Noul Testament

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Noul Testament este a doua parte a Bibliei, ce are 27 de cărţi. Prima parte a Bibliei este Biblia ebraică, denumită de creştini Vechiul Testament. Noul Testament este un element fundamental al civilizaţiei creştine.

Cuprins 1 Titlu 2 Cărţi 3 Manuscrisele Noului Testament 4 Noul Testament în limba română 5 Note 6 Bibliografie

[modifică] Titlu

Mai este numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile greceşti, întrucât a fost scris în limba greacă. Este vorba despre greaca „koine dialektos”, limba care s-a vorbit în bazinul mediteraneean începând cu epoca lui Alexandru cel Mare (sec. IV î.d. Hr.) şi până în jurul anului 500 d. Hr. ^[1]. Termenul este o traducere a latinului Novum Testamentum, care corespunde cu originalul grecesc Ἡ Καινή Διαθήκη, adică „Noul Legământ” sau „Noul Testament”. Noul Testament termenul este folosit pentru a descrie credinţa creştinilor în Isus Cristos în contrast cu iudaismul vetero-testamentar şi contemporan (vezi 2 Corintieni 3:6-15; Evrei 9:15-20). Abia apoi va ajunge să desemneze o colecţie anume de 27 de cărţi.

[modifică] Cărţi

• Evangheliile
  • Evangheliile sinoptice
    • Matei
    • Marcu
    • Luca
• Ioan

• Faptele Apostolilor
• Epistolele pauline
  • Romani
  • 1 Corinteni
  • 2 Corinteni
  • Galateni
  • Efeseni
  • Filipeni
  • Coloseni
  • 1 Tesaloniceni
  • 2 Tesaloniceni
  • Epistolele pastorale
    • 1 Timotei
    • 2 Timotei
    • Tit
  • Filimon
  • Evrei
• Epistolele catolice
  • Iacob
  • 1 Petru
  • 2 Petru
  • 1 Ioan
  • 2 Ioan
  • 3 Ioan
  • Iuda
• Apocalipsa

[modifică] Manuscrisele Noului Testament

Sunt cunoscute aproximativ 250 de manuscrise unciale pe pergament, prin care s-a transmis textul originar al Noului Testament^[2]. Cele mai importante manuscrise sunt:

• Codex Sinaiticus (Alef/S 01), sec. IV, păstrat la British Museum;
• Codex Alexandrinus (A 02), sec. V, păstrat la British Library;
• Codex Vaticanus (B 03), sec. IV, păstrat în Biblioteca Vaticanului;
• Codex Ephraemi rescriptus (C 04), sec. V, păstrat în Biblioteca Naţională din Paris;
• Codex Bezae Cantabrigiensis (D 05), sec. V, donat de Théodore de Bèze Universităţii din Cambridge.

[modifică] Noul Testament în limba română

Prima traducere integrală este publicată în 1648 la Bălgrad (Alba Iulia), având titlul Noul Testament sau împăcarea au Leagea Noao a lui Isus Hristos, Domnului nostru, sub îngrijirea mitropolitului Simion Ştefan. Traducerea în limba română are la bază, în principal, noua versiune latină a lui Théodore de Bèze, comparată cu textul grecesc, cu Vulgata, cu Biblia slavonă de la Ostrog (1581) şi cu cea maghiară a lui Károlyi Gáspár (1590). Noul Testament de la Bălgrad va fi reeditat, sub auspiciile Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Alba Iulia, în 1988 şi în 1998.

[modifică] Note

1. ^ Vezi Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Paris, Seuil, 1996, p. 286
2. ^ R. Dupont-Roc, P. Mercier, Les manuscrits de la Bible et la critique textuelle, Paris, Cerf, 1997, p. 49-51

[modifică] Bibliografie

• Nicolae I. Nicolaescu, Grigorie Marcu, Sofron Vlad, Liviu G. Munteanu, Studiul Noului Testament, Manual pentru institutele teologice, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1977.
• Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, A-Z, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1984.
• Giuseppe Segalla, Panorama storico del Nuovo Testamento (col. „Leggere la Bibbia oggi”, 3.5), ed. a II-a, Brescia, Queriniana, 1992.
• Étienne Charpentier, Să citim Noul Testament, Bucureşti, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, 1999 (titlul original: Pour lire Le Nouveau Testament, Paris, Cerf, 1992).
• Stelian Tofană, Introducere în studiul Noului Testament, I: Text şi canon. Epoca Noului Testament, ed. a II-a, Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2000.
• Sorin Marţian, Introducere în studiul Noului Testament, Cluj, Editura Napoca Star, 2003.