Argint

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Paladiu - Argint - Cadmiu
Cu
Ag
Au  
 
 
Ag-TableImage.svg
Proprietăți generale
Nume, Simbol, Număr atomic Argint, Ag, 47
Serie chimică Metal tranzițional
Grupă, Perioadă, Bloc I B (11), 5 , d
Densitate, Duritate 10490 kg/m3, 2,5
Înfățișare Argintie
argint
Proprietăți atomice
Masă atomică 107,8683 uam
Rază atomică (calc.) 160 (165) pm
Rază covalentă 153 pm
Rază van der Waals 172 pm
Configurație electronică [Kr]4d105s1
e- pe nivel de energie 2, 8, 18, 18, 1
Număr de oxidare (Oxid) 1 (amfoter)
Structură cristalină Cubică, centrată în față
Proprietăți fizice
Stare de agregare solid
Prop. magnetice diamagnetic
Punct de topire 960,5° C

(1234,93 K 1763,2 °F)

Punct de fierbere 2180 °C

2435 K (3924 °F)

Volum molar 10,27 ×10−6 m3/mol
Energie de vaporizare 250,58 kJ/mol
Energie de combinare 11,3 kJ/mol
Presiunea vaporilor 0.34 Pa la 1234 K
Viteza sunetului 2600 m/s la 293.15 K
Diverse
Electronegativitate 1,93 (Scala Pauling)
Capacitate calorică specifică 232 J/(kg*K)
Conductivitate electrică 63 106 S/m
Conductibilitate termică 429 W/(m*K)
Primul potențial de ionizare 731,0 kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare 2070 kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare 3361 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
izo SN Semi-viață MD ED MeV PD
107Ag 51,839% Ag este stabil cu 60 neutroni
108Agm {sin.} 418 ani ε
TI
2,027
0,109
108Pd
 
109Ag 48,161% Cu este stabil cu 52 neutroni
Unități în SI și TPS.

Descoperire[modificare | modificare sursă]

Primele mine de argint au aparut mai înainte de perioada 3000 î.Hr. Argintul a fost un metal cunoscut de toate civilizațiile antice, însă spre deosebire de aur, este foarte rar găsit în stare naturală, lucru care explica faptul că dacă ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit decât mai târziu. Cu toate acestea, când a apărut prima oară în Egipt, a fost mult mai valoros decât aurul[1].

Argintul a fost rafinat prin cupelație, proces inventat de haldeeni în jurul lui 2500 î.Hr și descris în Biblie (Ezechiel 22: 17-22). Acest proces consta în încălzirea metalului topit într-o cupă poroasă și îngustă numită cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta oxida celelalte metale, precum plumb, cupru și fier, lăsând doar argintul (și aurul dacă era prezent) în stare globulară de metal topit[1].

Dezvoltarea Atenei și a civilizației sale remarcabile a fost posibilă datorită exploatării minelor locale de argint de către localnici în zona Laurium, unde au operat din perioada 600-300 î.Hr, producând în jur de 30 de tone de metal pe an. Minereul era în principal galenă, însă cu un conținut de argint de câteva procente; acesta era ușor de extras prin cupelație. Minele ateniene au continuat să fie operate și de către Imperiul Roman, deși cea mai mare cantitate de argint roman provenea din Spania. În Evul Mediu, minele germanice au devenit cel mai important furnizor de argint din Europa[1].

Și civilizațiile antice ale Americii Centrale și Sudice au exploatat argintul, însă schimbul cu acest metal s-a făcut după cucerirea spaniolă. Depozite importante s-au descoperit în anul 1535 la Charcas (Peru), Potosi (Bolivia) în anul 1545 și la Zacatenas (Mexic) în 1548. Producția din aceste surse era în total de peste 500 de tone pe an[2].

În secolul al XIX-lea, argintul a fost descoperit în SUA, în statul Nevada, iar în anul 1870 producția mondială a ajuns la 3000 de tone pe an[2].

Date chimice[modificare | modificare sursă]

Argintul este un element chimic. În tabelul periodic are simbolul Ag și numărul atomic 47. Este un metal tranzițional, având configurația electronică a kriptonului, al patrulea gaz rar (1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s2 3d10 4p6) la care se adaugă un electron s pe stratul al cincilea (5s1) și substratul 4d complet (4d10).

Proprietăți fizice si chimice[modificare | modificare sursă]

Argint metalic de mare puritate obținut prin metoda electrolitică, se poate observa structura cristalină dendritică

Este un metal alb, strălucitor, și, după cum îi spune și numele, argintiu. În tăietură proaspătă, are o culoare ușor gălbuie. Face parte, împreună cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria metalelor prețioase. Este moale, maleabil și ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică și termică.

Se oxidează cu ușurință în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului, cu care formează sulfuri.

Întrebuințări[modificare | modificare sursă]

Fiind un foarte bun conducător de electricitate, este folosit în electrotehnică și electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem de subțiri, iar prin turnare și ambutisare, conectori și pastile pentru contacte electrice. Deși se oxidează cu ușurință, stratul de oxid nu este aderent, drept pentru care mulți ani a fost principalul metal folosit în conectică. Cu toate acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă calitate se realizează din aur sau argint aurit.

Se mai întrebuințează la baterea monedelor, în giuvaergerie, precum și în medicină. Deoarece eliberează spontan ioni negativi (care au acțiune germicidă), multe decenii a fost întrebuințat la confecționarea de instrumente medicale și proteze. În stomatologie, din argint se realizează cu succes pivoți endodontici. Nu poate fi folosit ca atare la confecționarea de proteze dentare, ci numai în aliaje, împreună cu celelalte metale nobile.

Producția[modificare | modificare sursă]

În anul 2009 producția mondială de argint a fost estimată la 688 milioane de uncii, adică circa 21.400 tone.[3]

Prețul argintului. În decembrie 2010 argintul a atins cel mai ridicat preț înregistrat din 1980 încoace, fiind cotat la 30,7 de dolari uncia.[4] Recordul absolut este de 49,5 dolari uncia și a fost atins în ianuarie 1980.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 393
  2. ^ a b Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 394
  3. ^ a b Prețul argintului, cel mai ridicat din ultimii 30 de ani, 27 septembrie 2010, Dinu Dragomirescu, romania-actualitati.ro
  4. ^ Argintul, la maximul ultimilor 30 de ani, 30 decembrie 2010, Bogdan Cojocaru, Ziarul financiar, accesat la 19 mai 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]