Minerit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mineritul este o ramură a industriei, prin acest termen înţelegându-se totalitatea procedeelor de extracţie a minereurilor situate în subteran (sub un strat de pământ) sau la suprafaţă.

Simbolul mineritului

Secţiune printr-un munte cu lucrări miniere

Vagoneţi de mină ce servesc la transportul minereului

Minerale şi zăcăminte

Scoarţa pământului (litosfera) conţine o serie de minerale sub formă de zăcăminte de minereuri care după conţinutul în 1.fier pot să fie: -feroase şi -neferoase, 2.metale: - metalifere - nemetalifere (sare, gips, azbest, mică, feldspat).

Mineralele sunt substanţe omogene din punct de vedere chimic şi fizic, fiind frecvent substanţe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia.
Exemple de minerale: cuarţul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros = greu), grafitul (forma amorfă a diamantului) şi diamantul.
Determinarea unui mineral se face prin cunoaşterii proprietăţilor lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăţi magnetice şi radiactive etc.

Duritatea mineralelor este o proprietate importantă în minerit, aceasta determinând forma de exploatare a zăcământului). Mineralogul german-austriac Mohs (Carl Friedrich Christian Mohs (* 29. ianuarie 1773 Gernrode (Harz); † 29. September 1839 in Agordo, Italia) a stabilit o scară a durităţii mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarţ, 8.topaz, 9.corindon, 10.diamant. De aici rezultă că duritatea cea mai mare o posedă diamantul cu care putem zgâria toate mineralele, fapt pentru care la şlefuirea cristalelor de diamant se poate folosi numai praful de diamant.

Rocile

Vedere aeriană a unei cariere

Sunt asociaţii de minerale; cu studiul lor se ocupă geologia şi ramura ei petrografia. După modul în care au luat naştere sunt -roci: magmatice sau vulcanice (andezite, bazalte etc) -sedimentare (ce au luat naştere prin acţiunea de eroziune, transport şi depozitare a apei sau vântului de ex. loess) -metamorfice (cu alte de transformare a rocii iniţiale prin factori din afară ca de presiune sau temperaturi ridicate). Aşa s-a format de exemplu: marmora sau zăcămintele de cărbuni. Rocile care nu conţin minerale, sau metale sunt numite "steril".

Zăcămintele

Prin acţiunea vulcanilor care prin ajungerea magmei din adâncime prin crăpături ale scoarţei terestre, aduce cu sine şi minerale sau metale sub formă de filon de forme, mărimi diferite (miner. = vână), de exemplu minele (din Baia Sprie, Cavnic, Borşa) din judeţul Maramureş şi din Munţii Metaliferi, (regiunea Abrud, Roşia Montană, Ţebea, Brad) precum şi prin acţiunea de erodare şi transport a apei, pe anumite văi (de ex. Arieş magh. Aranyos (aurifer) s-au găsit zăcăminte de aur sub formă de straturi.
Zăcămintele (după configuraţia şi amplasarea lor în spaţiu) pot apărea sub formă de:

filon (zăcământ) (sau vână în limbajul minerilor) de exemplu filon de aur.
cuib (zăcământ) de exemplu zăcămintele de molibden.
strat (zăcământ) toate minereurile din rocile sedimentare ca de exemplu cărbunii de pământ.

Prospectarea şi exploatarea

Mineritul are două faze mai importante:

Prospectarea unui zăcământ din regiune, prin care se cercetează zăcământul prin metode geologice şi geofizice (radiometrie, electrometrie, magnetism). Metodele geologice cele mai frecvente sunt: -şanţurile de suprafaţă, forajele geologice, - galerii (lucrare minieră orizontală) - sau puţuri de cercetare (lucrare minieră verticală). Prin aceste metode se află informaţii utile despre zăcământ ca: - aşezarea lui în spaţiu - bogăţia lui (rentabilitate) - adâncimea şi întinderea lui. Toate aceste informaţii determină mai târziu metoda de exploatare.
Exploatarea sau extragerea minereului se poate face prin: -exploatare la suprafaţă (cariere, când zăcamântul este aproape de suprafaţa pământului) - sau exploatare subterană (mină).

Exploatarea minieră constă din: -lucrări miniere de deschidere - de pregătire -exploatare propriu zisă. Lucrările miniere după orientarea lor în spaţiu sunt: