Abrud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la oraşul Abrud, judeţul Alba. Pentru alte sensuri vedeţi Abrud (dezambiguizare).

Abrud

[[Imagine:\|300px]]

stemă	amplasare

Amplasare

46°16′01″N, 23°04′01″E

Atestare documentară

1271, Terra Obruth

Populaţie ([[Recensământul populaţiei din {{{recensământ}}} (România)|{{{recensământ}}}]])

6.213

Suprafaţă

3,2 km²

Densitatea populaţiei

loc./km²

Altitudinea medie

627 m n.m.

Localităţi
componente

Abrud-Sat
Gura Cornei
Soharu

Primar

Raţiu Tiberiu Ioan

Sit web

ro Website

Poziţia oraşului în cadrul regiunii

[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Abrud]]

Harta administrativă a oraşului

Abrud (maghiară Abrudbánya, germană Großschlatten) este un oraş în judeţul Alba, Transilvania, România. Are în subordine administrativă localităţile Abrud-Sat, Gura Cornei şi Soharu. Are o populaţie de 6.213 locuitori.

[modifică] Istorie

Oraşul se extinde de-a lungul râului omonim, la poalele Dealului Ştiurt, păstrând în perimetrul său urmele aşezării daco-romane „Abruttus”, probabil un „vicus”, lângă care exista şi o mică fortificaţie cu rol de observaţie şi de apărare a marelui centru aurifer din apropiere, „Alburnus Maior” (azi: Roşia Montană).

Din documentele medievale reiese că, începând din 1427, aşezarea a devenit „oraş” („civitas”), căpătând totodată unele privilegii, aşa încât a reprezentat al doilea centru important al Ţării Moţilor, alături de Câmpeni.

Localitatea este renumită din timpul romanilor pentru bogatele zăcăminte aurifere. În Abrud se afla un Colegiu al Aurarilor („Collegium aurariarum"). Tot aici s-au găsit multe vestigii romane, printre care şi table cerate.

Oraşul a fost unui dintre centrele răscoalei populare din Transilvania conduse de Horea, Cloşca şi Crişan (1784) şi ale revoluţiei din 1848.

Locuitorii se ocupă cu mineritul (la zăcămintele de minereuri complexe de la Roşia Montană) şi cu creşterea animalelor.

[modifică] Transporturi

Staţie de cale ferată a Mocăniţei.

[modifică] Demografie

Evoluţia populaţiei la recensăminte:

[modifică] Clădire istorică

Fosta Biserică Romano-Catolică, distrusă în 1848, era înzestrată cu picturi murale datând din secolele XIV-XV, în care erau prezente, alături de scene aparţinând iconografiei apusene („Martiriul Sf. Erasmus“), scene comentate cu inscripţii chirilice, dovedind participarea unui zugrav român.

[modifică] Obiective turistice

„Casa lui Ioan Buteanu”, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Avram Iancu; aici a avut loc la 3 aprilie 1848 adunarea revoluţionarilor români din Munţii Apuseni.
„Casa tribunului Ioan Şuluţiu”, creator al artileriei moţilor, gazdă a revoluţionarilor A. Golescu şi B. Iscovescu din Ţara Românească.
„Casa lui Ioan Boeriu”, vice-prefect şi primar al Abrudului între 1848-1849.
„Casa memorială Alexandru Ciura”, locuinţa părintească a scriitorului Alexandru Ciura (1876-1936); aici a avut loc întâlnirea dintre Nicolae Bălcescu şi Avram lancu. Clădirea găzduieşte o expoziţie permanentă de documente referitoare la istoria Abrudului, îndeosebi din anii 1848-1849.
Busturi: Memoria lui Horea, Avram Iancu şi Ioan Buteanu, este evocată de busturile acestora ridicate în centrul oraşului.
„Monumentul Eroilor Neamului“, amplasat în cimitirul Bisericii Ortodoxe din Abrud, a fost ridicat în memoria Eroilor Români care s-au jertfit în Primul Război Mondial. Obeliscul are o înălţime de 2 m şi este realizat din gresie cioplită, în timp ce împrejmuirea este asigurată de gardul cimitirului. Pe faţa de vest, cât şi pe cea de est, există câte un înscris memorial. Un alt înscris se găseşte şi pe placa de marmură de pe faţada Obeliscului: „În amintirea Eroului nostru, Carol Sturza, căzut în luptă - 1916“.