D-balls-A.png
Nume IUPAC
Alte denumiri Soluție de amoniac
Identificare
Număr CAS 7664-41-7
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică NH3
Aspect gaz incolor
Masă moleculară 17 g/mol
Proprietăți
Densitate 0,7198 kg/m3
Starea de agregare gaz
Punct de topire -77,73
Punct de fierbere -33,5
Solubilitate 541 g/l
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion Azot
Cation Hidrogen
Duritate (Scara Mohs) -
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Amoniacul denumire ce provine de la clorura de amoniu care a fost pentru prima oară descoperită în „Oaza lui Ammon” azi „Oaza Siwa”, Egipt. Starea de agregare a amoniacului fiind gazoasă, având proprietățile chimice unei baze, toxice cu miros înțepător, mai ușor ca aerul.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Amoniacul este ușor solubil în apă la temperatura de 0 °C, se dizolvă 90,7 g amoniac în 100 ml de apă, soluție cu un miros înțepător și care face o reacție alcalină. Amoniacul sub formă de gaz într-un amestec între 15,5 - 30 % cu aerul este exploziv. La contactul cu suprafețe cu o temperatură de peste 630 °C se descompune în apă și azot, reacție de descompunere care este catalizată prin prezența unui metal, care coboară tempratura de descompunere de la 630 °C la 300 °C. Gazul de amoniac are acțiune caustică în contact cu suprafețele umede, fiind iritant al pielii, mucoaselor căilor respiratorii, digestive sau ochilor. O concentrație de amoniac de 0,5% în aerul inspirat produce în timp de 30-60 de minute moartea.

Structură[modificare | modificare sursă]

Molecula de amoniac are o structură piramidal-trigonală, având suprafețe tetraedrice, care au în colț un atom de azot cu o pereche liberă de electroni. Amoniacul are un caracter amfoter, formează baze prin acceptare de protoni dând naștere la ioni a sărurilor de amoniu, sau are proprietăți acide prin pierdere de protoni în prezența bazelor tari formând ioni de amide:

\mathrm{NH_3 + NH_3 \ \rightleftharpoons \ NH_4^+ + NH_2^-}

Producere pe cale sintetică[modificare | modificare sursă]

Producerea pe scară industrială a amoniacului este realizată într-un procent de 90 % din azot și hidrogen (în raport de 1:3) după procedeul Haber-Bosch, procedeu descoperit de chimiștii germani Fritz Haber (1868–1934) și Carl Bosch (1874–1940).

Acest procedeu obține amoniacul dintr-un amestec gazos de hidrogen și azot, în prezența unui catalizator de oxid de fier Fe3O4, K2O, CaO, Al2O3 și bioxid de siliciu SiO2 supus la o presiune de 300 bari și o temperatură de 450 °C.

\mathrm{N_2 + 3\ H_2 \leftrightharpoons 2\ NH_3}

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Amoniacul este unul din produsele principale ale industriei chimice, azi producția mondială de amoniac ajunge cca. la 125 milioane tone, pentru această producție fiind necesară 3 % din energia globului. Cea mai mare parte a cantității de amoniac este folosită pentru îngrășămintele chimice cu azot.

  • Amoniacul lichid este folosit în agregatele frigorifice, sau la distilare fracționată în cercetarea carbonului (Institutul Max Planck Germania).
  • De asemenea este utilizat în industria textilă, sau la plasticizarea lemnului prin tratare cu o soluție cu amoniac.
  • In metalurgie este folosit ca gaz de protecție în timpul tratării termice a metalului
  • Folosit sub formă de soluție în curățătoriile chimice, ca și după acțiunile de dezinfectare, la neutralizarea clorului sau formaldehidei (formolului).
  • La curățarea aerului de fumul produs de emisia motoarelor cu ardere internă
  • In medicină sau industria farmaceutică la preparare de medicamente, sau în producerea explosivilor
  • O acțiune patogenă o are amoniacul în stomac produs cu ajutorul enzimei „urează” de bacteria Helicobacter pylori o cauză frecventă a ulcerului gastric.