Vânătoare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vânătoarea (în latină venatio) este activitatea care constă în prinderea sau uciderea unor animale sălbatice.
[modifică] Istoric
Vânătoarea a apărut ca ocupaţie a omului în epoca paleolitică. Înainte ca omul să crească animale şi să cultive plante, vânătoarea a constituit principalul mijloc de existenţă. Pentru unele popoare din nordul Asiei, Americii, din insulele Polineziei, din Australia şi Africa, vânătoarea are şi în prezent aceeaşi importanţă.
[modifică] Categorisire
Se deosebesc următoarele tipuri de vânătoare:
- industrială – vânatul animalelor şi păsărilor sălbatice pentru blană şi carne;
- sportivă – se face în scopul studierii ecologiei animalelor de vânat şi organizării raţionale a vânatului lor;
- de exterminare – are drept scop stârpirea fiarelor, păsărilor răpitoare şi rozătoarelor şi se face cu arme de foc, cu unelte de prins (capcane, laţuri), cu câini, cu păsări etc.[1]
[modifică] Note
