Aur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Pentru alte sensuri vedeţi Aur (dezambiguizare).

Platină- Aur - Mercur Ag | Au |        Tabelul periodic al elementelor
Proprietăţi generale
Nume, Simbol, Număr atomic	Aur, Au, 79
Serie chimică	Metal tranziţional
Grupă, Perioada, Bloc	1, 6, d
Aspect	galben auriu
Masă atomică	196,966569 uam
Configuraţie electronică	[Xe] 4f14 5d10 6s1
e- pe nivel de energie	2, 8, 18, 32, 18, 1
Proprietăţi fizice
Stare de agregare	Solid
Densitate	19,3 g/cm³
Punct de topire	1337,33 K
Punct de fierbere	3129 K
Energie de combinare	12,55 KJ/mol
Energie de vaporizare	324 KJ/mol
Capacitate calorică	25418 J/(mol*K)
Prima energie de ionizare	890 KJ/mol
A 2-a energie de ionizare	1980 KJ/mol
Proprietăţi atomice
Structură cristalină	Cubică cu feţe centrate
Număr de oxidare	3, 1 (oxid amfoter)
Electronegativitate	2,54
Rază atomică	135 pm
Rază covalentă	144 pm
Rază van der Waals	166 pm
Diverse
Rezistivitate electrică	22,14 nOhm*m
Conductibilitate termică	318 W/(m*K)
Viteza sunetului	2030 m/s
Modul de elasticitate Young	78 GPa
Coeficient Poisson	0,44
Duritate Mohs	2,5
Duritate Brinell	2450 MPa
Duritate Vickers	216 MPa
Cei mai stabili izotopi
Vezi şi: Izotopii aurului
izo SN TÎ MD ED PD 195Au sin 186,10 d e 0,227 MeV 195Pt 196Au sin 6,183 d e 1,506 MeV 196Pt 197Au 100% Au este stabil cu 118 neutroni 198Au sin 2,695 d b- 1,372 MeV 198Hg 199Au sin 3,169 d b- 0,453 Mev 199Hg

Aurul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul Au şi numărul atomic 79.

[modifică] Generalităţi

Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri. Fiind răspândit în stare nativă în natură, el se putea obţine uşor în cantităţi mici. Se crede ca aurul a fost descoperit înaintea cuprului. Cules sub forma unor bucăţi strălucitoare din nisipurile râurilor şi din depunerile aluvionare, aurul a fost dintotdeauna un metal de ornament, apreciat pentru luciul său galben, dar mai ales pentru stabilitatea sa faţă de agenţii corozivi. Uşor de prelucrat, prin ciocănire, el lua forma diverselor obiecte de podoabă sau de cult cunoscute în antichitate. Aurul pur (care este întotdeauna galben) este prea moale pentru folosirea sa ca bijuterie. Metalele care se folosesc în amestec cu aurul, pentru a-l întări, pot modifica culoarea acestuia, rezultând astfel un aur de diferite nuanţe de galben, alb şi roşu. Acest amestec determină numărul de carate al aurului. Este unul din cele mai dense metale.

[modifică] Mineralogie

Minereurile de aur pur, în afară de aurul nativ, sunt foarte rare. Aurul se găseşte majoritar în doar câteva minerale rare şi într-o proporţie mai mică în alte câteva. Uneori acesta e întalnit şi sub forma de aliaj cu alte metale, în special argint.

Puţinele minerale care acceptă în formula lor existenţa aurului fac parte dintr-o subclasă a sulfurilor şi sunt numite telururi. Foarte rar se găsesc telururi care să nu conţină aur. Aceasta se explică prin faptul că telurul este singurul element de care aurul se ataşează foarte uşor. Printre telurile cele mai bogate în aur, şi aşa putine, se numără : nagyagit, calaverit, silvanit şi krennerit. De regulă acestea se prezintă sub formă de minereuri de aur. Uneori se găsesc şi în asociaţie cu aurul nativ.

Tot in grupa sulfurilor există şi o sumă de minerale numite ‘Aurul Prostului‘, (cel mai cunoscut fiind pirita), care şi-au căpătat această denumire de la asemănarea cu aurului în culoare si strălucire. Ce diferenţiază totusi aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea şi densitatea.

Minerale asociate: cuarţ, nagyagit (săcărâmbit), calaverit, silvanit, krennerit, pirita si alte sulfuri.

Indicatori de calitate: culoare, densitate, duritate, maleabilitate, ductibilitate.

[modifică] Prelucrarea în trecut a minereurilor aurifere în România

Omul preistoric a folosit foiţele si firicelele de aur la confecţionarea unor rudimentare podoabe (brăţări, idoli etc) pe care le modela după placul lui, supunându-le la bătaia cu ciocanul.

Minereul bogat in aur, aşa cum provenea din vână ^[1] era mărunţit cu multă răbdare in piuie (râşniţe, mojare) ^[2], făcute la început din piatră, apoi din fier. Tulbureala produsă din măciniş era trecută la şaitroc ^[3] pentru selecţionarea firişoarelor de aur (aurul, mai greu, rămânea la fund).

Prelucrarea în şteampuri primitive era cunoscută din timpuri vechi ^[4]. O roată de moară obişnuită mişca câteva baterii de lemn, alcătuite fiecare din câte trei pisăloage. Minereul fărămiţat manual (“părăclit”) cu ciocanul era aşezat în blocuri de fag întărite cu cremene ^[5], puse în dreptul fiecărui pisălog, prevăzut la capătul de jos cu saboţi de cremene sau de fier. Şuvoiul de apă, ce era indeobşte abătut dintr-un pârâu apropiat, mişca roata, iar fusul acesteia, cu ajutorul unor zimţi, ridica şi lăsa în voie pisăloagele să cadă în blocul de fag cu minereu. Măcinatul şi spălatul minereului erau ajutate de o şuviţă de apă, care trecea necontenit prin piua de lemn. Cam jumătate din aur rămânea în piuie, iar restul era purtat de firul de apă, sub forma unei tulbureli, printr-o sită şi apoi depusă într-un mic bazin numit “melegar”. Ceea ce nu trecea prin sită se numea “ţaglă”, ce se lua şi se spăla pe un “vălău” ^[6]. “Hapul” ^[7] rămânea pe “vălău”, iar resturile (“roamele”) într-un alt bazin, aflat la capătul “vălăului”. “Hapul” se strângea apoi şi se alegea din el, în şaitroc, aurul liber. Tulbureala scursă în “melegar” se prelucra prin spălare, fie pe “vălău”, fie pe un plan înclinat acoperit cu o ţesătură din lână scămoşată ^[8] care avea menirea de a prinde fluturaşii şi granulele de aur ^[9].

Tulbureala se putea spăla şi cu ajutorul “hurcei”, ce era o ladă simplă de lemn, acoperită cu un ciur. Măcinişul, udat fără întrerupere şi mişcat prin greblare, lăsa să treacă prin ochii ciurului materialul fin purtător de aur. Aici, scândura de brad sau firele de lână ţesută, barau şi opreau fluturaşii de aur.

Aurul se topea apoi intr-un mojar, până se obţinea o “galcă” de aur.

[modifică] Extracţie modernă prin metode tradiţionale în România

Ioan Cătălina (n. 1935) este singurul căutator de aur autorizat din Romania^[10], născut în satul Stănija, comuna Buceş, Judeţul Hunedoara. Zona din care provine Cătălina este una bogată în resurse aurifere, dovadă stând numeroasele mine din zonă.^[11] În anii '50, în aceasta comună în jur de jumătate dintre familii deţineau o astfel de amenajare. La fel şi familia sa. Odată cu nationalizarea, exploatarea aurului de către săteni a fost interzisă, iar extracţia aurului a fost continuată de săteni clandestin, in mare secret. În aceea perioadă Securitatea a suspectat tot timpul multe familii că ascund cantităţi ilegale de aur, din cauza relelor tratamente şi abuzuri mulţi fugind în Muntii Apuseni, de teama altor persecutii.

Pe vremea comunismului, Ioan Cătălina a lucrat mulţi ani ca tehnician în uzine de preparare a aurului. În anul 1999 s-a decis să muncească pentru el. Dupa ani întregi de drumuri pe la autorităţi, în urma cererii şi luându-se în considerare experienţa sa, în 2005 săteanul a primit autorizaţia de extracţie şi prelucrare de minereuri neferoase şi rare. A devenit astfel primul căutător de aur cu autorizaţie din Romania. Batrânul spune că această activitate e mai mult o pasiune moştenită din tată în fiu decât o munca. El a concesionat toate râurile din împrejurimi pentru a-şi putea desfăsura activitatea. El extrage minereul aurifer, îmbinand tehnologia veche, din batrâni, cu tehnologii industriale la scară redusă.

[modifică] Tehnica obţinerii aurului

Tehnica a învăţat-o de la bunicul său, dar a putut să o pună în practică abia după căderea comunismului. Minereul aurifer adus de aluviuni sau bucaţile de rocă desprinse din maluri sunt spălate, la faţa locului, în saitroc. După câteva repetări ale operaţiei de spălare, pe fundul saitrocului, în bucatile de minereu, strălucesc câteva firicele de aur. Faza a doua se petrece la mica fabrică a meşterului. Aici, bucăţile de rocă sunt supuse unei măcinari preliminare pe un concentrator, care are drept scop separarea minereului de steril. Urmează apoi măcinarea minereului într-o moară cu bile de unde rezultă un concentrat în formă de pulbere. Moara stănijanului are o capacitate de măcinare de 40 de kilograme de minereu pe oră. În moară, alături de minereu, este adaugată cărămidă, var, sodă calcinată şi mercur. Concentratul obţinut este amestecat cu apă şi lăsat să se matureze timp de o oră. În final, separarea aurului din concentratul obţinut se face prin amalgamare cu mercur într-un amalgamator tip coloană. Randamentul acestuia este de peste 90%, ceea ce înseamna că, practic, aproape tot aurul existent în concentrator este recuperat. Particulele fine de aur sunt atrase de mercur, după care, prin sifonare, sunt separate de acesta.^[12]

[modifică] Căutarea aurului - activitate turistică

De câtva timp turismul a devenit o altă sursă de venit pentru Ioan Cătălina. El le ofera turiştilor veniţi în zonă cursuri de minerit.^[12]

[modifică] Informaţie utilă

Muzeul Aurului, unicul din Europa se găseşte in oraşul Brad, judeţul Hunedoara. Muzeul înfăţişează un istoric al mineritului în România, prezentând totodată minerale provenite din zonă, din Maramureş şi de la Ocna de Fier, precum şi eşantioane de aur nativ găsite în Munţii Apuseni.

[modifică] Note

1. ^ Filon
2. ^ Asemenea piuie (râşniţe, mojare) pot fi văzute la „Muzeul Aurului” din Brad, judeţul Hunedoara.
3. ^ Vas de lemn, cu fundul curbat, folosit la separarea aurului din minereul sfărâmat.
4. ^ Şteamp: instalaţie folosită în trecut pentru sfărâmarea minereurilor aurifere
5. ^ Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal şi cuarţ, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oţel.
6. ^ Plan înclinat.
7. ^ Concentratul.
8. ^ Numită hârlostea.
9. ^ Legenda Lânii de Aur işi are probabil originea tocmai în această populară „hârlostea“, care la început se zice că ar fi fost chiar o blană întreagă de oaie.
10. ^ Articol în click.ro, „El e singurul căutător de aur din România!”
11. ^ Reportaj în jurnalul Replica: „Mineritul motilor traieste haiduceste”
12. ^ ^{a b} Articol în Ziarul Financiar, „Primul cautator de aur autorizat din Romania”

[modifică] Legături externe

• Evolutia gramului de aur: date la zi, istoric şi grafice de variaţie

[modifică] Galerie de imagini

Căutători de aur pe Valea Arieşului (gravură din sec. XIX)

Instalatie hidraulica pentru zdrobirea minereului aurifer (şteamp)