Băicoi
 |
Acest articol sau secțiune are multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
| Băicoi | |
| — Oraș — | |
 Băicoi
|
|
Băicoi
|
|
| Coordonate: Coordonate: | |
|---|---|
|
|
|
| Țară |  România |
| Județ | Prahova |
| Atestare documentară | |
|
|
|
| Localități componente | |
|
|
|
| Guvernare | |
| - Primar | Ciprian Gheorghe Stătescu[1] (PNDC[1], ales 2008) |
|
|
|
| Populație (2002)[2] | |
| - Total | 20.020 locuitori |
|
|
|
| Site: http://www.primariabaicoi.ro (ro) | |
|
|
|
 |
|
modifică  |
|
Băicoi este un oraș din județul Prahova, Muntenia, România.
Cuprins |
[modificare] Așezare (date geografice)
Orașul Băicoi este situat în mijlocul județului Prahova pe următoarele coordonate: 45,02 grade latitudine nordică și 25,52 grade longitudine sudică la o distanță de 20 km nord de Ploiești, respectiv 16 km sud de Câmpina, la un nivel mediu de 250 m deasupra mării. Înălțimea maximă (406 metri), raportată la nivelul mării, se atinge în cadrul orașului Dealul Țintea. Orașul se întinde pe o lungime de 17 km (de la intrarea în Tufeni dinspre Mislea până la ieșirea spre Găgeni - Canton). Este dezvoltat practic de-a lungul arterei principale (Strada Republicii), din care pleacă mai multe străzi, acestea nedepășind însă ca lungime 2-3 km decât foarte rar.
[modificare] Clima
Clima orașului este continentală de deal, cu o temperatură medie anuală de 9-10 grade °C, media precipitațiilor fiind de aproximativ 600 mm anual.
[modificare] Facilități
Băicoiul are încălzire bazată pe gaze naturale, orașul este electrificat în întregime, rețeaua de apă și canalizare acoperă mai mult de 70% din suprafață.
[modificare] Date istorice
Primele vestigii istorice descoperite pe raza orașului s-au găsit la Țintea și datează din aproximativ 341 î.Hr. Este vorba de monede dacice și un tezaur de tetradrahme. S-au descoperit și urme de așezări dacice din perioada marelui stat dac al lui Burebista (82-44 î.Hr.), precum și urme ale culturii Dridu (secolele al VII-lea–al X-lea). Atestarea documentară a orașului datează din 20 mai 1597, când Manole și Necula Logofăt au primit de la domnitorul muntean Mihai Viteazul moșia Băicoiului în schimbul moșiei Ploieștilor, unde se afla un sat moșnenesc pe care voievodul a fondat ulterior un oraș.
În 1831, căpeteniile arnăuților din Oltenia, Iordache și Farmache, au fost chemate să apere Bucureștiul și au pornit la drum, jefuind însă satele întâlnite în cale. O ceată a izgonit ispravnicii din Târgoviște, care s-au refugiat la Băicoi. Tot aici au poposit și corpul de armată trimis de la Ploiești către Târgoviște să restabilească ordinea.[3]
Una din moșiile de la Băicoi a fost deținută de generalul Constantin Ghica, acesta fiind autorizat la 5 mai 1792 de domnitorul Mihai Suțu. După moartea acestuia în străinătate, în 1822, la Băicoi au fost aduse și înhumate rămășițele sale. O altă moșie a aparținut prințesei Cleopatra Trubetzkoi, cu o grădină apreciată de Cezar Bolliac în însemnările sale din 1845.[3]
În 1859 la Băicoi s-a organizat prima tabără a armatei comune a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Băicoi era o comună rurală, formată din satele Băicoi, Cotoiu, Tufeni și Găgeni, totalizând 3257 locuitori. În comună se aflau 2 biserici (una zidită de localnici, alta de principesa Trubetzkoi), și o școală datând de la 1856. Restul localităților orașului actual alcătuiau comuna Țintea, ambele comune făcând parte din plasa Filipești a județului Prahova.[3] Tot atunci, comuna Țintea avea în componență satele Țintea, Dâmbu și Liliești, totalizând 1240 de locuitori. Ea avea atunci o școală și trei biserici, precum și o pepinieră de viță americană deținută de statul român.[4]
Comuna Băicoi a fost declarată oraș în 1948, imediat după al Doilea Război Mondial. După reorganizarea administrativă din 1950, orașul a făcut parte din raionul Câmpina al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești. Regiunile au fost desființate în 1968, atunci orașul înglobând comuna Țintea cu toate satele ei și fiind arondat județului Prahova. Tot atunci, satul Găgeni a fost separat de Băicoi, fiind arondat comunei Păulești.
[modificare] Demografie
Populația activă reprezintă aproximativ 42% din total, iar mai mult de 60% este ocupată în industrie și servicii. Băicoienii sunt în proporție de 98% de naționalitate română, restul fiind roomi, maghiari etc. De asemenea, în proporție de 97% băicoienii sunt creștini ortodocși ca și religie, existând însă în oraș și creștini catolici, adventiști, atei, evangheliști, penticostali etc, majoritatea minorităților religioase având în oraș locașe de cult, case de rugăciune sau biserici. Ca o curiozitate, cei mai longevivi băicoieni au trăit 104 ani: Ecaterina Dobrica (1840-1944), respectiv Vasile Cazan (1893-1997).
Evoluția populației la recensăminte: 
[modificare] Localități componente
Orașul Băicoi are în componență următoarele localități:
- Schela, în care sunt concentrate cele mai importante unități economice ale orașului, situat la intrarea în oraș dinspre DN1 - Paralela 45;
- Tufeni situat în nordul extrem al orașului, oarecum izolat de restul Băicoiul, alături de o mică zonă cunoscută sub numele de Cotoiu.
- Centrul Vechi al orașului, cândva loc de promenadă și de întalniri pentru tinerii anilor 1965-1980, cu aleea sa de plopi, este locul unde se afla domeniul principesei Cleopatra Trubetzkoi. Reprezintă vatra veche a satului Băicoi, aici aflându-se și unitățile administrative ale orașului (Primărie, Fisc), grădinița, școala generală, liceul și o zonă comercială și de servicii;
- Liliești, care în urma amplasării aici a câtorva cvartale de locuințe în perioada comunistă, tinde să devină centrul orașului.
- Dâmbu situat în estul orașului, spre ieșirea cu Scorțeni și
- Țintea, reședința fostei comune Țintea, situat în est, întinzându-se până la ieșirea spre Găgeni, respectiv Plopeni, cunoscută în țară pentru zăcămintele de petrol și pentru proprietățile izvoarelor clorosodice din Valea Stelii (Senin).
[modificare] Stema
Stema orașului Băicoi este un scut despicat. Prima parte, tăiată, cuprinde sus, în câmp verde, trei lacrimi de argint; în câmp inferior, pe azur, se află o acvilă bicefală ieșindă de argint. În partea din stânga, pe azur, sunt trei brâuri negre. Scutul este timbrat cu o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate (coroana murală cu trei turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș).
Semnificația elementelor este:
- Lacrimile de argint și acvila bicefală de argint ieșindă fac aluzie la familiile boierești Ghica și Cantacuzino, familii care au deținut proprietăți în localitate.
Din aceste familii se trage prințesa Cleopatra Trubetzkoi, care a deținut în Băicoi un palat și care a contribuit la ridicarea spirituală și culturală a localității prin ctitorirea unei biserici și prin înființarea unei școli.
- Brâurile negresimbolizează țițeiul, localitatea fiind cunoscută prin activitatea de extracție a țițeiului.
- Coroana murală, de argint, cu trei turnuri crenelate, semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș.
[modificare] Note
- ^ a b „Rezultatele alegerilor locale din 2008”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2008.ro/documm/locale_2008/Pales_moc123.pdf. Accesat la 19 iunie 2008.
- ^ „Rezultatele recensământului din 2002 pentru Băicoi, Prahova”. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=875&judet_id=1113&localitate_id=1117.
- ^ a b c Lahovari, George Ioan (1898). „Băicoi, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 275–276. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf.
- ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Țintești, sat și com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 679. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf.
[modificare] Legături externe
|
||||||||
