Băicoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Băicoi
—  Oraș  —
Stema Băicoi
Stemă
Băicoi se află în Romania
{{{alt}}}
Băicoi
Localizarea orașului pe harta României
Băicoi se află în Județul Prahova
{{{alt}}}
Băicoi
Localizarea orașului pe harta județului Prahova
Coordonate: Coordonate: 45°2′43″N 25°51′57″E / 45.04528°N 25.86583°E / 45.04528; 25.8658345°2′43″N 25°51′57″E / 45.04528°N 25.86583°E / 45.04528; 25.86583

Țară  România
Județ Prahova

SIRUTA 130981

Localități componente

Guvernare
 - Primar Ciprian Gheorghe Stătescu[1] (PDL[1], ales 2008)
Altitudine maximă 310 m.d.m.
Altitudine minimă 285 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 17.981 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 20.020 locuitori

Site: Primăria orașului Băicoi

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului

Băicoi este un oraș din județul Prahova, Muntenia, România. În afara localității reședință a orașului, orașul cuprinde și localitățile[4] Dâmbu, Liliești, Schela, Tufeni și Țintea.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Orașul Băicoi este situat în mijlocul județului Prahova pe următoarele coordonate: 45,02 grade latitudine nordică și 25,52 grade longitudine estica, la distanța de 20 km nord de Ploiești, respectiv 16 km sud de Câmpina, la un nivel mediu de 250 m deasupra mării. Înălțimea maximă (406 metri), raportată la nivelul mării, se atinge în cadrul orașului Dealul Țintea. Orașul se întinde pe o lungime de 17 km (de la intrarea în Tufeni dinspre Mislea până la ieșirea spre Găgeni - Canton). Este dezvoltat practic de-a lungul arterei principale (Strada Republicii), din care pleacă mai multe străzi, care depășesc foarte rar lungimea de 2-3 km.

Orașul este străbătut, prin zona sa de sud-vest, în afara localităților, de șoseaua națională DN1, care leagă Ploieștiul de Brașov. Accesul din această șosea către localitățile orașului se face prin șoselele județene DJ100F (care parcurge orașul de la vest la est, ducând către Plopeni) și DJ215 (care duce mai departe spre Scorțeni. Din DJ100F, în nord-vestul județului, pornește și șoseaua DJ100E, care duce către Scorțeni, Telega, Câmpina și mai departe spre valea Proviței.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Băicoi

     Români (95.48%)

     Necunoscută (4.14%)

     Altă etnie (0.36%)




Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Băicoi

     Ortodocși (93.37%)

     Necunoscută (4.33%)

     Altă religie (2.29%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Băicoi se ridică la 17.981 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 20.020 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,48%). Pentru 4,15% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,37%). Pentru 4,34% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluția populației la recensăminte:


Clima[modificare | modificare sursă]

Clima orașului este continentală de deal, cu o temperatură medie anuală de 9-10 grade °C, media precipitațiilor fiind de aproximativ 600 mm anual.

Facilități[modificare | modificare sursă]

Orașul Băicoi are încălzire bazată pe gaze naturale, este electrificat în întregime, iar rețeaua de apă și canalizare acoperă mai mult de 70% din suprafața sa.

Date istorice[modificare | modificare sursă]

Toponimie[modificare | modificare sursă]

Numele localității se pare că derivă din Bai (de la Baiu, un cioban coborât din Munții Baiului, aflați puțin mai la nord de Băicoi - probabil primul locuitor al satului) și köy (care în cumană și turcă înseamnă sat). Toponimul Băicoi poate avea deci semnificația „satul lui Baiu”. Baiu (ulterior Baicu) a fost familia care a stăpânit cea mai mare parte a vetrei satului.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primele vestigii istorice descoperite pe raza orașului s-au găsit la Țintea și datează din aproximativ 341 î.Hr. Este vorba de monede dacice și un tezaur de tetradrahme. S-au descoperit și urme de așezări dacice din perioada marelui stat dac al lui Burebista (82-44 î.Hr.), precum și urme ale culturii Dridu (secolele al VII-lea–al X-lea).

Atestarea documentară a orașului datează din 20 mai 1597, când Manole și Necula Logofăt au primit de la domnitorul muntean Mihai Viteazul moșia Băicoiului în schimbul moșiei Ploieștilor, unde se afla un sat moșenesc pe care voievodul a fondat ulterior un oraș.

În 1831, căpeteniile arnăuților din Oltenia, Iordache și Farmache, au fost chemate să apere Bucureștiul și au pornit la drum, jefuind însă satele întâlnite în cale. O ceată a izgonit ispravnicii din Târgoviște, care s-au refugiat la Băicoi. Tot aici au poposit și corpul de armată trimis de la Ploiești către Târgoviște să restabilească ordinea.[6]

Una din moșiile de la Băicoi a fost deținută de generalul Constantin Ghica, acesta fiind autorizat la 5 mai 1792 de domnitorul Mihai Suțu. După moartea acestuia în străinătate, în 1822, la Băicoi au fost aduse și înhumate rămășițele sale. O altă moșie a aparținut prințesei Cleopatra Trubetzkoi, cu o grădină apreciată de Cezar Bolliac în însemnările sale din 1845.[6]

În 1859 la Băicoi s-a organizat prima tabără a armatei comune a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Băicoi era o comună rurală, formată din satele Băicoi, Cotoiu, Tufeni și Găgeni, totalizând 3257 locuitori. În comună se aflau 2 biserici (una zidită de localnici, alta de principesa Trubetzkoi), și o școală datând de la 1856. Restul localităților orașului actual alcătuiau comuna Țintea, ambele comune făcând parte din plasa Filipești a județului Prahova.[6] Tot atunci, comuna Țintea avea în componență satele Țintea, Dâmbu și Liliești, totalizând 1240 de locuitori. Ea avea atunci o școală și trei biserici, precum și o pepinieră de viță americană deținută de statul român.[7]

În 1925, comuna Băicoi avea 5946 de locuitori, în satele Băicoi, Cotoiu și Tufeni (satul Găgeni fiind arondat comunei Păulești).[8] Comuna Țintea, în aceeași compoziție, avea 2639 de locuitori.[9]

Comuna Băicoi a fost declarată oraș în 1948, imediat după al Doilea Război Mondial. După reorganizarea administrativă din 1950, orașul a făcut parte din raionul Câmpina al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești. Regiunile au fost desființate în 1968, atunci orașul înglobând comuna Țintea cu toate satele ei și fiind arondat județului Prahova.[10][11]

Biserici[modificare | modificare sursă]

În orașul Băicoi există lăcașe de cult ortodox. Bisericile ortodoxe locale sunt construcții în general vechi, biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena din Băicoi” fiind chiar monument istoric.

Aceste lăcașe sunt dispuse geografic în toate cartierele astfel:

  • Schela - „Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena”
  • Liliești - „Biserica Hagica”
  • - „Biserica Sfantul Nicolae”
  • Țintea - „Biserica Duminica Tuturor Sfinților”
  • Tufeni - „Biserica Nașterea Domnului și adormirea Maicii Domnului”
  • Dâmbu - „Biserica Cioara”.

De câțiva ani, prin truda părintelui D. Iarca, funcționează la ieșirea din oraș, schitul-bisericuță „Popasul Călătorului”.[12]

Localități componente[modificare | modificare sursă]

Orașul Băicoi are în componență următoarele localități:

  • Schela, în care sunt concentrate cele mai importante unități economice ale orașului, situat la intrarea în oraș dinspre DN1 - Paralela 45;
  • Tufeni situat în nordul extrem al orașului, oarecum izolat de restul Băicoiul, alături de o mică zonă cunoscută sub numele de Cotoiu.
  • Centrul Vechi al orașului, cândva loc de promenadă și de întalniri pentru tinerii anilor 1965-1980, cu aleea sa de plopi, este locul unde se afla domeniul principesei Cleopatra Trubetzkoi. Reprezintă vatra veche a satului Băicoi, aici aflându-se și unitățile administrative ale orașului (Primărie, Fisc), grădinița, școala generală, liceul și o zonă comercială și de servicii;
  • Liliești, care în urma amplasării aici a câtorva cvartale de locuințe în perioada comunistă, tinde să devină centrul orașului.
  • Dâmbu situat în estul orașului, spre ieșirea cu Scorțeni și
  • Țintea, reședința fostei comune Țintea, situat în est, întinzându-se până la ieșirea spre Găgeni, respectiv Plopeni, cunoscută în țară pentru zăcămintele de petrol și pentru proprietățile izvoarelor clorosodice din Valea Stelii (Senin).

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema orașului Băicoi este un scut despicat. Prima parte, tăiată, cuprinde sus, în câmp verde, trei lacrimi de argint; în câmp inferior, pe azur, se află o acvilă bicefală ieșindă de argint. În partea din stânga, pe azur, sunt trei brâuri negre. Scutul este timbrat cu o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate (coroana murală cu trei turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș).

Semnificația elementelor este:

  • Lacrimile de argint și acvila bicefală de argint ieșindă fac aluzie la familiile boierești Ghica și Cantacuzino, familii care au deținut proprietăți în localitate. Din aceste familii se trage prințesa Cleopatra Trubetzkoi, care a deținut în Băicoi un palat și care a contribuit la ridicarea spirituală și culturală a localității prin ctitorirea unei biserici și prin înființarea unei școli.
  • Brâurile negre simbolizează țițeiul, localitatea fiind cunoscută prin activitatea de extracție a țițeiului.
  • Coroana murală, de argint, cu trei turnuri crenelate, semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș.

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Băicoi
  1. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ http://www.insse.ro/cms/files/RGA2010/formulare/Siruta_RGA2010.pdf
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ a b c Lahovari, George Ioan (1898). „Băicoi, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 275–276. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Țintești, sat și com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 679. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  8. ^ Comuna Băicoi în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=568. Accesat la 7 martie 2013. 
  9. ^ Comuna Băicoi în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=568. Accesat la 7 martie 2013. 
  10. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 9 noiembrie 2012. 
  11. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 9 noiembrie 2012. 
  12. ^ http://primariabaicoi.ro/pages.php?page_id=54