Întreprinderea de construcții aeronautice românești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sigla ICAR

Întreprinderea de construcții aeronautice românești, 'I.C.A.R.', a fost o întreprindere românească de profil aeronautic din București, care a funcționat între anii 19321951. La I.C.A.R. s-au fabricat mai multe tipuri de avioane și planoare de concepție românească sau în licență.

Cuprins

[modificare] Istoric

În anul 1932, la București, inginerul Mihail Racoviță a pus bazele Întreprinderii de construcții aeronautice românești ca societate în nume colectiv. Întreprinderea a fost instalată pe strada sergent Ion Nuțu, la numărul 44. Conducerea de atunci era formată din inginer Mihail Racoviță (director), inginer Constantin Bulgaru (director tehnic) și inginer Nicușor Racoviță (șef de atelier). La scurtă vreme, s-au mai construit o hală pentru montaj și încăperi pentru atelierele de vopsitorie, tâmplărie și tinichigerie. În această perioadă au fost construite avioanele I.C.A.R.-Universal Acrobatic și biloc, destinate școlii, antrenamentului și turismului. În perioada 19361938 au fost construite avionul de transport I.C.A.R.-Comercial și planorul de școală și antrenament I.C.A.R.-1-2.[1]

În anul 1938 I.C.A.R. a încheiat o convenție cu Ministerul Aerului și Marinei, prin care întreprinderea primea o comandă de un număr mare de avioane și urma să fie mutată în Transilvania într-o clădire construită și dotată cu utilaje moderne de minister. Fiind necesare investiții mari pentru dezvoltare fabrica a fost preluată de un grup de acționari cu capital social și a fost transformată în societate anonimă. Până în anul 1944 întreprinderea a cunoscut o dezvoltare continuă: a crescut numărul angajaților, s-au extins suprafețele de producție și au fost aduse mașini-unelte și utilaje moderne. În această perioadă, 19381944, aici s-au fabricat în serie după licență americană 300 de avioane Fleet-10G echipate cu motoare I.A.R.-4GI și după licență germană 69 de avioane Fieseler Storch Fi-156.[1]

Întreprinderea a continuat să funcționeze în București până în anul 1951, când secțiile de aviația au fost transferate, iar uzina a fost transformată în întreprinderea pentru instalații de ventilatoare industriale (devenită astăzi S.C. Compania de Ventilatoare S.A.).[2]

[modificare] Producția de avioane și planoare

Avioane fabricate la „I.C.A.R.”[1]
Avion Motor Caracteristici principale
Anvergură Lungime Înălțime Viteză maximă Plafon Autonomie de zbor
[m] [m] [m] [km/h] [m] [ore]
I.C.A.R. M23b Siemens Halske SH 13b
(80 CP)
11,50 6,50 2,00 170 3800 5 h 30 min.
I.C.A.R.-Universal I.A.R.-4GI
(130 CP)
12,90 6,75 2,50 180 4000 4 h 30 min.
I.C.A.R.-Comercial
licență Messerschmitt M-18b
Armstrong Siddeley
(340 CP)
15,40 9,80 2,80 235 4500 3 h
I.C.A.R.-Universal acrobatic Siemens Halske SH 14a
(150 CP)
12,90 6,75 2,50 180
I.C.A.R.-Acrobatic Siddeley Lynx MK-4
(225 CP)
8,40 8,50 2,60 215
I.C.A.R.-Universal biloc Siemens Halske SH 14a
(150 CP)
11,90 6,90 1,95 180 5500 3 h
Fieseler Storch Fi-156
licență germană
Argus As 10C
(240 CP)
14,25 9,74 3,76 210 5300
I.C.A.R. Turing Pobjoy Niagara 
(90 CP)
10,50 6,40 1,91 182 3000

[modificare] Bibliografie

  • Balotescu, Nicolae; et al. (1984). Istoria aviației române, București: Editura Științifică și Enciclopedică.

[modificare] Note

  1. ^ a b c Balotescu, Nicolae; et al. (1984). „Proiectanți, constructori și industria aeronautică în perioada 1920-1944”. Istoria aviației române. București: Editura Științifică și Enciclopedică. pp. p. 227–229 
  2. ^ Compania de Ventilatoare S.A. (2007). „Scurt istoric. http://www.saveb.ro/istoric.htm. Accesat la 2008-08-31. 


Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte