Petroșani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un sat, vedeți Petroșani, Constanța. Pentru o depresiune, vedeți Depresiunea Petroșani.
Petroșani
—  Municipiu  —
Bloc de locuințe în municipiul Petroșani
Bloc de locuințe în municipiul Petroșani
Stema Petroșani
Stemă
Petroșani se află în Romania
{{{alt}}}
Petroșani
Localizarea orașului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 45°24′44″N 23°22′24″E / 45.41222°N 23.37333°E / 45.41222; 23.3733345°24′44″N 23°22′24″E / 45.41222°N 23.37333°E / 45.41222; 23.37333

Țară  România
Județ Hunedoara

SIRUTA 86990

Localități componente

Guvernare
 - Primar Tiberiu Iacob-Ridzi (PD-L, ales 2007, reales 2012)

Suprafață
 - Total 195,56  km²
Altitudine 615 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 37.160 locuitori
 - Densitate 231 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 45.195 locuitori

Site: Orașul Petroșani

Poziția localității Petroșani
Location of Petroșani

Petroșani (în maghiară Petrozsény, în germană Petroschen) este un municipiu în județul Hunedoara, România. Are o populație de 34.331 locuitori, conform recensământului din 2011 și este situat la o altitudine de 615-620 m in Depresiunea Petroșani sau popular "Valea Jiului", fiind principalul municipiu al acestei zone. Este recunoscut ca fiind un oraș minier, aici aflându-se sediul Companiei Naționale a Huilei, care cuprinde mai multe exploatări miniere.

Date demografice[modificare | modificare sursă]

Evoluția demografică la recensăminte:

Conform recensământului din 2002 în Petroșani traiesc 40.407 români, 3.815 maghiari, 528 țigani, 275 germani, 25 evrei, 22 italieni, 19 slovaci, 17 ucraineni, 16 polonezi, 12 cehi, precum și 59 persoane care aparțin altor etnii.

Recensământul din anul 2002 a relevat că în Petroșani există următoarele confesiuni: Ortodocși, Reformați-Calvini, Greco-catolici, Penticostali, Unitarieni, Romano-catolici, Baptiști și Adventiști de Ziua a Șaptea. De asemenea 77 persoane s-au declarat fără religie și 51 atei.[3]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoria orașului Petroșani începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros pot fi considerați primii locuitori ai acestui ținut. Comuna a purtat de la bun început numele de „Petroșeni”.

Prima mențiune a Petroșanilor ca localitate o avem de la 1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient și se întoarce din Turcia prin țările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani.

La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroșani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupația de bază a populației era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafață ale zăcămintelor de cărbuni simultan la Vulcan, Petroșani și Petrila, iar în 1845, apar migrații masive ce vizează mineri germani în mare parte din Bucovina, dar și din restul Transilvaniei.

Pe 25 august 1869, în timpul lucrărilor la linia ferată și la construcția gării Petroșani s-a găsit un tezaur monetar de argint, numărând peste 200 de monede, tetradrahme barbare, de imitație, după monedele macedonene emise de Filip al II-lea, alături de o serie de materiale arheologice aparținând începutului epocii fierului. Potrivit unei cronologii recente, tezaurul descoperit la Petroșani se încadrează în grupa imitațiilor servile după prototip, și se datează în secolul III î.e.n.

Petroșani a fost declarat oraș în 1930.

Istoricul câtorva clădiri[modificare | modificare sursă]

Gara, a fost dată în folosință în 1870, odată cu linia ferată Petroșani-Simeria, este una dintre cele mai vechi construcții din Petroșani.

Școala Generală Nr. 1: În anul 1870, din inițiativa societății miniere Petroșani, se înființează o școală cu limbă de predare germană, pentru copiii muncitorilor ce au fost colonizați aici pentru a lucra în minele de cărbuni, pentru ca doi ani mai târziu să aibă loc la Petroșani, deschiderea unei Școli de Stat. Aceasta va deveni mai târziu Școala Generală nr. 1. În 1935, se decide construirea unui nou sediu, pe actuala stradă 1 Decembrie, iar inaugurarea oficială a actualului sediu a avut loc la data de 9 noiembrie 1936

Școala Maghiară: În 1873 izbucnește în Valea Jiului o epidemie de holeră. După puțină vreme a venit un grup de 50 de călugărițe catolice, de la o mânăstire franciscană din apropiere de München care s-au consacrat îngrijirii bolnavilor.Tot aici, a funcționat Școala Maghiară, apoi devine Școala Generală nr.4, urmând a fi retrocedată Bisericii catolice și să se reia cursurile în limba maghiară, în 2005.

Școala Generală Avram Stanca, a activat pana in 2001 sub numele de Școala Generală nr. 4. Noul sediu se afla langa cel vechi.

Teatrul Vechi, numit pe vremuri "Cazinoul Muncitoresc", a fost construit de Societatea Anonimă Română Petroșani între anii 1923-1925 [4].

Biserica Evanghelică a fost ridicată între anii 1892-1896 urmând a fi renovată în 1910.

Muzeul Mineritului: în jurul anului 1900, se construiește clădirea ce aparține Muzeului Mineritului din anul 1961, înainte fiind casă de locuit.

Școala Sportivă: Clădirea și-a deschis ușile în 1904, care în 1919 s-a transformat în Liceu de Stat și ulterior în Școala Sportivă Petroșani. Aici au antrenat, înainte de a pleca la Deva, și apoi în America, soții Marta și Bela Karolyi.

Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu: În 1905 se construiește Casa de oaspeți „Gheorghe Apostol”, și ulterior Cazino al Funcționarilor Superiori. Devine apoi teatru.

Judecătoria Petroșani: În anul 1910 ia ființă Judecătoria de Ocol. Singurua din Valea Jiului și dispune de trei săli de judecată: două în clădirea principală, și a treia într-o clădire anexă.

Casa de Cultură a Studenților sau fostul Spital de copii „Principele Mircea” a fost dat în folosință în 1922 fiind construit de Societatea „Petroșani”. Principele Mircea a fost cel de-al șaselea copil al Reginei Maria și s-a născut în ianuarie 1913. A căzut pradă febrei tifoide, iar în memoria acestui copil petroșănenii au numit acest dispensar „Principele Mircea”.

Biserica Unitariană: În perioada 1924-1928 se construiește biserica unitariană.

Universitatea din Petroșani: În anul 1948 ia ființă Institutul Cărbunelui, citadelă a învățământului miner din România devenit ulterior Institutul de Mine, și în ultimii ani, Universitatea din Petroșani. Institutul a primit o parte din materialul didactic din U.R.S.S. și cuprindea inițial o facultate de exploatări miniere și preparare a cărbunelui. Arhitectura clădirii este bazată pe un proiect sovietic.

În prezent în cadrul Universității din Petroșani există trei facultăți: Facultatea de Mine, Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică și Facultatea de Științe. La Universitatea din Petroșani se pot face studii în domeniul ingineriei, al științelor economice și birotică.[5]

Casa de serviciu a lui Nicolae Ceaușescu a fost construită în 1970, ulterior a devenit sediu al Securității în perioada comunistă.

Localnici din Petroşani la 1906
Stema oraşului în perioada interbelică

Casa de Cultură „Ion Dulămiță” a fost inaugurată în iunie 1966 se dă în folosință având o capacitate de 800 de locuri. În 1979 a fost renovată, construindu-se balconul în exterior.

Stadionul Clubului Sportiv Jiul Petroșani s-a inaugurat la 1 august 1982 un stadion de 20 000 locuri și o pistă de alergări, renovat în 2004

Liceul Teoretic Mihai Eminescu a fost infiintat la 1 septembrie 1993. Din 2001 liceul poarta numele marelui poet. Este considerat unul dintre cele mai bune licee din județul Hunedoara, iar in 2009 a urcat chiar in topul clasamentului, datorita atat mediilor foarte mari de admitere cat si participarilor la etapa nationala a olimpiadelor (20 de participari).

Biserica Penticostala FILADELFIA Petrosani este cea mai mare biserica penticostala de la Petrila pana la Targu-Jiu.

Turism[modificare | modificare sursă]

  • Din Petroșani se ajunge ușor în masivul Parâng prin intermediul telescaunului, cabane și pârtii de schi frecventate de elevii școlii de sport, de turiști din țară cât și din străinătate.
  • În suburbiile Petrosaniului înspre zonele de altitudine montane începe zona locuită de așa-numiții momârlani ce au ca ocupație principală păstoritul.
  • Rezervația naturală “Piatra Crinului” (0,5 ha).

Geografie[modificare | modificare sursă]

Relieful[modificare | modificare sursă]

Relieful în teritoriul administrativ este extrem de denivelat, specific zonei montane, cu defilee pe traseele celor două Jiuri(Jiul de Est și Jiul de Vest). Masivele muntoase ce mărginesc depresiunea sunt: Vâlcan la sud, Retezat la nord, Parâng la est și Godeanu la vest, altitudinea maxima din zona fiind vârful Parângul Mare de 2.519 m. De-a lungul Jiului de Est s-a format o luncă și o terasă, aceasta din urmă având o suprafață netedă și fiind ușor fragmentată. Deoarece ocupă treapta intermediară dintre piemonturi și luncă ea a fost pusă în valoare prin culturile agricole și prin prezența în lungul acesteia a principalelor căi de comunicație.


Rețeaua hidrografică[modificare | modificare sursă]

Prin Petroșani trece Jiul de Est și cei patru afluenți ai săi: Maleia, Staicului, Slatinioara și Salatruc. Datorită precipitaților abundente pe suprafața Petroșaniului se găsesc numeroase ape subterane și izvoare.

Geologie[modificare | modificare sursă]

Municipiul dintre munții Parâng, Godeanu, Retezat și Vâlcan, întrunește caracterele unui bazin geologic binedefinit, ale uni bazin hidrografic, și ale unei depresiuni morfologice și geografice în general.

După forma și poziția pe care o deține în ansamblul reliefului, Municipiul Petroșani, se înscrie în acel uriaș culoar longitudinal, care împarte Carpații Meridionali. Acesta este un culoar depresionar cu accentuări puternice regionale, care ține nu numai de modelarea târzie a Carpaților Meridionali, ci și de însăși structura lor și de definirea tectonică a acestei unități în diferite etape geologice.

Prima schițare a bazinului în care se gasește și Muncipiul Petroșani, ține încă din faza orogenică mezocretacică a șariajului carpatic, dar numai cu multe milioane de ani mai târziu, în oligocen, s-a produs scufundarea și invazia mării prin care începe ciclu de sedimentare din acest bazin.

Cele mai vechi depozite cu care a început umplerea bazinului sunt alcătuie din conglomerate cu ciment argilos roșu. Fragmentele de roci cristaline și dispunerea lor într-o stratificație torențială constituie un prețios indicu pentru aspectul general al regiunii din acea epocă. Munții din jur formau în marea oligocenă un adevărat arhipelag suspus unei eroziuni active. Apele scurte și repezi brăzdând insulele arhipelagului au transportat aluviunile grosiere, care, depuse pe fundul mării, au devenit conglomeratele scoase la zi de eroziune pe laturile de sud si de vest ale bazinului. Trecerea de la oligocen la miocen a însemnat nu numai o domolire a intensității sedimentării și schimbării naturii formațiunilor (o alternanță de marne și argile) dar și începutul unei faze de depunere de o importanță deosebită pentru această regiune.

În noul orizont marno-argilos, care avea o grosime de aproximativ 300m și care a fost depus în cu totul alte condiții , au apărut numeroase intercalații de gresii, șisturi, cărbunoase și cărbuni, ceea ce atestă o regiune liniștită sub aspectul frământărilor din lăuntrul scoarței și un climat cald, favorabil dezvoltării unei vegetații luxuriante, din care s-au putut forma cărbunii. În orizonturile de cărbuni s-au găsit resturi din trunchiri de Sequoia , Nuc, Ulm. Cărbunii de aici s-au mai format și din frunzișurile și trunchiurile unor arbori care cresc azi numai în locurile cu climat cald, precum Scorțișoara și Dafin-ul. Sedimentarea din solul bazinului Petroșani a continuat până la sfârșitul terțiarului. În această perioadă s-au depus bancuri puternice de conglomerate în alternanță cu gresii și nisipuri, dar și pietrișuri sau bolovănișuri cu stratificație torențială. Dintre toate aceste sedimente depuse în bazinul Petroșani, numai orizontul considerat de trecere de la oligocen la miocen conține strate de cărbune.

Geologul Nicolae Oncescu consideră că formarea succesivă a stratelor de cărbunii s-a produs astfel: „ Alternanța frecventă de starte marine, formate din gresii și marne, cu strate laguanre propriu-zise, reprezentate prin roci bituminoase și cu depozite de apă dulce, reprezentate prin cărbuni, ne permit să deosebim mumeroasele cicluri de sedimentare, datorate unor mișcări eustatice ale bazinului. Într-un astfel de ciclu s-au format la început depozite marine, uneori conglomeratice, apoi depozite lagunare cu șisturi bituminoase, ciclul încheindu-se cu o fază de apă dulce în timpul căreia s-a stabilit în bazin o turbărie din care a ieșit un strat de cărbune”.

Datorită încetiniri și staționări ritmice de scufunadre a bazinului, s-au format mai multe orizonturi de cărbuni, foarte inegal dezvoltate și neuniform incarbonizate.Calitatea cărbunelui din subsolul Petroșaniului se datorează condiților tectonice din ultima parte a terțialului. Astfel, deoarece mișcările tectonice au fost foarte puternice, cărbunele din Petroșani prezintă calitați superioare. Prin grăbire procesului de incarbonizare, cărbuni au căpătat calități de o deosebită importanță industrială(cocsifică și distilă). Depresiunea, în timpul existenței ei ca golf, al mării terțiare a suferit o afundare lentă, ea neputând sa fie umplută cu sedimente pentru a devenii uscat. În pliocen s-a produs procesul de colmatare, iar depresiunea a devenit uscat. Acest uscat a fost antrenat în mișcările de înălțare în bloc al întregului lanț Carpatic. După exondare apele, au început să erodeze relieful, pe care înainte au contribuit la formarea lui. Odată ce apele au început să erodeze relieful acestea au înlăturat stratele unul după altul,iar în văile lor au format defilee. Existența unei succesiuni de roci cu comportare diferită la eroziune a permis sculptarea unor forme interesante (pereți abrupți, țancuri) care întăresc pitorescul regiunii.

Soluri[modificare | modificare sursă]

Solul Depresiunii Petroșani se încadrează în grupa solurilor automorfe și hidromorfe, din care cele mai răspândite sunt cele silvestre podzolite brune și brune galbui.

Clima[modificare | modificare sursă]

Forma alungită a orașului, cât și izolarea lui de către munții înalți, are o mare influență asupra aspectelor climatice, deoarece circulația maselor de aer se face de la nord la sud, prin spărtăturile transversale Bănița-Merișor și Surduc-Lainici. Munții stopează deplasarea maselor de aer, astfel că adăpostul oferit de ei împiedică primenirea aerului din depresiune. Datorită acestui lucru și a industrializării, străziile, copacii și iarba din oraș au căpătat un aspect specific marilor regiuni carbonifere. Peisajul orașului poate fi comparat cu cel din bazinul Ruhr, atunci când ceața acoperă orașul și stagnează sub protecția culmilor din jur.

În Petroșani mai are loc un fenomen termic interesant, cel de invesiune termică. Acest proces poate fi descris ca niște stagnări și răciri ale aerului alunecat de pe înălțimile munților spre oraș. Sub influența acerstor stagnări și răciri , cele mai coborâte temperaturi depășesc minus 30 °C(-31,4 °C la 14. Ianuarie 1893), în timp ce la stația Parâng sitauată cu 900-1000m mai sus , cele mai coborâte temperaturi nu au depășit - 24 °C. Astfel gerurile sunt mai puternice în Petroșani decât pe înălțimile din jur, dar nu și mai lungi. Deși în Parâng se resimte o domolire a gerurilor, asta nu înseamna că durata acestora se reduce, căci ziele considerate geroase , cu temperaturi de sub -10 °C sunt mai numeroase pe munte decât la Petroșani, unde se produc răciri accentuate prin radiație. Tot datorită adunării aerului rece, putem să întâlnim în luna mai brume și zile cu înghețuri de primăvară.

Prin poziția sa geografică și altitudine, climatul Petroșaniului ar trebui să fie submontan, însă dacă ne luăm după temperatura lunii celei mai calde(Iulie cu media de 16,7 °C) și media temperatui anuale(6,8º) el se aproprie mai mult de cel montan de altitudine joasa. Mediile lunii Iulie sunt cu 3-4 °C mai mari, iar cele anuale cu 2-3 °C, decât zonele cu un climat submontan. Zilele călduroase cu media temperaturilor peste 10 °C este mai redus la Petroșani decât în alte regiuni considerate mai reci, iar numarul zilelor de vară cu temperatura de peste 25 °C este de 50 zile. Media precipitaților medii anuale este de 700-800 mm/an.

Zilele cu nebulozitate ridicată ajung la peste 200 pe an. Datorită faptului că activitatea industrială este intensă și atmosfera mai poluată, ploile au o frecventă mare. Particulele de praf și fum funcționează ca nuclee de condensare, astfel toamna cețurile și burnițele sunt deosebit de frecvente.

Vegetație și faună[modificare | modificare sursă]

Petroșaniul are o floră de tip central-europeană cu elemente arcto-alpine, în părțile înalte ale munților și infiltrații mediteraniene în zonele mai joase și cu condiți ecologice speciale mai ales pe calcare.

Vegetația este diversă: pâlcurile de anini și zăvoaiele din lungul apelor, nu rareori învecinate cu cătinișuri zburlite și tufișuri de zmeură, până la făgetele de pe versanți și cu pădurile de rășinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetația Petroșaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer și fag) și de pajiști. Pădurile de fag în amestec cu rășinoasele (brad, molid) le întalnim pe versanții munțiilor, tot aici gasindu-se și pajiști alpine.

Fauna este alcătuită din specii de pădure cum sunt cerbul, ursul, căprioara la care se mai adaugă viezurele, vulpea, lupul, râsul, ierunca, cocoșul de munte și altele.

Domeniul alpin este populat de elemente tipice precum capra neagră, vulturul sur, acvila,etc. Apele de munte au fost colonizate cu păstrăvul indigen care trăiește alături de alte specii precum lipanul și scobarul.

Cartiere[modificare | modificare sursă]

Centru[modificare | modificare sursă]

Cartierul Centru este situat în partea de est a orașului, fiind cea mai mare altitudine din municipiul Petroșani. Este despărțit de restul orașului de către șoseaua principală 66. Zona Centrală este cea mai dezvoltată parte a municipiului Petroșani.

Clădiri noi, construite în Zona Centrală a Municipiului Petroșani sunt:

  • Parcul Central Carol Schreter (Fântâna Arteziană, Noul Parc European, Cupola, etc.)
  • Supermarket-urile și magazinele mari (Carrefour, Penny, Billa, Profi, Lidl)

Toate clădirile și străzile din Zona Centrală a Municipiului Petroșani au fost reabilitate de către primarul actual Tiberiu Iacob-Ridzi.

2007-2009 Reabilitarea Drumurilor din Zona Centrală
2009-2010 Reabilitarea Drumurilor din rămase în Petroșani
2010-2011 Reabilitarea Clădirilor și construirea unor magazine noi
2011-2012 Dotarea școlilor cu tehnologie de ultimă oră și modernizarea zonei de nord-est

Colonie[modificare | modificare sursă]

Cartierul Colonie este situat în partea de vest și de nord-vest a orașului, fiind limitată de restul orașului de către calea ferată CFR 202, construită încă din vremea comunistă. Colonia este situată în partea joasă a municipiului Petroșani, iar căile din Colonie către oraș, apoi către Zona Centrală, sunt alcătuite din străzi care urcă dealuri.

Aeroport[modificare | modificare sursă]

Cartierul Aeroport este situat în partea de sud-est a orașului. Simboluri importante ale acestui cartier vechi sunt Biserica Greco-Catolică și Avionul Artificial din Petroșani. Unii spun că Avionul Artificial din Petroșani era funcțional mai demult, iar acum este așezat în centrul cartierului, pentru a le aminti celor din Petroșani de acele vremuri. Cartierul este cunoscut ca a fi învechit, însă, începând cu anul 2007, de când Tiberiu Iacob-Ridzi a devenit primar al Petroșaniului, se lucrează la reabilitarea Cartierului Aeroport.

  • Supermarket-urile si magazine mari ( Kauffland, Deichmann, Takko, dm )

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Petroșani

     Români (83.22%)

     Maghiari (6.05%)

     Romi (1.6%)

     Necunoscută (8.55%)

     Altă etnie (0.55%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Petroșani

     Ortodocși (76.92%)

     Romano-catolici (6.65%)

     Reformați (2.73%)

     Penticostali (2.09%)

     Necunoscută (8.63%)

     Altă religie (2.94%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Petroșani se ridică la 37.160 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 45.195 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,22%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,05%) și romi (1,61%). Pentru 8,55% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,92%), dar există și minorități de romano-catolici (6,66%), reformați (2,74%) și penticostali (2,1%). Pentru 8,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Evoluția demografică la recensăminte:


Politică[modificare | modificare sursă]

Între 1996-2000 și 2004-2007 primar al municipiului Petroșani a fost Carol Schreter, din partea Partidului Alianța Civică, respectiv PD, decedat la 9 februarie 2007. Între 2000 si 2004, primar a fost Gheorghe David (PSD). Din 18 martie 2007, primar al municipiului Petroșani este Tiberiu Iacob-Ridzi (PD-L) iar viceprimar Claudiu Cornea. PDL deține majoritatea în consiliul local.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Badea Lucian, Valea Jiului, București: Editura Științifică, 1971
  • Preda Ion, "Valea Jiului: de la izvoare până la vărsare", București, Editura Sport-Turism, 1985
  • Stanca Sebastian, "Monografia istorio-geografică a localității Petroșani din Valea Jiului", Editura Fundației culturale Ion D. Sârbu, Petroșani, 1996

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Petroșani