Roman (literatură)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă ce se poate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei. Specia literară apare odată cu burghezia, iar primele romane se adresau mai curând unui public feminin.

Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictivă, detaliată până la ultima resursă posibilă de imaginație a scriitorului respectiv. Este cea mai adânca formă în scris existentă. Nu e neaparat structurată pe planuri de acțiune, dar implică niveluri de semnificație paralele.

Structura romanului este dialogică, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramică, potrivit altor teoreticieni ai romanelor.

Spunem în mod curent că un roman este o ficțiune în proză de dimensiuni mari. Poate fi un roman de acțiune, polițist, de dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu social.

Cum spunea Raymond Queneau, « nu contează dacă cineva privește un număr nedeterminat de personaje aparent reale într-un spațiu ficțional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat de pagini sau capitole. Rezultatul va fi întotdeauna un roman».

Naratologia îl definește însă drept o operă extinsă în proză care are forma unei povestiri în cele mai multe dintre cazuri. Romanul este mai lung și mai complex decât o povestire sau o nuvelă și nu respectă restricțiile impuse prezente în teatru sau poezie.

În limba engleza cuvântul "novel" provine din cuvântul italian "novella" care însemna nou. Uneori istoria unei familii se intinde pe mai multe romane si atunci avem de-a face cu o "saga"( Forsythe Saga)

Limbile romanice îl preferă pe roman care provine din romance, poveste de dragoste.

Trăsături ale romanului[modificare | modificare sursă]

Multe romane prezintă aceste trăsături, ....dar în fiecare caz există și excepții:

Romanele au rol de agrement (deși Educația lui Cyrus este un roman didactic).

Romanele au caracter beletristic.

Subiectul unui roman este ficțional în întregime (deși Moby-Dick de Herman Melville conține pe lângă fapte și digresiuni).

Un autor de romane se numește romancier.

Originea termenului[modificare | modificare sursă]

Pe la mijlocul secolului al XII-lea, în Franța "roman" însemna orice scriere care nu era în limba latină (ci într-unul din numeroasele dialecte populare - franceza timpurie). Dezvoltarea prozei începând cu secolul al XIII-lea face ca termenul să capete sensul mai restrâns de lucrare a genului narativ: povestire în care un autor descrie peripețiile unui erou, cavaler, sau în orice caz un personaj remarcabil.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vers le milieu du XIIe siècle, le mot «roman» désigne tout ce qui n'est pas écrit en latin. Le «roman de chevalerie» est donc un long récit d'exploits en vers d'abord écrit en ancien français. Avec le développement de la prose au début du XIIIe siècle, le terme «roman» renvoie dorénavant au genre narratif : l'auteur raconte les exploits individuels d'un ou de plusieurs chevaliers en quête d'aventures pour conquérir ou conserver l'amour d'une dame. C'est l'origine de la définition moderne du mot «roman». - Anthologie de la littérature d'expression franaise, tome 1, Céline Thérien, CEC 2006, p. 23

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • „Definițiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu”, Șerban Axinte, Editura Timpul, 2013
  • Romanul românesc în interviuri: o istorie autobiografică, Volume 4, Part 2, Aurel Sasu, Mariana Vartic, Editura Minerva, 1991
  • Civilizația romanului: o istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote, Mirela Roznoveanu, Editura Cartex, 2008
  • Civilizația romanului: arhitecturi epice, Mirela Roznoveanu, Editura Cartea Românească, 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]