Elegie
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Elegia este specia genului liric caracterizata prin exprimarea unui sentiment de tristete,de regret, de melancolie. Sentimentele elegiace se pot identifica la mai multe specii ale liricii culte. Elegia este considerata muza durerii. La inceputul poezia este scrisa in distih exprimind jalea-distihul elegiac. Mai tarziu a inceput sa exprime sentimente complexe.
Particularitati : ¤ Corespunzatoare bocitului popular , in care se exprima un sentiment de tristete,regret,durere,melancolie. ¤Uneori are un pronuntat caracter meditativ. ¤In mod clasic ,elegia este reprezentata de orice poem compus din versuri elegiace, distihuri formate din alternarea hexametrului cu pentametrul. ¤Tonul este tandru.
Clasificarea: ~erotice ~filosofice ~religioase ~patriotice
Din limba greaca (cintec de doliu.O specie lirica in care poetul isi exprima sentimentele de tristete , mergind de la melancolie la durere.Tonul este tandru, trist, melancolic. In secolul XX,totusi, elegia tinde sa dobindeasca un caracter filosofic. Trasaturile principale sunt: 1) Exprima un sentiment de tristete 2) Cuprinde deseori elemente filosofice 3) Uneori are un pronuntat caracter meditativ. Reprezentati din literatura universala : I.W. Goethe (Elegia de la Marienbold), A.S. Puskin (Elegia), Petrarca (Consoliera), R.M. Rikle (Elegiile din Duino), A. de Lamartine. Reprezentati din literatura Romana: G. Alexandrescu (Adio, La tirgoviste), V. Alecsandri (Steluta), T. Arghezi (Cenusa visarilor) M. Eminescu (Melancolie, O mama), Lucian Blaga(Gorunul), Renata Verejanu (O lacrimă).