Boldești-Scăeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Boldești-Scăeni
—  Oraș  —
Fosta primărie din centrul orașului
Fosta primărie din centrul orașului
Stema Boldești-Scăeni
Stemă
Boldești-Scăeni se află în România
{{{alt}}}
Boldești-Scăeni
Localizarea orașului pe harta României
Boldești-Scăeni se află în Județul Prahova
{{{alt}}}
Boldești-Scăeni
Localizarea orașului pe harta județului Prahova
Coordonate: Coordonate: 45°1′48″N 26°1′48″E / 45.03000°N 26.03000°E / 45.03000; 26.0300045°1′48″N 26°1′48″E / 45.03000°N 26.03000°E / 45.03000; 26.03000

Țară România România
Județ Prahova

SIRUTA 131069

Localități componente Seciu[1]

Guvernare
 - Primar Constantin Bucuroiu[2] (USL[2],02008)

Suprafață [3]
 - Total 34,89  km²
Altitudine [4] 205 m.d.m.
Altitudine maximă 408 m.d.m.

Populație (2011)[5][6]
 - Total 11.137 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 11.491 locuitori

Cod poștal 105300

Site: Site-ul primăriei orașului

Poziția orașului în cadrul județului
Poziția orașului în cadrul județului

Boldești-Scăeni (scris uneori și Boldești-Scăieni) este un oraș industrial-agrar din județul Prahova, Muntenia, România, la 11 km nord de municipiul Ploiești. Are o populație de 11.491 locuitori, repartizată în două localități, Boldești-Scăeni (o localitate urbană formată din cartierele Boldești, Scăeni și Balaca) și localitatea Seciu.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Crama Seciu, înconjurată de vii, aflată în apropierea unuia din cele mai înalte dealuri de pe teritoriul orașului, la 406 m altitudine.

Orașul se află pe malul stâng al râului Teleajen, care formează limita sa vestică cu Păulești, principalele zone locuite ocupând terasele acestui râu. Înspre est, din câmpia piemontană a Ploieștiului, prelungită pe valea Teleajenului, se ridică anticlinalul Boldești, care formează două dealuri principale, Bucovelul și Seciu,[7] pe ultimul dintre ele aflându-se localitatea cu același nume, aparținătoare orașului. Cel mai înalt punct al orașului este vârful dealului Hârsa, cu 408 m altitudine, un alt punct înalt, apropiat de centrul orașului, fiind aflat în apropierea cramei Seciu, la 406 m.[7] Dealul Seciu este parțial cultivat cu viță-de-vie și livezi de pruni, restul fiind acoperit cu păduri de foioase. Versantul sudic al dealului, împreună cu terasa Teleajenului din zona respectivă și cu dealul Scăeni (o prelungire spre sud a dealului Seciu) sunt o zonă de extracție a petrolului.

Transporturi și infrastructură[modificare | modificare sursă]

Halta Boldeşti, una dintre cele două staţii de cale ferată ale oraşului, pe linia Ploieşti-Măneciu

Principala cale de comunicație ce străbate orașul este șoseaua națională DN1A, care trece prin cartierul Scăeni și foarte puțin prin sud-vestul Boldeștiului, și leagă Ploieștiul de Brașov prin Vălenii de Munte. Din DN1A, se ramifică la Boldești-Scăeni trei drumuri județene: DJ236 și DJ250 duc către Bucov, spre DN1B, unul prin parcul Constantin Stere și altul pe lângă satul Pleașa. Al treilea drum județean, DJ232, duce către Plopu prin localitatea Seciu. Pe lângă DN1A, trece și calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care orașul este deservit de gara Scăeni și halta Boldești.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Boldești-Scăeni

     Români (90.99%)

     Romi (5.08%)

     Necunoscută (3.84%)

     Altă etnie (0.08%)



Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Boldești-Scăeni

     Ortodocși (91.75%)

     Creștini după evanghelie (1.26%)

     Evanghelici (1.24%)

     Necunoscută (3.88%)

     Altă religie (1.84%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Boldești-Scăeni se ridică la 11.137 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 11.491 de locuitori.[5] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,99%), cu o minoritate de romi (5,08%). Pentru 3,84% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[6] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,76%), dar există și minorități de creștini după evanghelie (1,27%) și evanghelici (1,25%). Pentru 3,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]

Evoluția populației la recensăminte:


Istorie[modificare | modificare sursă]

Statuia lui Teodor Diamant de lângă gara Scăeni.

Orașul actual a rezultat din unirea comunelor Boldești și Scăeni, existente din vechime.

Falansterul din Scăeni[modificare | modificare sursă]

În 1835, pe moșia vărului său, Emanoil („Manolache”) Bălăceanu din Scăeni, socialistul utopic Teodor Diamant a încercat să realizeze un falanster fourierist, intitulat „Societatea agronomică și manufacturieră” sau „Colonia soților agronomi”. Diamant i-a promis lui Bălăceanu falansterul ca model de eficientizare a muncii pe moșie, pentru a-l ajuta pe acesta să iasă din problemele financiare pe care le avea, pe fondul unui conflict cu fostul său arendaș Teodor Zaplan.[9] Astfel, pentru a evita plata unor despăgubiri către Zaplan, Bălăceanu a acceptat să dea pământul în arendă unor familii pe care Diamant le-a organizat pe principiile fourieriste. Cele doar 60 de familii (la început, doar 10) care au constituit societatea (modelul formulat de Charles Fourier necesita peste 1600 de familii[9]) munceau 8 ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Deși a introdus anumite elemente progresiste la vremea aceea (ziua de muncă de 8 ore, egalitatea între sexe, o încercare de furnizare a educației pentru copii, eliberarea robilor țigani de pe moșie — ultima făcută cu scopul practic de a crește numărul familiilor asociate în falanster), un an mai târziu, societatea s-a soldat cu un eșec, productivitatea promisă neconcretizându-se, în parte și pentru că Bălăceanu nu a investit în fermă banii proveniți de la arendași. Societatea a fost desființată după ce arendașii au deschis ei înșiși procese împotriva lui Bălăceanu, plângându-se de lipsa beneficiilor promise și de condițiile grele de muncă și de trai.[10] Propaganda comunistă a elogiat acest experiment, realizând în 1979 și filmul artistic Falansterul, cu Adrian Pintea și Liviu Ciulei, regizat de Savel Stiopul.[11]

Comunele Boldești și Scăeni în prima jumătate a secolului al XX-lea[modificare | modificare sursă]

În 1898, pe actualul teritoriu al orașului existau încă două comune separate, Boldești și Scăeni, aparținătoare plasei Podgoria din Județul Prahova. Comuna Boldești era formată din 4 cătune: Boldești (denumit în trecut Boldești-Vechi), Lipănești, Seciu și Șipotu, având în total 1882 de locuitori. În satele care alcătuiesc astăzi orașul, existau două biserici, una în Boldești construită de Gheorghe Boldescu la 1812 și una în Seciu, construită de localnici în 1801. Locuitorii comunei se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor, fiind în mare parte moșneni sau țărani împroprietăriți la 1864 pe moșiile Boldești, Lipănești și a Eforiei Spitalelor Civile. Se cultiva grâu și porumb, iar în zonele mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca și astăzi, livezi de pruni și podgorii de viță de vie. Școala la care învățau copiii din comună se afla în cătunul Șipotu (astăzi, în comuna Lipănești).[12]

Comuna Scăeni era formată din cătunele Scăeni și Balaca (fost Valea Căpușeștilor), având 657 de locuitori în total (389 în Scăeni și 268 în Balaca), o școală cu 82 de elevi, o fabrică de hârtie de paie și două biserici: una în Scăeni, construită în 1850–1855 de Constantin Sterienescu din Ștefești, preotul Iancu, Sava Bălăceanu (proprietarul moșiei Scăeni) și alți ctitori din Ploiești; și o alta în Balaca, zidită de familia Cantacuzino la 1797 și refăcută de Grigore Filipescu la 1840.[13][14]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Boldești cu 3160 de locuitori,[15] în vreme ce comuna Scăeni avea 1260 de locuitori.[16] În 1931, se oficializează apariția satelor Satu Nou și Zamfira în comuna Boldești.[17]

Unificarea și urbanizarea comunelor[modificare | modificare sursă]

După desființarea județului în 1950, ele au trecut în raionul Ploiești al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești. În 1968, datorită industrializării prezente prin extracția petrolului și prezența fabricii de hârtie, s-a luat hotărârea înființării în zonă a unui oraș. Astfel, satele Boldești, Scăeni și Balaca au fost comasate într-o singură localitate urbană, care a devenit centrul noului oraș Boldești-Scăeni, iar Seciu a rămas localitate separată, administrată de oraș. Satele Lipănești, Șipotu, Satu Nou și Zamfira ale comunei Boldești au devenit nucleul noii comune Lipănești.[18][19]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Crucea de pomenire din piatră, aflată în curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului din Scăeni

Lista monumentelor istorice din orașul Boldești-Scăeni cuprinde 6 monumente istorice, 3 în localitatea Seciu și 3 în orașul propriu-zis. Unul singur dintre ele este clasificat ca monument de importanță națională, acela fiind casa Rusescu din Seciu, construită în 1826. Restul sunt de importanță locală. Acestea sunt: situl arheologic „La Pompieri”, din Seciu, ce reprezintă așezarea neolitică din cultura Gumelnița; două sunt monumente de arhitectură (unul se referă la ruinele bisericii Sf. Mihail și Gavril din cartierul Boldești, construită în 1812 și căzută la cutremurul din 1977, și celălalt este biserica Sf. Treime din Seciu, datând din secolul al XVIII-lea și reconstruită în 1802); un monument de for public, statuia lui Teodor Diamant de lângă gara Scăeni; și un monument memorial — crucea de piatră din curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului din cartierul Scăeni.[20]

Economie[modificare | modificare sursă]

A existat o puternică industrie locală, reprezentată de Fabrica de geamuri Scăeni; fabrica de mucava Cahiro; Artema Plast, o întreprindere de ambalaje din mase plastice; exploatarea de petrol Boldești (aflată în proprietatea companiei OMV, care o exploatează prin schela de petrol Băicoi). Primele două întreprinderi au dispărut.

Orașul dispune de numeroase resurse naturale cum ar fi: hidrocarburi (petrol), materiale de construcții și material lemnos. Forța de muncă calificată din zonă este specializată în domeniul petrolier, construcții, prelucrarea celulozei, agrozootehnie, viticultură.

În orașul Boldești-Scăieni, aproape jumătate din suprafața agricolă extravilană este cultivată cu viță-de-vie.[necesită citare]

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Cristian Petru Bălan, poet, romancier și artist plastic (autorul unor statui din oraș), originar din Transilvania, a trăit la Boldești-Scăeni și a scris monografia folosită ca referință bibliografică inclusiv la scrierea acestui articol

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Primăria Boldești-Scăeni. http://pbs.infoprimarie.ro/?section=articolePage&idCapitol=10&lang=Ro. 
  2. ^ a b Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 25 iunie 2012. 
  3. ^ Bălan 2007, p. 19
  4. ^ Despre Prahova. Geografie și statistici”. Direcția Județeană de Statistică Prahova. http://www.prahova.insse.ro/main.php?id=405. Accesat la 1 ianuarie 2013. 
  5. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  6. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  7. ^ a b Bălan 2007, p. 18
  8. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  9. ^ a b Mihăilă, Vlad (19 aprilie 2013). „Falansterul de la Scăieni – un experiment social uitat”. Historia. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/falansterul-scaieni-un-experiment-social-uitat. 
  10. ^ Dohotaru, Adrian. „Falansterul de la Scăieni și proiectul unei lumi mai armonioase”. Anuarul Institutului de Istorie «George Barițiu». http://www.historica-cluj.ro/anuare/AnuarBaritHistorica2011/07.pdf. Accesat la 27 martie 2013. 
  11. ^ Filme românești de arhivă selecționate la Cannes, prezente la Les Filmes de Cannes a Bucarest”. România Culturală, citând Mediafax. 28 septembrie 2012. http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=19125. Accesat la 27 martie 2013. 
  12. ^ Lahovari, George Ioan (1898). „Boldești, com. rur., pl. Podgoria”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 512–513. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  13. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Scăeni, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 346–347. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  14. ^ Lahovari, George Ioan (1898). „Balaca”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 207. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  15. ^ Comuna Boldești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=570. Accesat la 26 martie 2013. 
  16. ^ Comuna Scăeni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=591. Accesat la 26 martie 2013. 
  17. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 301. 15 iulie 1931. 
  18. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 26 martie 2013. 
  19. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 26 martie 2013. 
  20. ^ Lista monumentelor istorice din județul Prahova”. Institutul Național al Patrimoniului. http://patrimoniu.gov.ro/images/LMI/LMI-2010_PH.pdf. Accesat la 8 octombrie 2014. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Boldești-Scăeni
  • Bălan, Cristian-Petru (2007). Monografia orașului Boldești-Scăieni. Ploiești: Premier. ISBN 978-973-740-062-8