Muzeul Țăranului Român

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Muzeul Național al Țăranului Român
Muzeul Țăranului Român
Muzeul Țăranului Român
Poziționare
Localitate București
Țara  România
Creare
Arhitect Nicolae Ghica-Budești
Data finalizării 1941
Clasificare
Cod LMI B-II-m-A-18985

Muzeul Național al Țăranului Român este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte și Tradiții Populare. Este situat în București pe Șoseaua Kiseleff nr.3, lângă Piața Victoriei. Clădirea unde se află actualul muzeu a fost construită în perioada 1912-1941, după planurile arhitectului N. Ghica-Budești.[1] În 1953 se numea Muzeul Lenin-Stalin, apoi Muzeul Partidului, iar de la 5 februarie 1990 a fost redenumit în Muzeul Țăranului Român[2].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Muzeul Național al Țăranului Român este continuatorul Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială înființat la 1 octombrie 1906. Muzeul s-a mai numit Muzeul de Etnografie și Artă Națională, din 1912 Muzeul de Artă Națională iar mai apoi Muzeul de Artă Populară al Republicii. În 1978, muzeul s-a unit cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului și de Artă Populară. Muzeul este patronat de Ministerul Culturii.

Colecţie de farfurii la Muzeul Ţaranului Român

Muzeul a devenit cunoscut pentru colecțiile sale formate din 100.000 de obiecte. De la fondarea sa de către Horia Bernea pe 5 februarie 1990, funcționează într-o clădire în stil neo-românesc, declarată monument istoric. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European.

Colecţia de costume populare

Clădirea, ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiția brâncovenească, dispusă în forma incintelor de tip monastic, a fost finalizată în anul 1941, luînd înfățișarea actualului monument de arhitectură care este sediul Muzeului Țăranului Român. Zidăria aparentă din cărămidă roșie, arcadele și elementele traforate, foișorul amintind de clopotnițele vechilor mănăstiri, conferă clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei.

Muzeul deține colecții de ceramică, port popular, țesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarțe. În curtea muzeului dinspre bulevardul Ion Mihalache a fost montată o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea, strămutată aici în anul 1992.

Directori[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

Muzeul Țăranului Român a obținut în 1996 trofeul EMYA (European Museum of the Year Award).[4]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Silvia Colfescu, București -ghid turistic, istoric, artistic, 2006
  2. ^ Muzeul Țăranului Român, 20 de ani de istorie recentă, 1 februarie 2010, adevarul.ro, accesat la 18 mai 2011
  3. ^ Virgil Nițulescu, numit director interimar al Muzeului Țăranului Român, 24 mai 2010, Realitatea TV, accesat la 19 septembrie 2013
  4. ^ Ia-ti Bucurestii - Muzeele ar trebui sa iasa din cochilie, 28 august 2006, Irina Munteanu, Jurnalul Național, accesat la 22 iulie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Muzeul Țăranului Român

Reportaje

Video