Tipografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Articolul este parte a seriei despre

Istoria tiparului
Stampa.caratteri.jpg
Tiparul cu blocuri de lemn (en) 200
Tiparul mobil (en) 1040
Intaglio (en) 1430
Tipografie 1450
Presă tipografică 1454
Litografie 1796
Cromolitografie 1837
Presă rotativă 1843
Flexografie 1873
Șapirografie 1876
Litografie fotocromatică Anii 1880
Culegere cu metal încins 1886
Tipărire ofset 1903
Serigrafie 1907
Sublimare termică 1957
Fotozaț 1960
Fotocopiere 1960
Pad printing 1960
Tipărire laser 1969
Tipărire cu impact 1970
Tipărire termică 1972
Tipărire cu jet de cerneală 1976
Stereolitografie 1986
Tipărire digitală 1993
Tipărire 3D 2003
Pentru alte sensuri, vedeți Tipografie (dezambiguizare).

Tipografia (din greacă τυπογραφία — tipografía, cuvânt compus din „τύπος” — tipos, lovitură, amprentă, figură, și „γραφή” — grafi, grafie) reprezintă arta și tehnica tipăritului, a formei și aranjării literelor pe un document scris. În teoria mediilor se referă la scrisul tipărit, în contrast cu scrisul de mână, scrisul electronic sau textele neliterare. Deseori termenul se referă și la hârtia folosită și coperțile lucrării. Astăzi se referă cu precădere la procesul creativ care se aplică la literele individuale, scris, imagini, linii, suprafețe, dar și interspații, margini, punerea în pagină (în engleză layout) și alte elemente grafice ale tipăriturilor și mediilor electronice. Totuși, designul propriu-zis (concepția și proiectarea) al fonturilor (seturilor de caractere) și literelor individuale nu e considerat parte a termenului.

Prin extindere, și textele mișcătoare de pe diverse ecrane pot profita de creativitatea tipografilor multimedia, putând fi posibil să se genereze litere (texte) mișcătoare, dar și cu mărime, formă și culoare în continuă schimbare etc.

Câteva exemple de meserii strâns legate de termenul de tipografie: tipograf, zețar, designer grafic, desenator tehnic, director artistic de producție, artiști în domeniul graffiti, designer web și multe altele. În plus, era digitală, computerizată, a lărgit enorm cercul celor care se ocupă cu tipografia sau diverse aspecte ale ei, astăzi oricine având acces la procesul creativ tipografic.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Încă din Antichitate existau cărți sub formă de manuscrise elaborate în atelierele unde lucrau copiștii sau scribii, care uneori modificau textul pe care trebuia să-l copieze, din greșeală sau deliberat. Începând cu secolul al XIII-lea, numărul cititorilor în Occident crește. Cu toate că în acea perioadă scribii erau mai numeroși ca înainte, totuși activitatea lor începea să nu mai fie eficientă, mai ales că au apărut noi exigențe intelectuale, când erudiții și-au dorit ca lucrările să fie cât mai conforme cu textul autorului. De aceea, la sfârșitul Evului Mediu, s-a constat nevoia unui nou procedeu de reproducere a scrisului care să ofere posibilitatea unei difuzări mai largi și mai fidele a acestuia față de original. Cerințele acestui procedeu au fost atinse prin folosirea tiparului.

Inventarea tiparului[modificare | modificare sursă]

Având în vedere noile cerințe, mai mulți cercetători au încercat să-și aducă aportul. Inventarea tiparului nu a fost o invenție individuală, ci „produsul unei serii de căutări și invenții, cărora Johannes Gutenberg le aduce doar tușa finală decisivă” [1] . Prima dintre condițiile tiparului a fost invenția chinezească a hârtiei preparată din coajă de dud și deșeuri din mătase, apoi din cânepă, deoarece pergamentul folosit până atunci ca suport al scrisului, fiind sfărâmicios și gros, nu se potrivea pentru tipar. Noutatea la invenția tiparului a constat în utilizarea literelor (caracterelor) mobile, inventate tot de chinezi. Ei reproduceau deja texte simple tipărind cu ajutorul unor semne din lemn; lemnul însă fiind fragil, nu era posibilă tipărirea în mare număr a textelor.

Gutenberg, care avusese ca primă profesie aceea de orfevru (aurar), are marele merit că a introdus folosirea caracterelor metalice. Gutenberg și-a început activitatea tipografică la Strasbourg, dar a lucrat mai mult la Mainz, unde a înființat societatea „Atelierul Cărții” împreună cu Johannes Fust. Din „Atelierul Cărții”, în 1455, a ieșit prima carte tipărită în lume, o biblie scrisă în limba latină pe două coloane de 42 de rânduri fiecare. În același an între cei doi asociați au apărut divergențe, iar Gutenberg a pierdut materialul său de tipograf și beneficiile comerciale obținute prin editarea bibliei. După câțiva ani a reușit însă să înființeze singur o tipografie, în care tiparul cu caractere metalice și-a arătat eficacitatea.

Tipografiile în Țările Române[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul actual al României primele tipografii au început să funcționeze în anul 1508, anul editării la Mănăstirea Dealu a unui Liturghier, la inițiativa voievodului Radu cel Mare (1495-1508).[2] Tipograful acestui Liturgher a fost Macarie, călugăr care lucrase la Veneția în perioada incunabulară, de unde adusese și literele chirilice pentru tipografia de la Dealu.[2] După Cracovia și Veneția, tipografia de la Dealu a fost cea de-a treia tipografie din Europa ce a folosit caractere chirilice.[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Larousse. Istoria lumii de la origini până în anul 2000, Editura Olimp, București, 2000, p. 267.
  2. ^ a b c Incunabulele "neștiute" de la Cluj, 25 mai 2011, Florina Dobos, România liberă, accesat la 4 iunie 2013

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • O istorie a tiparului și a tipa︣riturilor, Măriuca Radu, Angela Repanovici, Editura Editure Universitătii Transilvania, 2004
  • Tiparul românesc: la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, Doru Bădără, Editura Istros, 1998
  • Carte și tipar în societatea românească și sud-est euroipeană: secolele XVII-XIX, Cornelia Papacostea-Danielopolu, Lidia Demény, Editura Eminescu, 1985
  • Disertație despre tipografiile românești în Transilvania: și învecinatele țări de la începutul lor până la vremile noastre : Sibiu, 1838, Vasilie Popp, Editura Dacia, 1995

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „tipografie” în Wikționar, dicționarul liber.