Ștefan Bălan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ștefan Bălan (n. 1 ianuarie 1913, Brăila - d. 26 martie 1991, București) a fost un profesor universitar român, inginer doctor docent, membru titular al Academiei Române.
A fost laureat al Premiului de Stat pentru contribuția sa la întocmirea Lexiconului Tehnic Român.
A fost din 1958 ministru adjunct al Învățământului și Culturii, iar din 23 martie 1963 titularul acestui departament (până în 19 august 1969)[1]. Anterior ocupase funcțiile de președinte al Comisiei de Stat a Standardizării, președinte al Comitetului de Stat pentru Tehnică (1952-1955), președinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular București, ministru al Construcțiilor (1956-1958). Între 1965-1969 a fost membru supleant al CC al PCR.
Lucrări publicate [modificare]
- Lexiconul Tehnic Român (1949 - 1955) - coordonator și coautor
- Lexiconul Tehnic Romîn (1957 - 1968) - coordonator și coautor
- Galileo Galilei (1957)
- Mecanică teoretică (1959) - în colaborare cu Victor Vâlcovici, Radu Voinea ș.a.
- Cromoplasticitatea (1963) - în colaborare
- Încercarea construcțiilor (1965, traducere în limba franceză în 1970)
- Din istoria mecanicii (1966) - în colaborare cu I. Ivanov
- Complemente de mecanică teoretică (1975)
- Calculul structurilor în domeniul plastic. Momente independente (1976)
- Optimizări (1979) - în colaborare cu V. Petcu
- Dicționar cronologic al științei și tehnicii universale (1979) - coordonator și coautor
Bibliografie [modificare]
- *** - Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982)
