Stilou
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un stilou este un instrument de scris care aplică cerneală pe o suprafaţă, de obicei hârtie. Stilourile pot fi folosite cu cerneluri de culoare variând între albastru şi negru, uneori roşu.
Cuprins |
[modifică] Tipuri de stilou
Stilourile sunt categorizate după tipul lor. Cele mai moderne sunt:
- Pixul
- Pixul cu gel
- Stiloul cu pompiţă
- Stiloul cu rezervă
- Stiloul marcator
iar cele mai vechi stilouri sunt:
- Penele de scris
- Tocurile de scris
[modifică] Istorie
Egiptenii antici au început să scrie pe papirus cu nişte stilouri din trestie făcute din Juncus Maritimus sau trestie de mare.
[modifică] Penele de gâscă
Penele de gâscă au fost cel mai utilizat instrument de scris înaintea celui de-al XIX-lea secol. Acele stilouri erau de fapt din pene groase de gâscă. Acestora li se înmuia coada în cerneală după care puteau imprima cerneala pe orice suprafaţă plană pentru un timp, după care trebuiau reîmbibate.
[modifică] Tocurile de scris
Tocurile de scris se pare că au o origine foarte veche. Un toc de scris din bronz a fost găsit în ruinele de la Pompei arătând că acestea au fost folosite în anul 79. De asemenea există o referinţă în jurnalul lui Samuel Pepys din August 1663. John Mitchel din Birmingham a început să producă în masă stilouri cu peniţe din metal în anul 1822. În timpul celui de-al XIX-lea secol tocurile de scis au înlocuit penele de scris. Din 1850 calitatea peniţelor din oţel s-a îmbunătăţit. Astfel stilourile cu peniţe din metal au intrat în folosinţă generală, chiar dacă acestea trebuiau la rândul lor să fie scufundate în cerneală pentru a putea scrie.
[modifică] Stilourile cu pompiţă
Când era un student în Paris, inventatorul român Petrache Poenaru, brăilean de origine, a inventat primul stilou cu pompiţă, iar Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l într-un stilou ce se poate umple prin intermediul peniţei în 1884 producând un flux mai sigur de cerneală.
[modifică] Pixurile
Primul pix a apărut pe 30 octombrie 1888 pentru John Loud. În 1938, László Bíró, un jurnalist maghiar a început cu ajutorul fratelui său, George să lucreze la noi tipuri de stilou incluzând un stilou care avea o bilă mică în vârf care când se mişca pe hârtie se rotea şi prelua cerneală de la cartuşul de cereneală şi lăsându-l pe hârtie.
[modifică] Stilourile marcatoare
În anii 1960 stilourile marcatoare au fost inventate de Yukio Horie de la Tokyo Stationery Company, Japonia. Acestea sunt folosite pentru a evidenţia un anumit text pe o hârtie. În anii trecuţi marcatoarele au devenit din ce în ce mai folosite.
[modifică] Industria stilourilor
Statisticile despre instrumentele de scris (incluzând creioanele) de la WMA (Asociaţia Statelor Unite a Producătorilor de Instrumente de Scris) arată că pixurile sunt cele mai folosite (26%), după care urmează pixurile fără bilă retractabilă (14%). Alte categorii au reprezentat un procent foarte mic (3% sau mai puţin)
