Hârtie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hârtia este un material plan şi subţire, având ca element esenţial suprafaţa sa pe care se poate scrie, ale cărei dimensiuni sunt mult mai mari decât grosimea sa. Hârtia este obţinută din fibre de celuloză amestecate, care se menţin împreună fără un alt liant cu excepţia legăturilor de hidrogen şi a împletirii fibrelor.
Deşi cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea hârtiei sunt pulpa lemnoasă a unor specii de arbori de esenţă moale, în special cea a coniferelor, datorită existenţei fibrelor de celuloză în structura multor plante, de la ierburi până la arbori, se pot folosi şi multe alte fibre, aşa cum ar fi cele ale plantelor de bumbac, in, cânepă sau orez.
Cuprins |
[modifică] Istoric
În jurul anului 200 î.Hr. hârtia are folosită deja în China, pe atunci confecţionată din cârpe de mătase.[1] Demnitarul chinez Tsai Lun (48-118) a inventat hârtia în varianta ei mai modernă, materialele de bază fiind cânepa, ţesătura şi bumbacul amestecate cu apă, transformată în pastă şi întinsă pe o foaie. [1] Un document indică precis că hârtia, a fost descoperită în anul 98, însă procedeul de fabricare a fost ţinut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul era un centru însemnat de producere a hârtiei. [1] Hârtia a ajuns în Bagdad în 793, în Siria şi Egipt în cca. 900 şi în Africa de Nord puţin după aceea. [2] În Europa hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1100 iar prima fabrică de hârtie din Europa este deschisă în 1150 la Jativa, Valencia, Spania. [2] Mai târziu au apărut fabrici şi în Franţa, Germania, Anglia iar în România primele fabrici s-au construit în 1539 la Sibiu şi în 1546 la Braşov,[2] iar primul act oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406.[2]
Actualmente urmaşul tehnologic al hârtiei este deja disponibil pe piaţă. Se numeşte "hârtie electronică" (engleză: e-paper, de la electronic paper). Este vorba de tehnologii înalte (ca de exemplu cea a companiei e-Ink) pentru ecrane speciale electronice (display-uri), care sunt capabile să afişeze texte şi imagini într-un mod special uşor de citit. Aceste ecrane sunt de obicei inglobate în aparate speciale portabile cu memorie numite "cărţi electronice" (engleză: e-books), care pot fi citite în linişte, mai mult sau mai puţin asemănător cu modul cum se citeşte o carte adevărată. Avantajele cărţilor electronice:
- sunt destul de uşoare şi de mici ca să poată fi luate peste tot, ca o carte propriu-zisă
- au o capacitate de date de până la câteva sute de romane simultan
- sunt refolosibile - se pot reîncărca după dorinţă prin Internet cu texte/cărţi noi
- sunt ecologice, consumând numai curent electric
- şi au devenit şi relativ acceptabile ca preţ (în jur de 300 €).
[modifică] Procedeul industrial modern
[modifică] Procesarea fibrelor
Celulele plantelor sunt alcătuite din fibre celulozice conectate. În timpul procedeului de extragere a pulpei celulozice, aceste fibre microscopice sunt separate unele de altele, iar acolo unde lanţul polimolecular a fost rupt chimic sau mecanic, suprafeţele "libere" intră în contact una cu alta creând punţi hidrogenate care conferă duritate, dar şi elasticitate viitorului material.
[modifică] Procedeul chimic
Procedeul chimic utilizat astăzi pe scară largă este un complex de tratări chimice numite Procesul Kraft. Scopul acestei tratări chimice este eliminarea structurii ligninei (din pulpa supusă procesului), care este liantul organic care menţine fibrele împreună, prin folosirea unui amestec care o dizolvă. După eliminarea acesteia, fibrele rămase pot fi folosite pentru realizarea unei hârtii de culoare maroniu nedefinit, nefinisată, utilizată la realizarea de pungi de hârtie sau a cutiilor din carton. Materialul brut astfel obţinut poate fi folosit în continuare, printr-o purificare accentuată a ligninei rămase, conducând la obţinerea pulpei de calitate superioară, pentru hârtie albă pentru scris şi tipărit.
Deşi procedeul chimic este mai scump decât cel mecanic, permiţând o folosire de maximum 45 - 50 % din pulpa iniţială, totuşi este un procedeu larg folosit datorită calităţii produsului final şi al menţinerii, aproape nealterată, a lungimii iniţiale a fibrelor materialului folosit, care este un factor de menţinere a unor calităţi mecanice ridicate a hârtiei. Un alt avantaj al acestui procedeu este folosirea integrală a ligninei rezultate din proces ca şi combustibil pentru încălzirea şi electricitatea necesare procesului.
[modifică] Referinţe
[modifică] Bibliografie
- Faimoşii inventatori şi descoperirile lor epocale, Editura Porţile Orientului Iaşi ISBN 973-9297-98-6
[modifică] Legături externe
