Consiliul European
 |
|
| Înființat | 1961 (informal) 2009 (oficial) |
| Tip | Președinția colectivă a UE |
| Președinte | Herman Van Rompuy |
| Sediu | Clădirea Justus Lipsius, Bruxelles |
| Website | www.european-council.europa.eu |
Consiliul European este o instituție a Uniunii Europene. Este format din liderii de stat sau guvern a statelor membre ale Uniunii, Președintele Comisiei Europene și din Președintele Consiliului European, actualmente Herman Van Rompuy. Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, actualmente Catherine Ashton, participă de asemenea la întruniri. Deși Consiliul European nu are nici o putere legislativă oficială, aceasta este învestit în temeiul Tratatului de la Lisabona, cu definirea "direcțiilor și priorităților politicilor generale" ale Uniunii. Este organismul strategic al Uniunii (cel care rezolva crizele), acționând ca o președinție colectivă a UE.
Reuniunile Consiliului European sunt prezidate de către președintele său și au loc cel puțin de 4 ori pe an, de obicei, în clădirea Justus Lipsius, sediul central al Consiliului Uniunii Europene din Bruxelles.
Consiliul European a fost înființat ca un organism informal în 1961, a devenit o instituție oficială a UE în 2009, când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare.
Cuprins |
[modificare] Componența și funcțiile
Consiliul European este alcătuit din șefii de stat și de guvern, președintele și un alt membru al Comisiei Europene și miniștrii de externe. Miniștrii de externe și membrul Comisiei Europene nu au însă decât un rol consultativ. Consiliul European este o instituție interguvernamentală, în timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, Parlamentul European și Curtea Europeană de Conturi sunt organe (fuzionate) ale Comunităților Europene (CE și EURATOM).
Activitatea este reglementată în art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabilește liniile și obiectivele politice fundamentale, având deci competențe directoare. În cazuri excepționale soluționează problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial (vezi Consiliul Uniunii Europene). În cea mai mare parte însă Consiliul se ocupă cu probleme privitoare la cadrul și perspectivele generale de evoluție ale Uniunii Europene. O altă importantă sferă de activitate o constituie politica externă și de securitate comună, coordonată de șefii de stat și de guvern la întâlnirile la nivel înalt.
Consiliul European nu are dreptul să ia decizii cu efect juridic, are, totuși, un drept directiv. Rezultatele consultărilor sunt consemnate în “Concluziile președinției”, care, apoi, sunt puse în practică de celelalte instituții europene. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotărâri, trebuie să găsească pentru formularea concluziilor trase o soluție de compromis.
Consiliul European se întrunește de cel puțin două ori pe an (summit UE). Ședințele se desfășoară, de obicei, la jumătatea și la sfârșitul duratei fiecărei președinții. În afară de acestea mai are loc o întâlnire specială la nivel înalt, în care sunt discutate temele cele mai importante. Președinția Consiliului European se schimbă o dată la șase luni, din rândul șefilor de stat și de guvern ai UE, conform unui complicat procedeu de rotație în care se ține cont atât de ordinea alfabetică, cât și de populația și mărimea țărilor membre. Țara care deține președinția în Consiliul de Miniștri o preia automat și pe cea din Consiliul European, devenind, astfel, gazda acestuia. Președinția Consiliului European oferă statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls național propriu și de a-l pune în practică prin mijloacele diplomatice existente.
Ședințele Consiliului European nu sunt publice. Totuși, acesta raportează, în scris, Parlamentului European rezultatele ședințelor avute. Acest lucru confirmă caracterul interguvernamental al Consiliului European.
Mai multe detalii pe:
[modificare] Istoric
Șefii de stat și de guvern se întâlneau, din anul 1969, la intervale neregulate. De-abia în anul 1974 s-a stabilit la Paris ca întrunirile acestora să aibă loc în mod regulat. Consiliul European a devenit instituție a UE de-abia în anul 1987, odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic European.
Inițial, întâlnirile șefilor de guvern erau considerate doar discuții cu caracter informativ, fără prezența miniștrilor de externe, fără funcționari publici și fără a fi documentate. Hotărâri cu efect juridic nu erau de luat. Conferințele aveau loc în castele, în locuri îndepărtate și izolate de reprezentanții presei. Exemplu: În 1979 președintele Franței, Valéry Giscard d'Estaing, îl invită, după dineul oficial, pe cancelarul german, Helmut Schmidt, într-un salon pentru a discuta cu acesta modul în care s-ar putea ieși din criza financiară. Schmidt vorbește o oră întreagă, fără nici un document scris, prezentând detalii concrete. Doar primul-ministru belgian, Leo Tindemans, își nota câte ceva. În final, colegii acestuia îl roagă să le facă o copie a notițelor luate. Iar aceste notițe au devenit, apoi, actul constitutiv al Sistemului Monetar European.
Pe 13 decembrie 2004 Consiliul de Miniștri al UE a hotărât ca, din anul 2009 (deocamdată, până în 2020), președinția Consiliului European să fie alcătuită dintr-un grup de trei țări membre ale UE, cu un mandat de câte un an și jumătate. În această perioadă câte o țară din grupul celor trei va deține președinția Consiliului European.
Din fiecare grup va face parte câte o țară mare și una mică din UE și cel puțin una din țările recent aderate, inclusiv România și Bulgaria, care au aderat în 2007.
[modificare] Schimbările aduse de Tratatul privind Constituția Europei
Președinția Consiliului European nu se va exercita prin rotație de țările membre, ci de un președinte ales pe o perioadă de 2,5 ani. Președintele Consiliului European va fi ales de consiliu cu majoritatea calificată, putând fi reales numai o singură dată.
Consiliul European va da Uniunii Europene “impulsurile necesare pentru dezvoltarea acesteia și va stabili obiectivele și prioritățile politice generale.” (art. I-21 Tratatul privind Constituția Europei)
Consiliul European va fi alcătuit din șefii de stat și de guvern ai țărilor membre, președintele Consiliului European și Președintele Comisiei Europene. Ministrul de externe al UE va participa la lucrările Consiliului.
[modificare] Consiliul European a devenit instituție a UE de-abia în anul 1987, odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic European.
Consiliul European NU este instituție comunitară, cum sunt Comisia, Consiliul UE, Parlamentul, Curtea de Justiție și Curtea de Conturi, și nici organ comunitar cu activitate permanentă sau deliberativă, cum sunt COREPER, Comitetul Regiunilor, etc.
Consiliul European NU deține putere publică la nivelul UE. Influența sa se manifestă cu pregnanță la nivel informal, deoarece șefii de stat și de guverne sunt cei care stabilesc liniile directoare în politica Uniunii, urmând ca instituțiile comunitare, în frunte cu Consiliul și Comisia, să pună in aplicare, prin acte comunitare, hotărârile luate.
[modificare] Cronologia președinției Consiliului European
Conform deciziei Consiliului European, de la 1 ianuarie 2007, regula alegerii președintelui Consiliului European a fost modificată pentru ca toate statele noi membre ale UE să-și poată asuma președinția.
| Triplet | An | Semestru | Președinție consiliu | Ministru responsabil |
|---|---|---|---|---|
| T1 | 2007 | ianuarie - iunie |  Germania |
Frank-Walter Steinmeier |
| iulie - decembrie |  Portugalia |
Luís Amado | ||
| 2008 | ianuarie - iunie |  Slovenia |
Dimitrij Rupel | |
| T2 | iulie - decembrie |  Franța |
Bernard Kouchner | |
| 2009 | ianuarie - iunie |  Cehia |
Karel Schwarzenberg Jan Kohout |
|
| iulie - decembrie |  Suedia |
Cecilia Malmström | ||
| T3 | 2010 | ianuarie - iunie |  Spania |
|
| iulie - decembrie | .svg){kind=small} Belgia |
Steven Vanackere | ||
| 2011 | ianuarie - iunie |  Ungaria |
János Martonyi | |
| T4 | iulie - decembrie |  Polonia |
Radosław Sikorski | |
| 2012 | ianuarie - iunie |  Danemarca |
||
| iulie - decembrie |  Cipru |
|||
| T5 | 2013 | ianuarie - iunie |  Irlanda |
|
| iulie - decembrie |  Lituania |
|||
| 2014 | ianuarie - iunie |  Grecia |
||
| T6 | iulie - decembrie |  Italia |
||
| 2015 | ianuarie - iunie |  Letonia |
||
| iulie - decembrie |  Luxemburg |
|||
| T7 | 2016 | ianuarie - iunie |  Olanda |
|
| iulie - decembrie |  Slovacia |
|||
| 2017 | ianuarie - iunie |  Malta |
||
| T8 | iulie - decembrie |  Regatul Unit |
||
| 2018 | ianuarie - iunie |  Estonia |
||
| iulie - decembrie |  Bulgaria |
|||
| T9 | 2019 | ianuarie - iunie |  Austria |
|
| iulie - decembrie |  România |
|||
| 2020 | ianuarie - iunie |  Finlanda |
[modificare] Note
