Copșa Mică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Copșa Mică
—  Oraș  —
Carbosin Copșa Mică
Carbosin Copșa Mică
Stema Copșa Mică
Stemă
Copșa Mică se află în România
{{{alt}}}
Copșa Mică
Localizarea orașului pe harta României
Copșa Mică se află în Județul Sibiu
{{{alt}}}
Copșa Mică
Localizarea orașului pe harta județului Sibiu
Coordonate: Coordonate: 46°6′45″N 24°13′5″E / 46.11250°N 24.21806°E / 46.11250; 24.2180646°6′45″N 24°13′5″E / 46.11250°N 24.21806°E / 46.11250; 24.21806

Țară  România
Județ Sibiu

SIRUTA 143771

Guvernare
 - Primar Daniel Tudor Mihalache (USL,02012[1])

Suprafață
 - Total 25,90  km²

Populație (2011)[2][3]
 - Total 5.404 locuitori
 - Densitate 207,49 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 5.369 locuitori

Site: www.copsa-mica.ro

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului

Copșa Mică (denumire veche Copșa, Căpușul Mic, în dialectul săsesc Klîkôpeš, Kopeš, Kli-Kopesch, în germană Klein-Kopisch, Kleinkopisch, în maghiară Kiskapus, în traducere "Poarta Mică") este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, cu o vechime de peste 600 de ani, [4] aici conviețuind de-a lungul secolelor maghiari, sași și români. În perioada comunistă au fost construite anumite fabrici care au adus o faimă negativă în întreaga lume, localitatea devenind cunoscută mai ales pentru poluare cu negru de fum. Are o populație de 5.369 locuitori (recensământul din 2002). Cuprinde de asemenea și fosta localitate Proștea Mică. În anii 60 exista o colonie muncitorească actualmente înglobată în oraș, numită Colonia Laborator.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul Copșa Mică este situat în partea de nord-vest a județului Sibiu, la confluența râurilor Târnava Mare cu Vișa. Traversat de DN 14, este situat la 43 km de reședința de județ, 12 km de municipiul Mediaș și la 33 km față de municipiul Blaj pe DN 14B.

Orașul Copșa Mică are o suprafață de 2 590 hectare din care 278 hectare în intravilanul localității.

Localitatea se învecinează la nord cu comuna și statiunea Bazna, la nord-est cu comuna Târnava și municipiul Mediaș, la est cu comuna Valea-Viilor, la sud cu comuna Axente Sever, iar la vest cu comuna Micasasa.

Orașul este amplasat în culoarul depresionar al râului Târnava Mare, înconjurat de dealuri.

Rețeaua hidrografică este dominată de râurile Târnava Mare și Vișa și mai cuprinde o serie de pârâuri care se varsă în cele două râuri (fără potențial energetic).

Temperatura medie anuală este de 8,6oC. Clima este temperat continentală, cu ierni blânde și veri călduroase. Precipitațiile variază între 900 și 1 300 mm/m2.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Urmele arheologice au fost cercetate și studiate de Institutul de Arheologie din Cluj și Muzeul Municipal din Mediaș. S-au descoperit mai multe urme materiale care atestă prezența vieții și a omului pe aceste meleaguri.

Așezarea preistorică se află pe panta joasă a dealului din sud-vestul orașului. Au fost scoase la iveală bucăți de chirpici și impresiuni de nuiele, ceramică fragmentară. Pe malul drept al pârâului Visa cu ocazia exploatării unei cariere de nisip s-a descoperit un molar aparținând unui mamut (Mamuthus Primigenius Blumb) și urmele unei așezări din bronzul timpuriu. Aceste materiale au fost donate Muzeului din Mediaș.

În timpul amenajării construcțiilor pentru ștrand au fost identificate un șirag de mărgele confecționate din cochilii de scoici perforate și scheletul unui adult, precum și urmele unei locuințe semiîngropate aparținând perioadei hallstattiene. Locuința cuprindea o vatră de foc și mai multe vase de lut care datează din mileniul II î.e.n.. Alte săpături efectuate în 1958 de profesorul Nicolae Lupu din Sibiu în colaborare cu profesorul Nicolae Dragan din Mediaș, au scos la iveală un mormânt de inhumație cu numeroase obiecte de inventar: o fibulă, un inel de argint, două mărgele din foiță de aur, o bucată dintr-o toartă de bronz cu proteme de șarpe, un dentar republican (229-217 î.e.n.), un antonomian de la Filip Arabul (244-248 e.n.), o bucată dintr-o zăbală, o placă de bronz, o fusaiolă de lut ars. Mormântul prin natura inventarului său este de factură română și aparține unei persoane din rândul populației romane din secolul al III-lea e.n.. În jurul mormântului s-au găsit cioburi de vase lucrate cu roata olarului, bine arse de culoare roșie-gălbuie sau gri închis.

Copşa Mică în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Cel mai important punct arheologic se poate considera Dealul Cetății (Burc) unde s-au descoperit o serie de materiale de valoare istorică: resturile unui schelet de rinocer (Rhinoc. Trichorn. Et. Cerv. Capriolius), obiecte din bronz aparținând culturii Witenberg și o monedă de bronz de factură tracică din secolul I î.e.n.. Pe Dealul Cetate au fost localizate vestigii romane și resturile unui mormânt din secolul al IV-lea e.n., iar pe terasele sud-estice ale actualei așezări s-au descoperit fragmente ceramice din secolele al XI-lea - al XII-lea - semne evidente ale vetrei satului medieval. Toate aceste vestigii arheologice constituie dovezi ale continuității populației pe aceste meleaguri din timpuri străvechi până în zilele noastre. Centrul așezării s-a mutat dintr-o parte în alta datorită în parte intervenției procesului de migrație a popoarelor, proces atestat în Copșa prin descoperirea unor fragmente de ceramică cenușie.

Dacă vechea așezare nu s-a menținut tot timpul în același loc se datorează și istoriei frământate a Transilvaniei în prima parte a evului mediu.

Atestarea documentară propriu-zisă a așezării medievale apare în ordinea cronologică sub denumirea:

  • Parva Kabaz - 1402;
  • Kopps Minor - 1415;
  • Kyss Kappyss - 1429;
  • Magyar Kapus - 1733;
  • Kopse - 1750;
  • Klein Kopische - Copșa Mică - 1850.

Statele din jurul Copșei - Axente Sever, Târnava, Târnăvioara, Valea Viilor aparțineau Fundusregius organizat administrativ în scaunul Mediaș. În secolul al XIV-lea acest scaun obține autonomie față de regatul Ungariei, autonomie întărită de Mateas Rex în 1476 printr-o diplomă numită Universitas Saxonum. Privilegiile acordate acestei populații săsești s-au extins și asupra celei din Copșa. Documentele vremii atestă că aici nu au existat țărani aserviți, ci liberi. Această libertate trebuia răsplătită prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Alba Iulia-Dumbrăveni-Sighișoara care era o arteră principală din estul Transilvaniei.

Pe locul bisericii evanghelice actuale în secolul al XV-lea s-a construit un turn de pază în jurul căruia a luat ființă localitatea care azi constituie vatra veche a orașului. Bătrânii povestesc că acest turn era un mic punct de vamă pentru comercianții care circulau spre Mediaș și Blaj. De aici traducerea din limba maghiară "Poarta Mică". Numele de mică este dat probabil de suprafața restrânsă pe care o ocupă orașul din cauza luncii inundabile a Târnavei Mari și a reliefului frământat. Amenajarea căilor de comunicație atât șosele cât și căi ferate determină o dezvoltare mai pronunțată a localității. Între 1850-1867 se construiește drumul național Sibiu-Sighișoara-Brașov, iar în 1872 calea ferată Sibiu-Copșa, la care în 1873 se adaugă via Arad-Copșa-Brașov. Localitatea devine astfel un nod feroviar important. Dezvoltarea se datorează descoperirii și exploatării gazului metan. Prima sondă ia ființă în 1913 dar lucrările se întrerup datorită izbucnirii primului război mondial.

Monografia orașului[modificare | modificare sursă]

Copșa Mică este atestată din punct de vedere istoric în anul 1700. Cu toate acestea o primă atestare documentara datează de la începutul sec. al XV-lea. Conform informațiilor dintr-o lucrare a prof. C. Suciu așezarea apare inițial sub denumirea de PARVA KABAZ în anul 1402. În anul 1415 localitatea apare sub denumirea de KOPS MINOR iar în anul 1429 apare sub denumirea de KYSZ KAPPWSS.

Satele din jurul Copșei – Axente Sever, Târnava, Târnăvioara, Valea Viilor – aparțineau Fundusregius organizat administrativ în scaunul Mediaș. În secolul XIV acest scaun obține autonomie față de regatul Ungariei, autonomie întărită de Mateas Rex în 1476 printr-o diplomă numită Universitas Saxonum. Privilegiile acordate acestei populații sătești s-au extins și asupra celei din Copșa. Documentele vremii atestă că aici nu au existat țărani aserviți, ci liberi. Această libertate trebuia răsplătită prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Alba Iulia-Dumbrăveni-Sighișoara care era o arteră principală din estul Transilvaniei.

În anul 1415 în Copșa Mică exista parohia și biserica romano-catolică. În sec. al XVII-lea reforma principilor ardeleni din Transilvania a produs schimbări a religiei locuitorilor, majoritatea devenind lutherani. Deși o parte a populației este de origine maghiară influența sașilor din zonă și-a spus cuvântul, determinând îmbrățișarea reformei lutherane. Atestarea populației românești se face la sfârșitul sec. al XVIII-lea, în analele bisericii romano-catolice amintindu-se de apariția unui număr de 12-15 familii de ortodocși. În 1864 familiile de români primesc de la un donator necunoscut o suprafață de teren unde își vor construi o mică biserică din lemn și actualul cimitir. În anul 1901 se construiește actuala biserică ortodoxă.

Pe locul bisericii evanghelice actuale, în secolul XV s-a construit un turn de pază în jurul căruia a luat ființă localitatea care azi constituie vatra veche a orașului. Bătrânii povestesc că acest turn era mic punct de vamă pentru comercianții care circulau spre Mediaș și Blaj. De aici traducerea din limba maghiară Poarta Mică. Numele de „mică” este data probabil de suprafața restrânsă pe care o ocupa orașul din cauza luncii inundabile a Târnavei Mari și a reliefului frământat.

Amenajarea căilor de comunicație – atât șosele cât și căi ferate – determină o dezvoltare mai pronunțată a localității. Între 1850-1867 se construiește drumul național Sibiu-Sighișoara-Brașov-Blaj-Copșa, iar în 1872 calea ferată Sibiu-Copșa, la care în 1873 se adaugă via Arad-Copșa-Brașov. Localitatea devine astfel un nod feroviar important. Dezvoltarea ulterioară se datorează descperirii și exploatării gazului metan. Prima sondă ia ființă în 1913 dar lucrările se întrerup din cauza izbucnirii primului război mondial. În jurul anului 1935 apar primele semne ale industrializării localității. În anul 1961 localitatea a fost declarată oraș.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Copșa Mică

     Români (75.07%)

     Maghiari (8.3%)

     Romi (11.15%)

     Necunoscută (4.95%)

     Altă etnie (0.49%)

Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Copșa Mică

     Ortodocși (82.05%)

     Romano-catolici (4.33%)

     Reformați (1.4%)

     Penticostali (1.29%)

     Baptiști (1.12%)

     Luterani (2.81%)

     Necunoscută (4.97%)

     Altă religie (1.99%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Copșa Mică se ridică la 5.404 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.369 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (75,07%). Principalele minorități sunt cele de romi (11,16%) și maghiari (8,31%). Pentru 4,96% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,05%), dar există și minorități de romano-catolici (4,33%), evanghelici-luterani (2,81%), reformați (1,41%), penticostali (1,3%) și baptiști (1,13%). Pentru 4,98% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluția populației la recensăminte:


Evoluție demografică[modificare | modificare sursă]

În anul 1930 numărul de locuitori ai localității a fost de 1.726 (810 maghiari, 480 români, 425 germani și 20 persoane de altă naționalitate), în 1956 ajungând la 4 032 persoane, creșterea cea mai ridicată fiind înregistrată în anul 1980 - 6 938 persoane. În prezent numărul total de locuitori este de 5 142 persoane din care:

  • Bărbați 2.563
  • Femei 2.579

Situația pe grupe de vârstă:

  • Între 0 - 18 ani 1 535
  • Între 18 - 55 ani 2 556
  • Peste 55 ani 1 051

În comparație cu anul 1989, numărul locuitorilor din Copșa Mică a scăzut cu 23% și ne putem aștepta să continue pe o pantă descendentă, având în vedere situația generală a orașului (lipsa acută de locuri de muncă, poluarea etc). Mortalitatea generală și în consecință sporul natural negativ depășesc media pe județ. Există o pondere mare a navetiștilor în învățământ, sănătate, asistență socială, sport, turism.

Evoluția populației în perioada 1989-2000

Anii 1989 1992 1995 1998 1999 2000

Total 6 739 5 179 5 229 5 142 5 216 5 189

Structura populației pe după religie în 1998

Ortodocsi 82,15%

Evanghelici 8,12%

Romano-Catolici 3,86%

Reformați 2,79%

Greco-Catolici 1,29%

Alții 1,75%

Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Referitor la infrastructură, evoluția principalilor indicatori pe ansamblu prezintă o ușoară creștere în perioada 1989-1999. Astfel, lungimea străzilor orășenești în anul 1989 a fost de 17 km, crescând cu 1 km în anul 1999. Se remarcă o creștere cu doar 4 km în 1999 față de 1989, a lungimii străzilor modernizate.

Lungimea simplă a rețelei de distribuție a apei potabile a fost în 1989 de 5,3 km, cu 4,3 km mai mare decât cea din 1989. Lungimea rețelei de canalizare a rămas constantă, acoperind 30% din suprafața totală a orașului cu o lungime de 5,3 km. Restul de 70% din suprafața orașului nu are un sistem de canalizare propriu-zis. Lungimea conductelor de distribuție a gazelor naturale este de 28 km nemodificandu-se în anul 1999 față de anul 1989.

Localitatea se situează de-a lungul drumului național DN 14, care traversează orașul de la NE la SV (Sibiu-Sighișoara). Localitatea este traversată și de DN 14B (Copșa Mică-Blaj) și se află amplasată la o distanță de 43 km față de Aeroportul Sibiu.

Orașul Copșa Mică este important nod de cale ferată. Este traversat de magistrala feroviară 3 si linia de cale ferată Sibiu- Copșa Mică, linia 3 fiind dublă electrificată. Orașul este legat de capitala de județ printr-o linie simpla neelectrificată.

Orașul este cuplat la rețeaua telefonică naționala și internațională prin rețeaua de telecomunicație modernă (fibră optică) pusă în funcțiune în anul 1998. Există 1 125 de posturi telefonice private și 16 posturi publice. În oraă există acoperire a tuturor rețelelor de telefonie mobilă.

La sfârșitul anului 1999 fondul de locuințe a fost de 1 917 locuințe, înregistrând față de anul 1989 o scădere de 16 locuințe. Suprafața locuibilă în anul 1999 a fost de 67,681 m2 cu 3,9% mai mare decât în 1989. Ca formă de proprietate, ponderea o dețin locuințele în proprietate privată. Astfel, la nivelul anului 1999, acestea reprezentau 85,9% din total, iar in 1989 - 32,96%. Din punct de vedere cantitativ fiecărui locuitor îi revin 12,9 m2 de suprafață locuibilă.

Sistemul educațional la nivel local[modificare | modificare sursă]

Populația școlară la nivelul orașului Copșa Mică a fost în anul școlar 2001-02 de 1 405 persoane. În orașul Copșa Mică funcționează 3 grădinițe (169 copii), 3 instituții școlare cu clasele I-VIII (805 elevi), un Grup școlar în care există un liceu (cu profilele real, uman, tehnic, resurse, servicii, informatică), un club al elevilor (cercuri de informatică, foto, sport, protecția mediului, teatru, ziaristică), o școală profesională, o școală complementară și o școală tehnică de maiștrii (505 elevi). Sistemele de învățământ sunt accesibile în limba română. Oferta de carte este bine reprezentată, în oraș existând o bibliotecă orășenească (474 cititori), 2 biblioteci în școlile generale. Cele trei biblioteci conțin 23 600 volume, iar biblioteca de la Casa de Cultură conține 15 300 volume.

Poluarea[modificare | modificare sursă]

Orașul a avut reputația de cel mai poluat oraș din Europa până la accidentul nuclear de la Cernobâl . Aceasta a fost datorată emisiilor de la două fabrici din zona:

  • Carbosin, deschisă din 1936 până în 1993, care a produs negru de fum; emisiile sale au afectat zona timp de aproape 60 de ani, lăsând urme de cenușă pe case, copaci, animale și restul. Aceste urme încă sunt vizibile și astăzi.
  • Sometra, cealaltă sursă de poluare, mai puțin vizibilă dar mult mai serioasă din punctul de vedere al impactului asupra sănătății localnicilor. Emisiile de la topitorie au contribuit la incidența ridicată a cancerului pulmonar și al impotenței, precum și o speranță de viață cu nouă ani mai mică decât media națională.

Monumentul Eroilor Români din al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Monumentul este un obelisc ridicat în anul 1952 și se află amplasat pe Aleea Castanilor, lângă Primăria orașului. Monumentul este realizat din beton placat cu marmură. Pe această placă sunt încrustate o cască, o spadă și o frunză de laur. Obeliscul, înalt de 1,8 m, este împrejmuit cu un zid semirotund, iar pe o placă sunt înscriși eroii orașului din timpul celui de-al doilea război mondial.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Primarii orașului[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]


Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Copșa Mică

Poluarea

Imagini