Celuloză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Celuloza este o substanţă macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind constituientul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharidă care împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic) şi alte substanţe, formează pereţii celulelor vegetale şi conferă plantei rezistenţă mecanică şi elasticitate. Aceasta are aceeaşi formulă brută ca şi amidonul (C₆H₁₀O₅)_n, unde n poate atinge cifra miilor.

Cuprins 1 Proprietăţi 1.1 Fizice 2 Reacţii 2.1 Apa 2.2 Acid azotic

[modifică] Proprietăţi

[modifică] Fizice

Celuloza este o substanţă solidă, albă, insolubilă în apă şi ceilalţi solvenţi organici,solubila in hidroxid de tetraaminocupru(II) numit si reactiv Schweizer. Obişnuit, ea se obţine din lemn de conifere, de fag sau din stuf si paie. Plantele au un conţinut variabil de celuloză: fibrele de bumbac 85-90% în timp ce lemnul conţine 50% celuloză.

[modifică] Reacţii

Celuloza, deoarece are 3 grupe hidroxil OH supuse esterificării, mai poate fi scrisă sub forma {C₆H₇O₂(OH)₃}_n.

[modifică] Apa

H p m

[modifică] Acid azotic

{C₆H₇O₂(OH)₃}_n + 3HNO₃ → {C₆H₇O₂(NO₃)₃}_n + 3H₂O