Petrache Poenaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petrache Poenaru

Petrache Poenaru - portret de Constantin Lecca
Date personale
Născut10 ianuarie 1799
Benești, Țara Românească
Decedat2 octombrie 1875 (76 de ani)
București, România
Căsătorit cuCaliope Hrisocoleo
CopiiElena, Smaranda
Naționalitateromână
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer
matematician
fizician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia
Domeniupedagog, inventator, inginer și matematician
Alma MaterÉcole polytechnique  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Română[2]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruinventator al tocului rezervor
Societățimembru al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române

Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea – d. 2 octombrie 1875, București) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru titular al Academiei Române.

Studii[modificare | modificare sursă]

Petrache Poenaru a plecat la rugămințile lui Tudor Vladimirescu să studieze la Viena, iar apoi la Paris, unde a studiat filologia și științele tehnice.[4]

Invenții[modificare | modificare sursă]

În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre). Invenția nu a fost, însă, produsă în serie, de aceea, titlul de inventator al stiloului este atribuit lui Lewis Edson Waterman.[5]

Primul român care a călătorit cu trenul[modificare | modificare sursă]

La 15 septembrie 1830, se deschide în Anglia prima cale ferată din lume, care va face legătura între Liverpool și Manchester. La 27 octombrie 1831 tânărul Petrache Poenaru, spunea printre altele:

„Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură mașină cu aburi...”

Contribuții aduse învățământului românesc[modificare | modificare sursă]

A fost unul dintre organizatorii învățământului național românesc, fondatorul Colegiului Național Carol I din Craiova. În tinerețe a fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu iar ulterior, revenind în țară după călătorii și studii tehnice, s-a implicat în domenii legate de învățământ, administrație și inovație. Între 1834 - 1836 a insistat pentru introducerea Sistemului Metric Zecimal în Țara Românească.

La 20 octombrie 1850 a fost numit membru al Eforiei Școlilor Naționale, iar sarcina lui principală era să aplice Regulamentul de funcționare a școlilor din Țara Românească, semnat de donnitorul Barbu D. Știrbei.[4]

Împreună cu alți oameni de seamă a contribuit la înființarea în 1835 la Pantelimon a Școlii de Agricultură[6]. Din poziția de membru al Eforiei Școlilor Naționale în 1867 devine co-fondator al Școlii de Poduri și Șosele (actuala Universitate Tehnică de Construcții din București).

În 1870, spre sfârșitul vieții sale, a fost ales membru al Academiei Române.[7]

Primul ziar românesc[modificare | modificare sursă]

Foaia de propagandă a armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la inițiativa sa, a însemnat nu numai primul ziar românesc de propagandă, așa după cum îi arată și numele, dar și unul dintre primele exemple din istoria presei scrise din România de prezentare corectă a idealurilor revoluționare ale lui Tudor.[8]

Revoluționar la 1848[modificare | modificare sursă]

Petrache Poenaru a participat la Revoluția de la 1848 și a făcut parte din Comisia pentru liberarea robilor[9][10]. A semnat P. Poenaru pe primul comunicat al comisiei, din 12 iulie 1848, alături de Iosafat Snagoveanul și Cezar Bolliac (document original la Muzeul Național de Istorie a României). Din 1856 a fost venerabilul unei loji masonice bucureștene.[11] Devine un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Dintre descendenții cunoscuți se poate aminti scriitoarea Alice Voinescu (18851961) născută la Turnu Severin.[12]

Fosta stație de metrou Semănătoarea îi poartă acum numele.[13]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.ro.biography.name/inventatori/65-romania/210-petrache-poenaru-1799-1875  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1980/06/romania_literara_1980_06_24.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ a b Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 10. 
  5. ^ descopera.ro Primult brevet de inventie obtinut de un roman
  6. ^ George Potra Din Bucureștii de ieri, vol. II, pag. 70
  7. ^ „Academia Română - membrii Academiei Române din 1866 până în prezent”, Acad.ro, accesat în  
  8. ^ „Povestea fabuloasă a lui Petrache Poenaru, românul care a inventat stiloul. „Un condei portăreț, fără sfârșit...". adevarul.ro. . Accesat în . 
  9. ^ Monitorul român, I, 1848, p. 24, col. II.
  10. ^ Cornelia Bodea: 1848 la români: O istorie în date și mărturii, București, 1982
  11. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Petrache Poenaru
  12. ^ „Alice Voinescu, un destin trist pentru o minte sclipitoare”. Accesat în . 
  13. ^ „Opt staţii de metrou şi-au schimbat numele”. romania-actualitati.ro. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcel Romanescu, Petrache Poenaru și neamurile sale, 1944
  • Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii - Dicționar, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1982

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice