Bătălia de la Termopile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Bătălia de la Termopile | ||
|---|---|---|
[[Imagine: ]]Leonidas la Termopile, de Jacques-Louis David. |
||
| Conflictul: Bătălia de la Termopile | ||
| Data: 480 î.Hr. | ||
| Loc: lângă Termopile, Grecia | ||
| Deznodământ: Victoria piricǎ a persanilor | ||
| Combatanţi | ||
| Oraşele state greceşti | Imperiul Persan | |
| Comandanţi | ||
| Leonidas | Xerxes cel Mare | |
| Efective | ||
| aproximativ 7.000 | 100.000-300.000 | |
| Pierderi | ||
| aproximativ 1.000 Spartani şi Thespieni | 25.000 | |
| editează acest cadru | ||
Bătălia de la Termopile (în latină Termopilae) face parte din seria de războaie greco-persane, declanşate în urma răscoalei ioniene a oraşelor greceşti din Asia Mică, sprijinite de către Atena, împotriva Imperiului Persan. Odată răscoala zdrobită, regele persan Darius a trimis o armată cu scopul de a pedepsi Atena pentru sprijinul acordat rebelilor. Această armată a fost înfrântă la Maraton de către armata ateniană comandată de Miltiades în 490 î.Hr..
Zece ani mai târziu Xerxes cel Mare, după 2 ani de pregătire, lansează o invazie, atât pe mare cât şi pe uscat, asupra Greciei continentale. Estimările în ceea ce priveşte numărul de soldaţi din armata lui Xerxes variază între 60.000 şi 1.700.000, cifrele acceptate de cea mai mare parte a istoricilor fiind de 100.000 până la 300.000. Armata persană a trecut Marea Marmara pe un pod de vase şi a înaintat de-a lungul coastei fiind însoţită pe mare de către flotă.
În acest timp în Grecia o alianţă a oraşelor state pregăteau planul de apărare şi nici un alt loc nu părea mai potrivit precum strâmtoarea Termopile, o limbă de pământ cuprinsă între mare şi ocean. Astfel, o armată de aproximativ 7000 de hopliţi condusă de către regele Spartei, Leonidas, a fost trimisă pentru a apăra strâmtoarea.
Bătălia a avut loc în august 480 î.Hr.. Deşi raportul de forţe era clar în defavoarea grecilor, şi bătălia a fost pierdută, scopul acesteia a fost atins. Cu cei 7000 de hopliţi, Leonidas a reuşit să ţină în loc armata persană 3 zile, zdruncinând moralul persan cât şi numārul acestora, suficient încât să ofere timp restului Greciei să se pregătească pentru confruntarea decisivă. În acest timp Atena a fost evacuată în totalitate, şi flota grecească (în majoritate ateniană) a fost pusă la punct. Probabil grecii ar fi rezistat mai mult timp în trecătoare, dacă nu ar fi fost trădaţi de către un păstor din zonă, pe nume Ephialtes, care a condus o parte din armata persanǎ printr-un drum din munţi chiar în spatele armatei greceşti. Grecii au reuşit să se retragǎ, retragerea fiind acoperită de către 300 de spartani şi aproximativ 700 de thespieni.
