Electricitate
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Electromagnetism |
|---|
|
Electricitatea este un set de fenomene fizice asociate cu prezența și fluxul de sarcină electrică. Energia electrică produce o mare varietate de efecte bine-cunoscute, cum ar fi: fulgerul, electricitatea statică, inducția electromagnetică și fluxul de curent electric. În plus, energia electrică permite crearea și primirea de radiații electromagnetice, cum ar fi undele radio.
În domeniul energiei electrice, sarcina produce câmpuri electromagnetice care acționează asupra altor sarcini. Energia electrică apare ca urmare a mai multe tipuri de fizică:
- sarcină electrică: o proprietate a unor particule subatomice, care determină interacțiunile lor electromagnetice. Materia încarcată electric este influențată de, și produce, câmpuri electromagnetice.
- curentul electric: o mișcare sau flux de particule încarcate electric, de obicei, măsurată în amperi.
- câmp electric (a se vedea electrostatică): un tip special, simplu de câmp electromagnetic produs de o sarcină electrică, chiar atunci când nu este în mișcare (de exemplu, nu există curent electric).Câmpul electric produce o forță pe alte sarcini din vecinătatea sa. Sarcinile care se deplasează în plus produc un câmp magnetic.
- potențialul electric: capacitatea unui câmp electric de a face lucru mecanic pe o sarcină electrică, de obicei, măsurată în volți.
- electromagneți: curenții electrici generează câmpuri magnetice, iar câmpurile magnetice în schimbare generează curenți electrici
În electrotehnică, energia electrică este utilizată pentru:
- energie electrică unde curentul electric este folosit pentru a pune în funcțiune echipamentul
- electronică care se ocupă cu circuite electrice care implică componente active electrice, cum ar fi: tuburi vidate, tranzistori, diode și circuite integrate, precum și tehnologii asociate pasive de interconectare.
Fenomenele electrice au fost studiate încă din antichitate, deși progrese în domeniul științei, nu s-au făcut până în secolele XVII și XVIII. Aplicațiile practice pentru energia electrică însă au rămas puține, și nu au putut fi puse spre utilizare industrială și rezidențială de către ingineri până în secolul al XIX-lea. Expansiunea rapidă în domeniul tehnologiei electrice în acest moment a transformat industria și societatea. Versatilitatea extraordinară a electricității ca mijloc de furnizare a energiei înseamnă că poate fi pusă la un set aproape nelimitat de utilizări care includ: transport, încălzire, iluminat, comunicații, precum și calcul. Energia electrică este coloana vertebrală a societății industriale moderne.[1]
Cuprins |
Istoric [modificare]
Din vremurile cele mai vechi era cunoscut că, multe materiale, fiind supuse frecării manifestau o anumită atracție pentru alte materiale. Acest lucru l-a făcut pe fizicianul William Gilbert (1544-1603) să presupună că electricitatea nu este o proprietate intrisecă a materiei însăși, ci mai degrabă un fel de fluid, care e produs sau transferat când corpurile se freacă între ele. Stephen Gray (1667-1736) relata în 1729 printr-o scrisoare câtorva membri ai Societății Regale că "forța electrică" a unui tub de sticlă frecat poate fi transmisă altor corpuri astfel încât să le confere aceeași proprietate de a atrage sau a respinge mici corpuri pe care o avea și tubul. Devenise clar că, electricitatea, orice era ea, putea fi separată de corpul în care a fost produsă. Printre primii care au observat respingerea electrică au fost Niccolò Cabeo (1586-1650) și Francis Hauksbee (1666-1712). Charles François de Cisternay du Fay (1698-1739) și Stephen Gray au fost primii care au descoperit sarcina electrică negativă și pozitivă și le-au numit rășinoasă, respectiv vitroasă (de la vitreus din latină, care înseamnă sticlos) datorită faptului că se obțineau frecând rășini, respectiv sticlă. Abatele Jean-Antoine Nollet (1700-1770) a fost cel care a pus acest lucru în concordanță cu teoria fluidelor electrice.
Electrostatica [modificare]
Sarcina electrică a unui corp se prezintă, convențional sub două forme: pozitivă și negativă și este determinată de faptul că în corpul respectiv este fie o lipsă de electroni, fie un exces de electroni, adică de particule mici de materie ce poartă cea mai mică sarcină electrică negativă: e= 1,602*10-19C. Există și alte particule elementare care posedă sarcină electrică negativă (de exemplu pozitronul), dar acestea spre deosebire de electron nu influențează comportarea electrică a corpurilor la scară macrocosmică.
Electrostatica se referă la interacțiunile dintre sarcinile electrice în repaus și poate fi studiată separat de magnetostatică care se referă la curenți staționari; în ambele cazuri, toate mărimile fizice nu depind de timp.
Note [modificare]
- Th. V. Ionescu.1968. „Electricitate și Magnetism”., Universitatea din București (text/note de cursuri la Facultatea de Fizică din București).
- Stewart, Joseph (2001), Intermediate Electromagnetic Theory, World Scientific, p. 50, ISBN 981-02-4471-1
- Frood, Arran (February 27, 2003), Riddle of 'Baghdad's batteries', BBC, http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/2804257.stm, retrieved on 2008-02-16
- Baigrie, Brian (2006), Electricity and Magnetism: A Historical Perspective, Greenwood Press, pp. 7–8, ISBN 0-313-33358-0
- Chalmers, Gordon (1937), "The Lodestone and the Understanding of Matter in Seventeenth Century England", Philosophy of Science 4 (1): 75–95
- Srodes, James (2002), Franklin: The Essential Founding Father, Regnery Publishing, pp. 92–94, ISBN 0-89526-163-4 It is uncertain if Franklin personally carried out this experiment, but it is popularly attributed to him.
- Uman, Martin (1987) (PDF). All About Lightning. Dover Publications. ISBN 0-486-25237-X. http://ira.usf.edu/CAM/exhibitions/1998_12_McCollum/supplemental_didactics/23.Uman1.pdf.
- Marković, Dragana, The Second Industrial Revolution, http://www.b92.net/eng/special/tesla/life.php?nav_id=36502, retrieved on 2007-12-09
Referințe [modificare]
- ^ Jones, D.A. (1991), „Electrical engineering: the backbone of society”, Proceedings of the IEE: Science, Measurement and Technology 138 (1): 1–10, doi:
Legături externe [modificare]