Electronică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Electronica reprezintă o disciplină cu caracter tehnic şi ştiinţific care se ocupă cu studiul sistemelor fizice neliniare electric (dispozitive electronice) şi al circuitelor care includ aceste elemente (circuite electronice).
Conform unei alte definiţii electronica este o ramură tehnică bazată pe proprietăţile, comportarea şi controlul electronilor. Este considerată o parte a electrotehnicii, tehnicile electronice aplicându-se în cele mai diverse domenii de activitate, cum sunt industria, comunicaţiile, apărarea militară şi distracţiile. Echipamentul electronic se foloseşte în sisteme electrice industriale şi la centralele electrice. Practic vorbind în zilele de azi electronica este omniprezentă.
Istoria electronicii porneşte de la descoperirea lui Edison în 1883, care a observat că în anumite condiţii curentul electric ar trece prin vid. A experimentat acest lucru folosind o lampă electrică vidată (bec) în care a introdus un electrod de metal (o placă metalică). Dacă electrodul devenea electric pozitiv faţă de filamentul lămpii, apărea un curent electric ce străbătea spaţiul vid dintre filament şi electrod.
Această eliberare a electronilor dintr-un material sub acţiunea căldurii se numeşte "emisie termoelectrică". În condiţii de vid, electronii eliberaţi de filamentul încăzit şi care nu pot fi captaţi de mediu formează un "nor" numit "sarcină spaţială". Aceast "nor" trebuie să fie cât mai dens; în acest scop se folosesc metale bogate în electroni liberi cum ar fi nichelul oxidat. Experienţa a arătat că nu este nevoie ca filamentul să fie şi emitor de electroni liberi şi că poate exista o placă numită "catod" care poate fi încălzită de acesta. Captarea lor va fi făcută de o altă placă, cu polaritate electrică pozitivă, numită "anod". Acest tip de lampă se numeşte "diodă". Ulterior au apărut şi lămpi mai complexe, în funcţie de cerinţe: triode, pentode şi altele. A urmat apoi inventarea "tuburilor electronice", sufletul electronicii; ele au dăinuit o "eternitate" de circa 50 de ani.
Inventarea tuburilor electronice a făcut să se dezvolte o nouă industrie, "industria electronică". Datorită ei filmul a început să "vorbească", radioul să aducă ultimile ştiri în casă, oamenii să comunice la distanţă, doctorul să vadă în interiorul pacientului, imaginile să fie transmise la distanţă cu ajutorul telefaxului şi al televiziunii, a apărut calculatorul şi multe alte aparate şi dispozitive industriale.
Apoi tuburile electronice au fost "detronate" de semiconductoare: (diode şi tranzistoare) care, datorită mărimii constructive reduse, au micşorat şi uşurat toate produsele: radiouri, televizoare, instalaţii de sunet, computere, aparatură medicală şi multe altele.
Dar şi semiconductoarele au început să piardă teren în faţa urmaşilor lor, "circuitele integrate". Apariţia acestora a dus la ceea ce se numeşte "microelectronică". Toate aparatele se miniaturizează din ce în ce mai mult, necesită un consum electric neglijabil şi sunt foarte uşor de transportat şi manevrat. Comparând primul calculator cu tuburi electronice (de tip miniatură - circa 3,5 cm înălţime şi 1,2 cm diametru), care ocupa o clădire destul de mare, cu calculatorul personal actual, drumul nu a fost atât de lung cât plin de surprize tehnologice rapide în domeniul electronicii. Noile descoperiri s-au succedat aşa de repede, încât de multe ori după nici un an de la apariţia unei noi descoperiri pe piaţă aceasta devenea învechită (perimată moral). Iar progresul continuă.
[modifică] Vezi şi
|
